Fata umana are moravuri usoare, ne tradeaza tot timpul.
Nu te poti face de ras atunci cand razi si de aceea noi, primatele am invatat sa ascundem doar trasaturi care ne umbresc personalitatea, dar cred ca vom invata mai tarziu sa ascundem si zambetul in interiorul nostru.Problema e ca n-avem nicun motiv sa facem asta.
Zi că nu te-a bufnit niciodată un râs necontrolat când se cerea să fii serios și sobru.
Niciodata!
Poate... hai, o singura data in biserica.
Neah, la inmormantare cand faceam poze pentru facebook.
Mi-am patat imaginea, nu cred asta! ca nu eram singurul care radea
Pentru că, din punct de vedere fiziologic, râsul (cel sincer) este un răspuns fizic involuntar la o emoţie pozitivă.
Nu este ceva ce putem ţine sub control.
Rasul implica miscarea muschilor fetei - vreo 14, daca nu ma insel.Cum ar veni,expresia faciala e girantul rasului.Da' nu neg c-au fost momente cand, fara sa rad, de fapt, radeam, sau ceva de genul.Ideea principala e ca nu trebuie ca ceva sa fie aratat ca sa existe, cand vorbim de starile umane. Apropo, nici de plans nu se poate in interior, decat daca vorbim de metafore poetice.
Deci, o urma se putea observa...
Orice emotie trebuie exteriorizata - si este - atata vreme cat e reala, spontana.
Unii plang, altii iau fata de '' ajung acasa si ma sinucid'', iar altii... ei bine, oricine te-ar intelege daca te scuzi ca nu ai observat ca cel mai bun prieten al tau e trist azi...
Sunt 34 nu 14.
Pentru ca risul este o exteriorizare a unui gind.Gindurile le aveam dar ca sa le putem face auzite vazute ele trebuiesc exteriorizate.Altele pot fi facute si doar in gind dar este ceva de genul gind in gind.Adica un raspuns a unui gind prin alt gindAlte chestii nu se pot face din motive pe care eu nu le stiu acum se pare.Ori poate bat eu cimpii.Dar si sa rizi in gind se poate.Doar ca nu este la fel cind exteriorizam acel gind.Cind spui uite ce dobitoc este ala aia tot un fel de ris este.Zic si eu.
Bună!
E interesantă întrebarea.
Aşa am aflat şi eu răspunsul că ai pus-o tu.
Mulţumesc.
Pe curând!
Nu poţi să plângi sau să râzi în gând pentru că acestea se manifestă numai prin gesturi exterioare.Ca să plângi,trebuie să verşi lacrimi,iar ca să râzi trebuie să te foloseşti de mişcarea gurii,a feţei şi să scoţi sunete adecvate, treptate şi nearticulate.Or, în gând nu poţi face toate acestea.Dar aşa cum putem vorbi în gând, folosind cuvinte, putem să gândim şi în imagini şi să ne formăm în minte o imagine foarte clară cu cineva care râde sau plânge.Acest tip de gândire, ca să spun aşa, îl folosesc persoanele care suferă de handicap de auz.Ei nu pot gândi în cuvinte, aşa că se folosesc de imagini/reprezentări... până sunt învăţaţi să gândească în cuvinte.
Pentru ca starea de bine este caracteristica omului! Pentru ca muschii fetei sunt de 100 de ori mai relaxazi cand zambesti decat atunci cand esti serios iar atunci cand te gandesti la ceva ce te bine dispune, inconstientul nostru transmite semnale creierului iar creierul intregului corp de a se relaxa, abia atunci cand avem pe chip un suras subtil suntem cu adevarat relaxazi si naturali in restul timpului ne mintim singuri in mod constient dar fara sa ne dam seama.Noi insine controlam asta dar nu suntem constienti de faptul asta si nu il putem aproba pentru ca nu il simtim intr-adevar abia dupa mult timp si dupa o lunga concentrare realizam asta.Nu ma crede pe mine convinge-te singur!
Nu stiu cum sa raspund exact la aceasta intrebare, dar am o mica cum sa zic. opinie, poate din cauza ca, corpul nostru si expresia fetei devine asa de bucuroasa din cauza sentimentului de ras si de bucurie fiindca e un sentiemnt puternic, care da ti se pare ca tine putin, dar parerea mea este ca e foarte puternic si nu iti poti abtine corpul si te scapa si tot te dai de gol, exact ca atunci cand faci o gluma faci pe seriosul dintr-o data dar nu rezisti decat cateva secunde, dupa care izbucnesti intr-un ras mai puternic
raluca250 întreabă: