După moartea sa, Iulius Cezar a fost divinizat. Era de-acum zeu în toată regula. Pe de altă parte, romanii ştiau că el a murit şi că un cadavru numai zeu nu putea fi. Asta spune ceva despre ce anume înţelegeau ei prin noţiunea de zeu. Nu? Voi ce ziceţi? În cazul lui Cezar, ei probabil că voiau pur şi simplu să cinstească memoria celui dispărut. Un fel de cult. Cam cum vorbim noi azi de marele Eminescu. Mă face să cred că nici despre ceilalţi zei nu credeau că ar fi adevăraţi, adică nişte fiinţe puternice, conştiente şi inteligente, care ar veghea de undeva de deasupra şi ar interveni din când în când în vieţile oamenilor. Romanii erau oameni inteligenţi. Ar fi o ofensă la adresa inteligenţei unui Octavian, a unui Mecena sau a unui Marcus Agrippa să spunem că ei chiar credeau că există un zeu al apei, unul al vântului, altul al vinului ş.a.m.d. Şi poate că acelaşi lucru putem spune şi despre greci, cu toată pleiada lor de zei. Voi cum vedeţi problema?
Eu o văd ca pe o problemă de psihologie umană. Când oamenii nu știau exact cum se petrec fenomenele naturale, de unde vine ploaia, de ce cresc grânele, etc, au creat zei pentru fiecare aspect al civilizației pe care nu îl înțelegeau pe deplin. Astfel au apărut zei ai agriculturii, ai ploii, ai căsătoriilor, ai soarelui, etc. Trecerea la teism a fost doar una firească, deoarece oamenii au început să înțeleagă mai mult lumea din jurul lor și astfel s-a produs o evoluție de la un număr mare de zei s-a trecut la unul singur care îi încorporează pe toți. La bază cred că stă o gândire de genul dacă un zeu poate avea una sau mai multe atribuții de ce nu ar fi unul care să se ocupe de tot?
Cât despre Caesar, asta cred și eu, că a fost o formă de a rămâne în memoria colectivă a romanilor. Este perfect posibil ca el să fii dat ordinele să fie divinizat pentru că suferea de grandomanie. Bineînțeles că urmașii lui, cei care l-au văzut murind și cei care erau în viață pe atunci nu au crezut nici-o dată că ar fi zeu însă, cu timpul, a devenit o legendă a imperiului roman și faptele au fost deformate în cultura populară încât să apară ca un adevărat zeu, oamenii uitând că a fost de fapt un om muritor ca și ei.
Răspunde
"Trecerea la teism a fost doar una firească..." - Nu una duhovnicească? 
Da, înţeleg ce zici şi mi se pare logic. Rămâne întrebarea dacă şi unii ca Cicero, Cezar, Cato, Octavian, Publius Vergilius Maro şi mulţi, mulţi oameni deştepţi de atunci chiar credeau că există zei, sub formă de fiinţe inteligente şi puternice - unul pentru agricultură, altul pentru căsătorii etc. Pe de o parte ai zice că da, pentru că le închinau temple, le adresau rugăciuni...
Răspunde Și eu aș zice că da pentru că aceștia, în marea lor majoritate au fost poeți și filosofi și oratori. Toate aceste discipline erau strâns legate de zei. De fapt, pe atunci oamenii nu concepeau că este posibil să nu crezi în zei, nici nu știu să existe o filosofie ateistă pe vremea aceea. Conceptul de zeu era inoculat de la naștere, de la primele cuvinte și menținut pe parcursul vieții prin jertfe, rugăciuni de grup, etc. Este perfect posibil însă să nu fi crezut, însă să nu poată să-și facă cunoscută scrierile datorită superstiției și a cenzurii, sunt sigur că o lucrare care să-i hulească pe zei nu ar fi fost deloc agreeată de ceilalți romani.
De fapt, de ce să ne ducem aşa mult în urmă. Întrebări de genul se pot pune şi pentru vremuri mai recente; chiar şi pentru zilele noastre. Oare patriarhul Daniel chiar crede că Isus s-a născut dintr-o fecioară? Sau că a murit şi apoi a înviat? Sau că sunt trei dumnezei într-unul singur? Sau pastorii ăia neoprotestanţi, care predică cu mult patos de la amvon, cât la sută cred şi cât la sută joacă teatru? Papa Francisc nu cumva este doar un foarte bun actor? Ne putem întreba, nu zic că e într-un fel sau într-altul.
Oricum, omenirea s-a confruntat cu mari dileme existenţiale de-a lungul întregii istorii. Poate că acum am ajuns în sfârşit la un stadiu în care să putem face ordine în idei şi să lămurim cel puţin o bună parte din aceste dileme.
într-un fel am ajuns într-un fel nu. Pe o parte am câștigat prin faptul că avem știința, avem o cunoaștere mult mai extinsă a universului și a mecanismelor care îl fac să funcționeze însă, pe de altă parte, suntem mai departe ca nici-o dată de natură, de spiritualitate și de cine suntem cu adevărat. Am privit și examinat atât de mult timp realitatea din exteriorul nostru încât am uitat să privim înăuntru, am uitat cum să observăm adevărata natură a noastră. În zilele noastre căutăm fericirea în lucrurile materiale, acestea devenind scopul existenței noastre.
Întrebarea mult mai bună e dacă toți aceștia ar mai predica, ar crede cu adevărat și și-ar dedica viața lui Dumnezeu dacă nu ar beneficia de foloase materiale enorme? Atunci se văd cei ce cred cu adevărat, atunci când nu mai au nimic, când viața lor ajunge la o răscruce, când își dăruiesc averile făcute din predicat săracilor și celor nevoiași, oprindu-și pentru ei doar necesarul zilnic.
Ideea e ca pentru muritori anumite lucruri raman pur si simplu incognoscibile: daca exista Dumnezeu, cati dumnezei exista, daca Isus e Dumnezeu, etc.
Ordonare:
După relevanţă
Ascensiunea la cer a lui Cezar a fost vazuta de sute de oameni la Roma si de-a lungul si de-a latul imperiului, fapt mentionat in autobiografia lui Augustus, acesta fiind desigur contemporan al lui Cezar.
RăspundeIdeea ca daca romanii voiau sa aiba o explicatie de ce Cezar a fost deificat, o puteau avea.
Asta da, dar zic că e o glumă a spune că sute de oameni au văzut înălţarea dictatorului. Şi dacă într-adevăr Octavian a scris aşa în autobiografia lui, e clar că se spuneau minciuni la greu pe atunci şi că se juca mult teatru.
Adica tu crezi ca toti cei care au marturisit ca au vazut-o pe Fecioara Maria la Medjugorje au mintit? Nu, nu cred ca a aparut in mod real Maria.
https://en.wikipedia.org/wiki/Marian_apparition
Ar trebui sa stii ca anumite asertiuni nu sunt nici adevaruri, nici minciuni. De ex. din punct de vedere obiectiv "Isus e Dumnezeu" nu e nici adevar, nici minciuna, ci este o credinta subiectiva.
"nu cred ca a aparut in mod real Maria."
Tu spui "nu cred", eu spun "sunt sigur" că nu a apărut în mod real.
"Stiu sigur ca nu a aparut Maria pentru ca sunt ateu/protestant" sunt explicatii proaste.
Dacă pe la sfârşitul anilor '50, un politician de rang înalt ar fi scris în autobiografia sa că o sută de oameni l-au văzut pe Stalin înălţându-se la cer, despre chestia asta nu puteam spune nici că e minciună, nici că e adevăr.
"...sunt explicatii proaste."
Ce-ţi place să pui etichete! De unde ştii că nu mai sunt şi alţii, în afară de atei şi protestanţi, care ar face astfel de afirmaţii? Şi apoi, exprimarea asta cu "proaste" e una de cartier; sau de mahala. Un intelectual, cum presupun că eşti, găseşte o mie şi una de alte feluri de a spune; de exemplu "afirmaţii gratuite" sau "nefondate". Dar, e de înţeles. Dacă cineva practică de o viaţă chestia aia "cu mâna"...I se tocesc anumite simţuri, ca ruşinea, demnitatea, fără măcar ca el să îşi dea seama că i s-au tocit. Nu te judec, te compătimesc.
Vai, ce rau te-ai facut Sabine.
Ce ai mai cu bietul doctorandus?
Eu si 97% din barbati, mestere.
O fi el vreun sfant, ca din statistici reiese ca majoritatea covarsitoare a barbatilor sunt ca mine, nu ca el.
Off topic.
Să-ţi explic. Eu nu am nimic cu ce face omul în intimitatea lui, dar devine supărător când iese public şi face propagandă (vezi cazul lgtb cu paradele). Doctorandus probabil simte nevoia să împartă propria lui povară - pentru că să nu-mi spui că nu îl apasă pe conştiinţă - deci să împartă această povară cu alţii; cu cât mai mulţi, cu atât mai bine. Dacă-i moare lui capra, să-i moară şi vecinului. Sau, dacă a contractat el COVID, să-l dea şi altora. Cum ţi se pare atitudinea asta? Şi-a mai găsit şi un corbroşu ca asociat - şi ăla un iresponsabil, chiar mai vinovat, pentru că tinerii se uită în gura lui, că cică e doctor - şi fac propagandă. Găsesc pe net tot felul de articole care să îi susţină şi ies public cu steagul mas*baţiei sus şi cu lozinca "Tineri din toate ţările mas*baţi-vă!". Lenin venise şi el cu o lozincă cu care a adus bolşevismul şi ştim ce nenorocire a venit apoi peste Europa. Lozinca asta a lor e chiar mai dăunătoare. Ei spun că mas*baţia nu numai că nu e rea, dar e chiar benefică. Ce vrei mai nociv decât asta? Propaganda lor ar putea fi socotită chiar ca un atentat la siguranţa naţională. Mas*barea duce la o epuizare a individului atât pe plan psihic cât şi pe plan fizic; plus scăderea respectului de sine. Şi atunci, gândeşte-te cum va arăta o armată naţională formată din astfel de tineri. O pradă uşoară pentru oricine ar îndrăzni să ne invadeze ţara. Pff!
Eu cam "iau de buna" ce scrie userul respectiv. In ochii mei are credibilitate ridicata.
Legat de mast*rbare nu i-am citit eseul caci nu ma pasioneaza subiectul. Dar pana acum toate raspunsurile sale s-au pliat bine pe subiect. Am postat intrebari dificile la care userul a dat raspunsuri competente care m-au impresionat.
Un exemplu:
https://www.tpu.ro/......ina-2.html
Sper ca intelegi de ce, involuntar, plec de la premisa ca afirmatiile sale sunt corecte.
Cat despre "propaganda" pe care o face, din cate am observat ea mereu vine ca replica la propaganda facuta de altii cum ca mast*rbarea ar avea tot felul de efectea negative printre care orbirea si cancerul. Practic se vrea a fi o corectie la afirmatiile mincinoase ale altora.
Cat de corect este ce ne povesteste doctorandus acolo, in eseurile sale intitulate "apologia mast*rbarii", nu pot sa iti spun, pentru ca nu le-am am citit.
Ce efecte benefice sau negative are mast*rbarea iar nu pot sa spun, pentru ca nu stiu si nu ma intereseaza.
Exagerezi. Asta cu orbirea sau cancerul o fi zis-o unul dintr-o mie. Marea majoritate nu întreabă aşa. Sunt copii şi adolescenţi care îşi exprimă doar îngrijorarea. Ei întreabă pur şi simplu dacă practica asta lor (de două sau de trei ori pe zi sau pe săptămână) ar putea avea efecte negative asupra sănătăşii sau a vieţii lor sexuale din viitor. Cer şi ei sfat de la cei mari de aici de pe site, că pe părinţi le e ruşine să-i întrebe. Iar doctorandus, care poate să le fie şi tată, dacă nu chiar bunic, le spune să nu-şi facă griji şi să-i dea înainte. Nu numai că nu e rău, dar că e chiar bine.
Şi nu e vorba de un "eseu" postat la o întrebare sau două. La toate întrebările care au legătură cu mast*, îl găseşti pe doctorandus pe lista respondenţilor. Şi, bineînţeles, cu acelaşi nociv răspuns.
Dar cred că am putea pune punct acestui off topic, că deja mi-e lehamite.
Ce raspuns crezi ca ar trebui sa primeasca acesti tineri?
O lungim la infinit. Lasă că deschidem un topic separat.
Îţi atrag totuşi atenţia că cel căruia îi acorzi credibilitate spune că 97% dintre bărbaţi practică... Îţi dai seama că foarte probabil te bagă şi pe tine în procentul ăsta, care nu-i departe de sută la sută. Practici şi tu aşa ceva? Eu cred că nu. Şi sigur nici sadrian, nici Nilson, nici mastadont, nici Holliday...nici încă vreo sută de oameni serioşi numai de aici de pe site. Deci unde e procentul ăla covârşitor? Asta apropo de credibilitate. El găseşte pe net tot felul de studii care să-i susţină poziţia. Dar ştii cum e cu studiile astea. Studii au arătat că un pahar de vin la masă e benefic. Alte studii: alcoolul nu e bun sub nicio formă. La fel şi cu cafeaua, şi cu cartoful, şi cu pastele făinoase şi cu mai tot. Rezultatul studiului trebuie să-l satisfacă pe cel care l-a comandat. Simplu.
Eu nu zic că omul nu se pricepe la fizică, la astronomie, la fuziune nucleară şi la alte celea. Dar să nu amestecăm borcanele. Una e una şi alta e alta.
Zeificarea oamenilor, cu precădere a strămoșilor întemeietori/ conducătorilor ar putea fi mult mai veche.
Se presupune că zeul babilonian Marduk ar fi de fapt o transcriere a numelui biblic Nimrod (de știut că babilonienii utilizau doar consoanele in scriere.
De asemenea, chiar și zeitățile indiene Shiva și Rama ar putea fi strămoșii biblici din Geneza 10:7-8, las versiunea în engleză King James unde asemănarea numelor este mult mai izbitoare:
7 And the sons of Cush; Seba, and Havilah, and Sabtah, and Raamah, and Sabtecha: and the sons of Raamah; Sheba, and Dedan.
8 And Cush begat Nimrod: he began to be a mighty one in the earth.
Zeitatea indiană Shiva cu ce ar corespunde? Cu Seba, cu Sabtah, cu Sabtecha sau cu Sheba?
Dar ne cam depărtăm de subiect. Spune-mi părerea ta: ăia chiar credeau, sau totul era o mascaradă de ochii lumii? Să-i luăm pe greci. Platon şi Aristotel erau nişte intelectuali prin excelenţă. Chiar credeau ei că pe muntele Olimp s-ar afla nişte zei, care din când în când mai dădeau câte o raită pe pământ, se mai împreunau cu femei dând naştere unui Ahile sau unui Aiax?
"Zeitatea indiană Shiva cu ce ar corespunde?"
Seba e exclus fiindcă este denumirea antică a Etiopiei, aș zice că ar corespunde cu Sheba, se știe că consoana b este derivată în v in ulele limbi (așa cum în limbile slavice Gabriel este Gavriil).
E interesant că și denumirea mulților Hidukush din Pakistan ar putea fi derivată de la numele strămoșului lor (Hindu Cus).
În rest, la întrebarea ta n-aș putea să mă pronunț cu privire la ce credeau Aristorel și Platon, trebuie studiate toate referirile lor cu privire la credințe din lucrările lor, asta e temă de doctorat.
Einu au considerat corpul lui cs fiind al unui zeu.
Ei nu "cinsteau" cadavrele, cum facem noi.
Considerau ca sufletul lui a devenit nemuritor...
Nu toti romanii erau inteligenti cum nici toti grecii nu erau.
Doar o parte destul de mica erau foarte inteligenti sau sclipitori.
Daca unii oameni nu credeau, nu inseamna ca ceilalti nu credeau si ei.
Probabil ca voiau sa cinsteasca memoria unui imparat, cum au facut-o cu atatia, prin diferite metode.
"Considerau ca sufletul lui a devenit nemuritor..."
Şi elita credea asta?
Nu neaparat.
Sigur erau si unii care credeau, dar cei mai multi probabil ca nu.
Dar cand vorbim de romani, vorbim de toti, nu numai de elita.
Oricum Iulius Cezar nu a fost neaparat iubit de elita.De armata si de popor da, dar de senatori si politicieni, nu...
Era iubit şi de senatori, cum nu? Brutus şi Cassius chiar l-au ajutat să ajungă în lumea cealaltă; şi nu oricum, ci în calitate de zeu.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
