E melancolia ca sentiment, o stare de tristețe interioară pe care o trăiești fericit?
Voi trăiți acest sentiment?
Ordonare:
După relevanţă
Cât pe ce era să nu te recunosc. Simpatică deghizare. :))
...
Da, mi se întâmplă să trăiesc melancolia şi în amestec cu fericire, sorbind-o ca pe un vin bun.
Uite, ţi-o propun alterată cu Moddi, care are acel dar de a te absorbi în profunzimea poetică şi ciudată, frumos de stranie şi tristă.
http://youtu.be/jiTA0OZtNnY
http://youtu.be/p6_4tzMIZn4
Răspunde
Poate că am folosit cam forţat cuvântul "fericit" dar totuși, melancolia e o stare care oferă un oarecare confort al tristeții.
Victor Hugo spunea : " Melancolia e starea în care trăiești tristețea cu plăcere."...și cred că are dreptate.
Eu cu siguranță că am o personalitate melancolică iar melancolia ca sentiment îmi creează confort și plăcere.
Nu pot să văd acum clipul, din cauza vitezei de melc a net-ului dar promit că n-o să-l ratez!
O dimineață frumoasă de primăvară! 
Răspunde 
Sunt frumoase clipele de melancolie. Este bine insa sa fie scurte si rare. Ca altfel, ne-ar putea cuprinde o "tristete iremediabila".
Vad melancolia ca pe o stare de tristete fara un motiv anume. Si cum motive exista destule, experimentez mai rar aceasta stare...
Traiesc des sentimentul, dar nu pot sa ma consider fericita atunci cand o fac.
E ceva involuntar, cateodata imi apare brusc starea, se declanseaza de la un cuvant sau o imagine.
Cateodata vine lent, se instaleaza pe parcursul a catorva zile si pleaca dupa.
Nu pot sa ma detasez cand e vorba de sentimentele mele. Nu pot sa am in suflet starea de tristete si sa ma detasez ca sa o pot trai in stare de fericire.
E un paradox in exprimarea ta, ma refer la faptul ca ai specificat ca e "o stare de tristete" dar in acelasi timp "o traiesti fericit"?
Poate nu am inteles eu bine sensul intrebarii la ora asta tarzie in noapte.: ) si poate ma luminezi cumva.
Ti-as multumi.
Să-ți răspund exact de la același nivel, cred că doar dacă mi-aş suprima 99% din creier dar nici atunci nu cred că-i sigur.
Eu melancolia nu o traiesc fericita. Nu-mi prea place sa ma intorc in trecut atat de profund, mai profund de fiecare data.
Eu ma intreb mai degraba: cum se face ca retraim amintirile in alt fel de fiecare data? Trecutul/intamplarea/amintirea e una si mereu asa va ramane, iar felul in care o traim si retraim se schimba mereu. Cred ca asa se intampla si cu viata...este in functie de cum o percepem noi.
Ai încurcat melancolia cu nostalgia dar te iert că ...de! " e ore mici ". 
Să ai o noapte faină!
Cam deriva/implica una pe alta...da te iert ca e ore mici .
Si tie!
Da, nostalgia implică și melancolia însă invers, nu neapărat.
Deci mi-am castigat dreptul sa vorbesc despre melancolie de pe pozitia de nostalgica, eh?!
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
