Dupa toate aparentele, traim intr-o lume absurda, in care viata nu are sens. Pai nu? La ce sens te poti gandi cand vezi natiunile cum se inarmeaza pana in dinti, cum fac arme tot mai sofisticate? Ce facem? Ne pregatim de un razboi nimicitor, din care sa nu ramana supravietuitori? Sa fie asta "sensul"? Pentru asta ne-am nascut? Unii fac scut anti-racheta, ailalti fac arme care sa treaca prin scut. Intre timp, altii profita ca astia sunt ocupati si fac ravagii prin alte parti. Invadeaza teritorii, ii masacreaza pe vecini si provoaca valuri de refugiati. Sens? De fapt ar fi unul: dinspre Orientul Mijlociu spre Europa. Dar sa observam si un om obisnuit, omul cel de toate zilele. Care e viata lui? Mai intai, isi roade coatele pe bancile scolii, trece apoi prin bac (nu prin scut), se califica intr-un domeniu si ocupa un loc de munca (daca gaseste). Si incepe distractia; intra la roata. Suna ceasul dimineata, el sare ca din arc, isi trage pantalonii, soarbe in fuga o cafea si fugi la tramvai. Intra la munca, lucreaza opt ore si pleaca. Se duce acasa. Dar nu inainte de a da o raita prin piete sau pe la magazine, sa-si umple sacosele cu cele necesare. Bun, vine acasa, obosit, stresat, se mai cearta putin cu nevasta, se mai invarte de cateva ori in jurul mesei si la culcare. A doua zi iar suna ceasul si iar sare, si iar fuge...Se gandeste: ce bine o sa fie la pensie, cand o sa poata si el sa doarma cat vrea si sa-si indeplineasca unele dorinte ramase neimplinite de-a lungul vietii. Bine, dar atunci e lovit de neputinte; vine reumatismul, infarctul si alzheimarul, dupa care ii iese in cale doamna cu coasa. Unde e "sensul"? 
Ei de ce-nici nu merita sa ma citesti. nu judecam antropologic cine e om; ma refeream la ce credem noi- daca ne simtim in viata sau nu. o mare parte suntem constienti de ceea ce am putea fi daca ne-am smulge fiintele din bodegile filmelor lui bella tar si nu am mai alege dupa plac. aici se incadreaza si violatorii, si toti oamenii care isi tin ideea in suspensie.
faza cu isisul e o chestiune de utilizare a fortei. ideile prin natura sunt capabile de distrugeri in masa. in orice caz alegi sa fii supus ideii tale si faptul ca ii supui si pe ceilalti este o utilizare voluntara, dreapta sau nu, a fortei pe care ti-o da ideea. ia-l pe ahile din iliada. conducatorul troiei nu renunta la Elena chiar daca a fost rapita de ahei intr-un mod fair, iar conducatorul micenei nu lasa prada de la el chiar daca aheii lui riscau sa arda sub sagetile de foc trimise de troieni. personajul tragic e fratele lui agamemnon, ahile care negociind in favoarea poporului returnarea elenei este fortat sa isi piarda propria femeie pentru frate-su. totul isi revine la normal cu acest compromis dar virtuozitatea punitiva a lui ahile il face sa infiinteze un razboi de proportii in care toti ajung hrana de pasari, prin care sa ii demonstreze fratelui sau, conducatorul micenei, ca aheii vor pieri fara el pentru un conducator imoral.
fiintarea are caracter individual dar daca traiesti propriul principiu doar pentru tine sau daca il impui si altora prin forta in ambele cazuri simti ca traiesti, ca urmezi o ordine, ca ai un sens. doar ca uneori ai sansa sa te manii, sa judeci si sa iti faci dreptate. atunci e alegerea ta daca vrei ca si altii sa moara pentru ideea ta sau nu, supunandu-te mai departe contextului.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Sensul il dai tu, asta e frumusetea. Suntem conditionati intr-o anumita directie si ne mai razboim intre noi dar si cand ajugem sa ne intelegem si sa lucram impreuna atunci sa te ti la ce lucruri vom descoperii si unde vom ajunge.
Răspunde
Sper sa nu te superi ca fac mai intai o observatie dpv al scrierii. Stiu ca importanta este ideea, ortografia fiind pe plan second. Dar e putin comic cand cineva pune un singur "I" acolo unde trebuie doi si in acelasi timp pune doi acolo unde trebuie unu. Deci, "sa te ti" trebuia "sa te tii", iar "vom descoperii" trebuia "vom descoperi". In fine, asta e, asa cum am zis, mai putin important.
Sunt insa de acord cu ideea. Frumusetea e sa dai tu un sens vietii. Putem insa afirma asta in cazul in care conditiile sunt cat de cat normale. In situatiile de criza, cum vedem astazi mai peste tot in lume, suntem determinati sa reconsideram problema sensului vietii; sa o judecam ceva mai profund.
O seara buna!
Răspunde Nu ma supar, stiu ca uneori le scriu gresit nestiind exact cand ii cu 1 si cand cu 2; tu spui ca amu e o situatie de criza, cum denumesti stiuatia din lume incepand cu 1944 in jos? Eu spun ca avem o situatie cat de cat normala fata de secolele trecute.
Nu mai comentez, in primul rand ca sunt grabit; voi lipsi din localitate cateva zile. Si apoi, stiu ca o discutie pe tema "uite criza, nu e criza" s-ar intinde pe vreun kilometru de pagina. 
E o diferenta intre a avea sens viata (adica sa vina la pachet preambalat si tot ce mai trebuie e sa dai cu plaivazul ca esti de acord cu el) si a da sens propriei vieti.
Fiecare își face viața cum poate și într-o oarecare măsură și cum dorește. La început ai vorbit de un sens mai mult colectiv, accentul se pune totuși pe sensul individual al omului care poate diferi de la o persoană la alta sau poate chiar să nu existe. Depinde doar de persoană, depinde ceea ce este important pentru acea persoană și ce o motivează să trăiescă în continuare.
Ai dreptate. Sa stii ca nici eu nu sunt un om pessimist. Imi place sa ma uit mai mult la partile frumoase ale vietii; si sunt destule. Pe cat posibil, fac ce-mi place (probleme de matematica ). Dar, dupa cum vezi, imi mai place si sa fac uneori cate o analiza realista a lumii in care traiesc. Nu cred ca e bine nici sa ascundem totdeauna 'gunoiul sub pres'.
Oamenii au uitat adevaratul sens al vietii. Nu conteaza razboaiele, ele nu ajuta cu nimic. De ce nu putem mentine pacea? Pentru ca omul e impulsiv, violent si mereu vrea ce nu i se cuvine sau mai mult. Suntem mediocri! Aducem viata intr-o lume in care doar sa faci bani conteaza. Pentru ce? Daca maine o sa ne atace rusii ce o sa faci cu banii? Ii mituiesti? Sa zicem ca o facem si p-asta, dar mai departe. Ne vor omori, e sigur... Dar nu putem trai mereu negativi. Sensul vietii (cel adevarat) e sa iubesti, sa ajuti. Asa vei fi mereu fericit!
"dar mai departe. Ne vor omori, e sigur... " - Sa ne omoare rusii? Nu, ei sunt oameni civilizati. 
"Asa vei fi mereu fericit!" - Cum, s-a gasit cheia fericirii? Auzeam ca fericirea e o iluzie; fugim dupa ea si n-o prindem niciodata. 
Glumesc; mi-a placut ce ai scris.
Eu zic ca sensul vietii e sa spargi seminte.
Exista vreun motiv pentru care perceptia ta, aia cu iubitul si ajutatul, este mai inrdeptatita decat a mea? Pentru ca si eu am argumentat-o pe a mea la fel de bine ca si in cazul tau.
Cate seminte spargi zilnic=cat sens dai vietii zilnic. Asa-i?
Habar n-am, inca nu am dezvoltat teoria atat de profund! Nu mai fi atat de nerbadatoare, eu tocmai ce am descoperit sensul vietii si tu incepi cu interogatoriul.
Inteleg nu e usor sa descoperi atatea comori intelectuale, trebuie sa sapi in profunzime sa deslusesti atata teorie. Eu mai sparg si nuci. si asta e un scop in viata, mai greu de atins decat spartul semintelor, dar tu de care ziceai de alea de bostan sau de floarea soarelui? Pff. Tare curioasa stiu.
Eu ma gandeam sa ma apuc de spart seminte si sa astept inspiratia dar suna interesant si ce spui tu in legatura cu comorile intelectuale, sapatul in profunzime si teoria. Totusi, pare cam greu, eu speram sa fiu genial si recunoscut fara sa trebuiasca sa depun vreun efort, cam cum astept si sa ma imbogatesc.
Nu stiu ca nu mananc seminte... Imi voi intreba niste vecini mai tuciurii ce recomandari imi pot face, sunt sigur ca ei cunosc toate sortimentele de pe planeta. Depun atata pasiune in spartul semintelor incat se vor apuca sa roada si un bolovan daca le spui ca e samanta. Ma rog, poate sunt eu rau si ei cauta, de fapt, scopul vietii...
Mi-e frica sa intreb dar o sa... Nucile despre care vorbesti, sper ca sunt fructul nucului. Adica nu spargi nuci care sunt nuci, nu? Pentru ca e foarte dureros, zic.
Dureros pentru ele, căci dau cu toporul, dar si eu la fel ca tine nu mananc doar le sparg. Nu intreba. sa nu te trezesti cu un bolovan sau chiar un topor spre tine si se vor sinucide toti fanii tai de pe TPU.
Sunt singurul meu fan pe TPU. Si nici macar nu sunt un fan fidel, ma citesc doar dimineata. Dupa-amiaza deja incep sa nu ma mai sufar...
Dacă ești singurul tău fan, cum explici asta? http://www.tpu.ro/utilizator/aarmvq
Ma troleaza si LoveSleep cum poate. Iar eu il las, ca pare baiat destept. In plus, el e relaxat si nu se ia in serios, spre deosebire de majoritatea oparitilor de pe aici. As prefera sa ma troleze el 12 ore decat sa trebuiasca sa vorbesc 5 minute serios cu unii ca Ray, Grey sau Inferno.
Lasa ca l-am rugat eu sa il schimbe. Ai devenii gelos daca l-ar schimba in FANRay25TM?
Razboaiele nu ajuta cu nimic? Nu e adevarat. Uita-te la razboaiele mondiale sa vezi ce inventii revolutionare au aparut.
Chestia pe care o folosesti numita calculator a aparut in Al Doilea Razboi Mondial, vaccinurile in Primul, energia produsa de atomi din Al Doilea. Sa fim seriosi.
Ok, ideea ta e buna.
Dar tu ce castigi facand asta? Iti foloseste la ceva?
Daca ai compara aceste lucruri aparute cu nr. de vieti pierdute ai ajunge la concluzia ca mai bine nu se inventau!
SI daca iubesti si ajuti, ce castigi? Presupun ca satisfactie, treaba aia cu fericirea oricum e rupta din cartile de povesti. Poti ajuta si iubi pana iti tasneste sangele pe nas, nu ti se garanteaza nici o fericire. Oamenii nu se fac cunoscuti in univers pentru recunostinta, poti ajuta pe cineva de zece ori si sa-l refuzi odata. El isi va aminti doar refuzul. Nu e valabil la toata lumea dar este valabil pentru majoritatea. De asemenea, iubesti degeaba daca nu primesti acelasi lucru in schimb. Si nu numai atat, vei dori sa primesti acelasi lucru de la anumiti oameni. Degeaba te iubeste intreaga planeta daca omul care iti doresti sa te iubeasca nu o face.
Ca sa-ti raspund si la intrebare, spartul semintelor poate oferi satisfactie pentru pasionatii de spart seminte. La fel cum cei care ajuta alti oameni o fac pentru ei insisi, ca sa obtina satisfactie. Nu exista vreo forma de ajutorare lipsita de egoism. Oamenii ajuta ca sa se simta ei bine, prin urmare ei obtin satisfactia prin intermediul altora. Eu ii inlocuiesc pe oameni cu seminte. Semintele vorbesc mai putin.
De curiozitate, tu ce obtii daca iubesti si ajuti?
Eu nu ma bazez pe satisfactia de care amintesti. Eu sunt indragostita si iubesc. ce primesc in schimb? Iubire. In viata mai exista asa-numitele suflete-pereche. Trebuie doar sa il/o gasesti. Iubirea te purifica, e ceva inocent, fantastic. Eu cand ajut pe cineva ma simt fenomenal. Gandesc ca am facut bine si ca, poate, datorita mie, respectivului i s-a rezolvat o problema.
Ce parere ai? Se compara iubirea cu spartul de seminte?
In iubire, in final tot la o combinare de seminte se ajunge.
Am spart odata o samanta si am gasit doi samburi in ea! DOI SAMBURI! Invinge asta!
Acum esti ok cu fituica despre iliada. ma tu vrei sa fii userul anului
Cine descopera spartul semintelor la o varsta asa inaintata? Ma gandesc ca n-ai 4 ani.
Sensul vietii este sa te dezvolti spiritual. Doar asta mai ramane dupa ce ai murit fizic. No h8, m8, daca nu esti crestin te inteleg.
Intreabarea ta se loveste de conditia umana. Altfel nu se poate raspunde. Daca consideri ca suntem niste fiinte divine, superioare, da, exista o problema. Din punctul de vedere al primatelor ne comportam perfect. Si chiar ne comportam ca niste primate! Da, gandim putin mai mult, dar in rest, aceeasi poveste. Si atunci, daca ne comportam ca niste primate, de ce sa ne imaginam ca suntem altceva? Apare un decalaj intre realitate si reprezentare, si nu e okay. Si ce-au zis baietii destepti? Stim noi sa rezolvam, avem nevoie de legi! Si uite-asa nu mai suntem maimute, suntem sfinti domnule! N-ai voie sa te comporti ca o primata, desi esti una!
Evident, e o prostie imensa. Din cauza asta toate sistemele religioase cunoscute au esuat cu brio. Si esueaza in continuare, dar ne prefacem ca nu vedem.
Ne comportam ca niste primate, doar ca gandim putin mai mult. Sa ne uitam putin in imensitatea asta numita evolutie. Stateau frumos niste primate si scormoneau dupa rame(ca si noi prin supermarket-uri). Total absurd, neasteptat, s-au plictisit. Si ce au zis ele? E plictisitor sa fii primata, e banal, nu mai ne place. Noi vreau sa fim altcineva. S-au apucat ele sa se ajute intre ele, sa faca actiuni caritabile, sa fie ZEN, dar tot se plictiseau. Si ce a zis una mai inteligenta, care tot ea a venit si cu ideea? Ba, eu vreau sa ma ridic in doua picioare si de-acum incolo o sa merg asa. O sa incep sa gandesc mai mult, o sa mi se transforme creierul si, uite-asa, incet- incet o sa fiu altcineva. Nu pare plictisitor deloc. Si s-au facut oameni. Au facut tot ce fac oamenii, si-au gasit slujbe bine platite, au atins cele mai inalte visuri, au construit orase, dar la un moment dat, fiind si mai ascutite la minte, ce au zis primatele? Bun, atat? Asta inseamna sa fii om? E mai interesant decat sa fii maimuta, dar tot plictisitor ramane! Ce e de facut? Interesant e ca mereu oamenii au vrut sa fie altcineva, sau li s-a inoculat ideea asta. Poate ca nici nu i-a interesat intr-un mod foarte intens, poate doar pe unii. Si au inceput sa creada ca sunt altcineva, ca le-ar placea sa zboare si asa mai departe. Au uitat ca la baza sunt primate. Chiar s-au revoltat, au adus dovezi ca sunt ingeri!
Si cu toate astea, ne izvbim de banalitatea existentei. Ne intreb tot mai insistent : "De ce?". E un cerc vicios si plictisitor, alergam in jurul dorintelor mintii noastre, vrem altceva. Evident, nu ne ajuta sa ne mintim la nesfarsit. Bine, are si banalitatea savoarea ei! Nu ne cere nimeni sa fim altcineva, putem sa ne uitam toata ziua la TV pana ne ies ochii alegand sa uitam ceea ce suntem. Pana la urma asta facem toata viata, cu asta ne hranim mintea: "Cum sa uitam ca suntem banali? ".
Probabil vei spune ca am o viziune prea fatalistica asupra conditiei umane, dar eu asa vad. Conditia umana este absurda, dar de asta fugim mereu.
Suffarstar, esti un bun filosof; si poate chiar si scriitor. Eu credeam ca eu sunt cel mai tare, dar vad ca tu ma sapi sa-mi iei locul. Nu, nu esti fatalist; am vazut chiar ca ai si simtul umorului.
Mi-a placut "povestea" ta. Desigur, e o viziune asupra lumii facuta dintr-un anumit unghi, folosind un anumit "ochean". Pot veni o mie altii, care sa mute doar putin cate putin ocheanul (sa se modifice unghiul) si sa scrie o mie de "povesti" diferite, tot atat de frumoase. Sunt convins ca nici tu nu ai pretentia ca ai prezentat adevarul absolut.
Multumesc Sabine! Normal ca te-am intrecut ca scriitor 
(glumesc), dar tu vii tare din urma cu matematica.
Bineinteles ca nu admit ca stiu adevarul obiectiv, absolut; omul este prin excelenta subiectiv si asa-zisele adevaruri sunt de fapt simplele sale consideratii. Mi se pare totusi foarte interesanta ideea asta a evolutiei omului, mi se pare singura care ar justifica existenta. "Povestea" cu primatele am folosit-o mai mult pentru a ma ajuta sa-mi expun parerea, chiar daca nu am enuntat-o foarte concret. Nu stiu cum a aparut omul si e inutil sa imi formez o opinie.
Cand zic evolutie, ma refer la evolutia posibila, potentialul omului, nu la teoria evolutiei.
Daca sensul este o ratiune de a fi atunci nu exista un singur sens ci mai multe sensuri care fac conexiuni intre ele, se taie unele pe altele, se impaca etc. practic orice lucru gandit poate fi contrazis de ratiune. de aia nietzsche s-a gandit ca moralitatea nu ar consta intr-o constitutie suprema ci in a duce un sens pana la capat indiferent de cat de contrazis este. acea ducere a unui sens pana la capat te face sa simti ca traiesti activ pentru o idee chiar si daca ideea ar fi sa fii gunoier si sa colectezi gunoaie la nesfarsit. distractiva nu e ideea insasi care poate fi contrazisa ci faptul ca traind-o o duci la capat si e in natura ta sa te bucuri de faptul ca fiintezi si pe de alta parte de faptul ca lasi ideea sa te transforme in ceva, in om.
libertatea nu exista cand ne gandim din afara ca avand un job oribil o sa fie naspa dar jobul odata luat ar putea sa te faca sa ti se para ca e mai bine in el decat in afara lui si asta nu pentru ca e bun ci pentru ca e specific naturii tale si te face sa devii mai bun.
Inteligent raspuns! Am vrut sa-ti dau niste voturi, dar am vazut ca deja ai.
As fi curios sa vad si parerea lui pastru009.
As comenta putin. Ai spus "chiar si daca idea ar fi sa fii gunoier...". A fi gunoier este inca o ocupatie onorabila, ocupatia cuiva care depune o munca in folosul societatii. Dar sunt multe alte idei care nu duc la ceva folositor, ci, dimpotriva (vezi ideile celor de la ISIS, de exemplu). Se poate aplica si in cazul asta ratiunea de mai sus? Ca tu ai zis "indiferent cat de contrazis este". Si violatorul are niste idei. Deci, daca el persevereaza, sa duca idea pana la capat, are si el sansa sa fie transformat "in ceva, in om"?
"Ei de ce-nici nu merita sa ma citesti" - (?)
Frumoase reflectii pe marginea razboiului descries de Iliada!
Ei de ce-nici nu merita sa ma citesti. nu judecam antropologic cine e om; ma refeream la ce credem noi- daca ne simtim in viata sau nu. o mare parte suntem constienti de ceea ce am putea fi daca ne-am smulge fiintele din bodegile filmelor lui bella tar si nu am mai alege dupa plac. aici se incadreaza si violatorii, si toti oamenii care isi tin ideea in suspensie.
faza cu isisul e o chestiune de utilizare a fortei. ideile prin natura sunt capabile de distrugeri in masa. in orice caz alegi sa fii supus ideii tale si faptul ca ii supui si pe ceilalti este o utilizare voluntara, dreapta sau nu, a fortei pe care ti-o da ideea. ia-l pe ahile din iliada. conducatorul troiei nu renunta la Elena chiar daca a fost rapita de ahei intr-un mod fair, iar conducatorul micenei nu lasa prada de la el chiar daca aheii lui riscau sa arda sub sagetile de foc trimise de troieni. personajul tragic e fratele lui agamemnon, ahile care negociind in favoarea poporului returnarea elenei este fortat sa isi piarda propria femeie pentru frate-su. totul isi revine la normal cu acest compromis dar virtuozitatea punitiva a lui ahile il face sa infiinteze un razboi de proportii in care toti ajung hrana de pasari, prin care sa ii demonstreze fratelui sau, conducatorul micenei, ca aheii vor pieri fara el pentru un conducator imoral.
fiintarea are caracter individual dar daca traiesti propriul principiu doar pentru tine sau daca il impui si altora prin forta in ambele cazuri simti ca traiesti, ca urmezi o ordine, ca ai un sens. doar ca uneori ai sansa sa te manii, sa judeci si sa iti faci dreptate. atunci e alegerea ta daca vrei ca si altii sa moara pentru ideea ta sau nu, supunandu-te mai departe contextului.
Ai descris o situatie superficiala cu adevarat absurda lipsita de orice forma de bucurie. Asta e sensul care iti lipseste. Viata e mai complicata de atat si poate fi inteleasa de cei care o traiesc in primul rand.
Sunt de acord, am descris o situatie superficiala; cu alte cuvinte am scos in evidenta un aspect al problemei (al lumii, al vietii), influentat oarecum de agnosticismul lui Camus Bineinteles ca viata (lumea) poate fi privita si sub alte aspecte, prin alte prisme. Este si greu sa faci o analiza completa, din toate punctele de vedere. Tu ai putea, de exemplu, sa deschizi un topic si sa scrii despre cat de frumoasa e viata si ce bine o ducem. Sunt sigur ca ai avea destule argumente.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
