Există două feluri de emoţii. Cel puţin pentru mine, există doar două feluri de emoţii la ceilalţi.
Primul fel, sunt emoţiile ălea pe care ţii neaparat să le împărtăşeşti cu ăia de-o arzi tu pe facebook, chestii supeficiale, chestii pe care oricum toată lumea le simte dar ei se cred mai speciali dacă şi arată asta. Emoţii banale, cum este fericirea, tristeţea, frustrarea, suferinţa, indiferenţa...etc. Şi îi vezi peste tot, în imaginaţia mea îi văd cu 10 săgeţi îndreptate spre capul lor pe care scrie "SUNT AICI, EXIST, UITAŢI-VĂ LA MINE, SUFĂR!, SUNT NEFERICITĂ! " Ei bine, genul ăsta de emoţii, care de cele mai multe ori ţin câteva ore şi trec, îi fac pe unii să ia decizii cu partea retardată a creierului şi să dea vina pe ele. Emoţiile ăstea despre care am vorbit eu până acum, sunt un fel de cal de bătaie, o chestie pe care lumea poate da vina atunci când au greşit, iar tu nu prea ai cum să-i acuzi, că totul s-a petrecut în mintea lor.
Al doilea tip de emoţii sunt ălea pe care chiar le simţi, dar le ţii pentru tine, conştient fiind că oricum dacă le-ai spune cuiva asta n-ar schimba cu nimic lucrurile, iar uneori nici nu trebuie schimbate.
Da, pot spune asta din propie experienta, cand ma las afectat de emotii prea mult nu mai sunt in stare de absolut nimic, indiferent de ce emotie vorbim. Sau din potriva, din unele situatii scap usor datorita unei emotii sporite, uneori emotia imi creste atentia.
Da. Depinde de caz. Intr-adevar, sunt de acord cu aceasta ipoteza 78%.
Sa luam un caz: un tanar (prin absurd), care sa zicem care cum sa spun eu, isi vede numai de munca lui. Ei bine cand se indragosteste, emotia sau mai bine zis sentimentul de iubire, acea flacara se aprinde si numai devine atent la munca lui.( ducand la o eficienta scazuta desigur). BIneinteles ca nu se poate aplica ce am zis mereu, ar fi imposibil. TI-am dat dar, un exemplu.
AvalohAlyn întreabă: