Ei de ce-nici nu merita sa ma citesti. nu judecam antropologic cine e om; ma refeream la ce credem noi- daca ne simtim in viata sau nu. o mare parte suntem constienti de ceea ce am putea fi daca ne-am smulge fiintele din bodegile filmelor lui bella tar si nu am mai alege dupa plac. aici se incadreaza si violatorii, si toti oamenii care isi tin ideea in suspensie.
faza cu isisul e o chestiune de utilizare a fortei. ideile prin natura sunt capabile de distrugeri in masa. in orice caz alegi sa fii supus ideii tale si faptul ca ii supui si pe ceilalti este o utilizare voluntara, dreapta sau nu, a fortei pe care ti-o da ideea. ia-l pe ahile din iliada. conducatorul troiei nu renunta la Elena chiar daca a fost rapita de ahei intr-un mod fair, iar conducatorul micenei nu lasa prada de la el chiar daca aheii lui riscau sa arda sub sagetile de foc trimise de troieni. personajul tragic e fratele lui agamemnon, ahile care negociind in favoarea poporului returnarea elenei este fortat sa isi piarda propria femeie pentru frate-su. totul isi revine la normal cu acest compromis dar virtuozitatea punitiva a lui ahile il face sa infiinteze un razboi de proportii in care toti ajung hrana de pasari, prin care sa ii demonstreze fratelui sau, conducatorul micenei, ca aheii vor pieri fara el pentru un conducator imoral.
fiintarea are caracter individual dar daca traiesti propriul principiu doar pentru tine sau daca il impui si altora prin forta in ambele cazuri simti ca traiesti, ca urmezi o ordine, ca ai un sens. doar ca uneori ai sansa sa te manii, sa judeci si sa iti faci dreptate. atunci e alegerea ta daca vrei ca si altii sa moara pentru ideea ta sau nu, supunandu-te mai departe contextului.
Am spart odata o samanta si am gasit doi samburi in ea! DOI SAMBURI! Invinge asta!
Acum esti ok cu fituica despre iliada. ma tu vrei sa fii userul anului
E o diferenta intre a avea sens viata (adica sa vina la pachet preambalat si tot ce mai trebuie e sa dai cu plaivazul ca esti de acord cu el) si a da sens propriei vieti.
Ai descris o situatie superficiala cu adevarat absurda lipsita de orice forma de bucurie. Asta e sensul care iti lipseste. Viata e mai complicata de atat si poate fi inteleasa de cei care o traiesc in primul rand.
Cine descopera spartul semintelor la o varsta asa inaintata? Ma gandesc ca n-ai 4 ani.
Sensul vietii este sa te dezvolti spiritual. Doar asta mai ramane dupa ce ai murit fizic. No h8, m8, daca nu esti crestin te inteleg.
Sensul il dai tu, asta e frumusetea. Suntem conditionati intr-o anumita directie si ne mai razboim intre noi dar si cand ajugem sa ne intelegem si sa lucram impreuna atunci sa te ti la ce lucruri vom descoperii si unde vom ajunge.
Sunt de acord, am descris o situatie superficiala; cu alte cuvinte am scos in evidenta un aspect al problemei (al lumii, al vietii), influentat oarecum de agnosticismul lui Camus Bineinteles ca viata (lumea) poate fi privita si sub alte aspecte, prin alte prisme. Este si greu sa faci o analiza completa, din toate punctele de vedere. Tu ai putea, de exemplu, sa deschizi un topic si sa scrii despre cat de frumoasa e viata si ce bine o ducem. Sunt sigur ca ai avea destule argumente.
Sper sa nu te superi ca fac mai intai o observatie dpv al scrierii. Stiu ca importanta este ideea, ortografia fiind pe plan second. Dar e putin comic cand cineva pune un singur "I" acolo unde trebuie doi si in acelasi timp pune doi acolo unde trebuie unu. Deci, "sa te ti" trebuia "sa te tii", iar "vom descoperii" trebuia "vom descoperi". In fine, asta e, asa cum am zis, mai putin important.
Sunt insa de acord cu ideea. Frumusetea e sa dai tu un sens vietii. Putem insa afirma asta in cazul in care conditiile sunt cat de cat normale. In situatiile de criza, cum vedem astazi mai peste tot in lume, suntem determinati sa reconsideram problema sensului vietii; sa o judecam ceva mai profund.
O seara buna!
AvalohAlyn întreabă: