Este oarecum.Sti ca mereu esti vulnerabil cand vine vorba de ce iubesti ceia ce automat poate sa te faca o tinta in ochii altora.
Depinde de personalitatea și caracterul fiecăruia.
Poate fi esența și bucuria vieții, poate fi slăbiciune, poate fi chiar și mortală.
Da este o slabiciune dar daca nu risti nu castigi. Daca nu iubesti, nu cunosti multumirea si implinirea pe care ea ti-o poate oferi.
Este.
Te face moale, vulnerabil, mult prea visător etc.
Daca nu știi să o gestionezi cum trebuie, ajungi legumita fara creier.
Depinde de imprejurari, in unele situatii poti sa ai o empatie fata de cineva care nu e tocmai corect cu tine el neimpartasindu-si aceleasi sentimente si chiar poate sa profite dupa chestia asta, in altele poate sa fie un avantaj si de multe ori poate sa fie ceva neutru.
Din ce am studiat eu niciodata iubirea nu este o slabiciune.
Acum daca ne gandim strict in relati, cand unu iubeste si altul nu (sau alte povesti), aici multi spun ca iubirea este o slabiciune, eu afirm ca doar prostia este o slabiciune.
Daca ne gandim la viata de zi cu zi, comportamentul empatic fata de societatea in care traiesti, iar nu imi pare o slabiciune.
Da, exista oameni care sunt rai, dar asta nu inseamna ca si eu ar trebui sa ma comport la fel.
Se spune ca oameni buni trebuie intotdeauna sa li se puna la incercare bunatatea.
Iubirea este o putere, care sta in tine.
Devine o arma impotriva ta, atunci cand ea, iubirea, nu exista si pentru tine.
Cand inveti sa te iubesti pe tine, cand ai un respect pentru tine, atunci si comportamentul tau fata de ceilalti e cu totul si cu totul altul.
Pentru mine iubirea si empatia, nu e o slabiciune ci o arma, depinde de noi cum stim sa o folosim.
Gandeste-te asa, pistolul este o arma foarte periculoasa, care te poate salva de un ucigas, in minile cuiva priceput, dar in maini nesigure, poate sa fie chiar fatala persoanei care o detine.
RAY întreabă: