E adevarat ca evolutia este un fapt? Am intrebat asta pentru ca am vazut documentare care atacau evolutia ( ma refer la oameni de stiinta care aveau argumente solide, erau obiectivi, si nu erau creationisti, nu credeau in Dumnezeu). Eu ce sa mai cred? Daca as crede in Dumnezeu sau intr-o fiinta supranaturala m-ati crede ignoranta, ati spune ca traiesc in secolul 21, ca stiinta a avansat etc. Daca nu cred, ziceti ca sunt nepoata maimutelor, ca am inima de piatra etc. E posibil ca evolutia sa se insele? Adica evolutionstii. Eu personal pot spune ca am citit multe despre evolutie, si am aflat ca nu are un scop, ca este intamplatoare si nedirectionata. Asta au afirmat chiar ei, evolutionistii. Eu cred ca ar fi trist sa aflam ca evolutia e adevarata, ca nu avem nici un scop. Viata nu ar mai avea nici un rost.Aici ma refer la oamenii care s-au nascut cu handicapuri majore si spera la o viata mai buna.As vrea o parere obiectiva referitoare la evolutie. Sunt sigura ca pe acest site sunt persoane care stiu destul de multe despre acest subiect. Si mai am o intrebare. Credeti ca vreodata cineva va reusi sa demonstreze ca nu exista o fiinta superioara noua? Adica sa demonstreze inexistenta lui Dumnezeu? Sau credeti ca acest lucru este imposibil?

Aici sunt discutii delicate. E greu sa iti impui punctul de vedere. Nu cred ca se va gasi o rezolvare. Conflincte vor fi mereu si daca stau sa ma gandesc ele sunt cele care asigura dezvoltarea oricarei societati.

Disputa intre creationisti si evolutionisti va dura multa vreme. Ele pot fi imbratisate amandoua.

De-a lungul timpului, problema originii omului a generat discuţii aprinse între evoluţionişti şi creaţionişti. Conform darwiniştilor, „homo sapiens" ar fi provenit dintr-o specie de maimuţă printr-un proces de evoluţie lentă, de câteva milioane de ani, trecând prin mai multe „verigi intermediare", susţinute de câteva „dovezi" paleontologice. La o analiză mai atentă s-a constatat că fosilele considerate „verigi lipsă" între maimuţă şi om erau ori false (încă în paleontologie persistă falsuri), ori greşit interpretate (cazul omului din Neanderthal, considerat iniţial om-maimuţă, dovedit a fi de fapt tot un „homo-sapiens"). Deşi mulţi evoluţionişti au acceptat la ora actuală că nu dispunem de fosile autentice ale „oamenilor-maimuţă", dar speră să fie descoperite în viitor, vom arăta că avem motive întemeiate să nu le împărtăşim speranţa: cercetarea comparativă a numărului de cromozomi la om şi maimuţă contrazice teoria evoluţionistă cu privire la originea fiinţei umane.
Din clasele liceale am reţinut că la mamifere, animalele cu reproducere sexuată, numărul cromozomilor este par. Determinările arată că toate speciile de maimuţe au 48 de cromozomi, în timp ce omul are numai 46. Din cauza acestei discontinuităţi nu putea avea loc o evoluţie continuă de la maimuţă la om, deoarece nu poate exista nici o specie de mamifer cu 46, 5 cromozomi (sau alt număr neîntreg) şi nici măcar cu 47 de cromozomi. Există şi autori, apărători ai ideilor evoluţioniste, care susţin că transformarea maimuţă-om s-ar fi realizat brusc, prin contopirea unor cromozomi ai maimuţei. Lipsiţi de cunoştinţe solide referitoare la mutaţiile genetice, ei „uită" că la mamifere nu este posibilă apariţia unui individ viabil şi fertil, care să prezinte o mutaţie atât de radicală. Alţi susţinători ai umanizării maimuţei afirmă transformarea lentă (în milioane de ani) a mamiferului în om, concomitent cu transformarea cromozomială bruscă. Să mai risipim cerneala pentru a comenta o asemenea atitudine „ştiinţifică"?
Să presupunem totuşi că, printr-o minune, o maimuţă cu 48 de cromozomi ar fi dat naştere unui om cu 46 de cromozomi sau măcar unui semi-om cu 47 de cromozomi. Se ridică întrebarea: cu cine ar fi putut acesta să dea naştere la urmaşi? În nici un caz cu o maimuţă: număr diferit de cromozomi i-ar face incompatibili. Ar fi fost, aşadar, necesară o nouă intervenţie miraculoasă. În acelaşi timp şi loc trebuia să apară un alt individ de sex opus, prezentând aceeaşi mutaţie. Suntem nevoiţi să împingem şirul minunilor cam departe! Şi, întrucât evoluţioniştii susţin că toate speciile de vieţuitoare ar fi evoluat unele din altele, în marea diversitate a lumii vii ar trebui ca astfel de „miracole" să fie destul de frecvente. În ciuda timpului îndelungat de observaţii sistematice în domeniu, până acum nici un caz de acest gen nu s-a descoperit… Să mai căutăm ipoteticele „verigi intermediare"? Ar fi mai înţelept să renunţăm la erorile evoluţioniste.
http://www.creationism.info.ro/blog69/S-a-umanizat-maimu%C5%A3a.htm

Este la fel ca intrebarea: cine a fost primul? oul sau gaina? Eu sunt tentat sa cred ca avem un creator(il putem numi daca vrem Dumnezeu). Adevarul e ca sunt multe lucruri pe care nu le stim.Nu stim daca am evoluat sau daca am fost creati asa cum suntem. Sunt teorii pro si contra. Ce o sa faci in privinta asta? Sa te apuci sa cercetezi tu? Sunt atatea domenii si fiecare e specialist in domeniul lui, deci trebuie sa credem ce ne spun specialisti pentru ca nu poti fi specialist in toate. Deci sigur nu vom stii prea curand daca am evoluat. Credem diverse teorii auzim diverse povesti si ne lasam convinsi de niste argumente aduse de specialisti fara a sti cum sa le atacam teoriile. Eu zic ca e mai bine sa ne traim viata.

Iti recomand filmul 'Creation'.
Despre Charles Darwin, tocmai a aparut DVD.