Eu o văd ca pe o problemă de psihologie umană. Când oamenii nu știau exact cum se petrec fenomenele naturale, de unde vine ploaia, de ce cresc grânele, etc, au creat zei pentru fiecare aspect al civilizației pe care nu îl înțelegeau pe deplin. Astfel au apărut zei ai agriculturii, ai ploii, ai căsătoriilor, ai soarelui, etc. Trecerea la teism a fost doar una firească, deoarece oamenii au început să înțeleagă mai mult lumea din jurul lor și astfel s-a produs o evoluție de la un număr mare de zei s-a trecut la unul singur care îi încorporează pe toți. La bază cred că stă o gândire de genul dacă un zeu poate avea una sau mai multe atribuții de ce nu ar fi unul care să se ocupe de tot?
Cât despre Caesar, asta cred și eu, că a fost o formă de a rămâne în memoria colectivă a romanilor. Este perfect posibil ca el să fii dat ordinele să fie divinizat pentru că suferea de grandomanie. Bineînțeles că urmașii lui, cei care l-au văzut murind și cei care erau în viață pe atunci nu au crezut nici-o dată că ar fi zeu însă, cu timpul, a devenit o legendă a imperiului roman și faptele au fost deformate în cultura populară încât să apară ca un adevărat zeu, oamenii uitând că a fost de fapt un om muritor ca și ei.