Da,este.Depinde si din ce punct de vedere privesti subiectul, dar din punctul meu de vedere este o eliberare de suferinta zilnica si de dezamagirile care le primim zi de zi.Mai ales ca sunt genul de persoana care nu crede in prostia de zicala:"Va veni soarele si pe strada ta!". De 25 ani nu a venit, asa ca logic gandind, nimic din aceasta lume nu ma mai face sa cred altfel. Absolut nimic!
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Daca viata o privesti ca pe o suferinta atunci da, insa din punct de vedere biologic este o incetare a functiilor fiziologice.
Răspunde
Daca consideri viata ta o suferinta si daca nu crezi in vreo eshatologie judecatoreasca (gen celei crestine)... atunci da caci nu poti judeca etic moartea.
Pentru oamenii normali, nu. Oricât de mult ai suferi în viaţă, ai una singură şi trebuie să te bucuri de ea, nu să o vezi ca pe o suferinţă continuă şi să vrei să se sfârşească cât mai repede pentru că nu are niciun sens.
Buna.
Nu! Moartea este cel mai rau lucru care ti se poate intampla!
Viata este asa de frumoasa, sunt atatea vise, atatea planuri, atatea 'aventuri' [ nu vorbeam de prostii 
] atatea lucruri frumoase de care iti poti aminti, atunci cand mori. pur si simplu nu ai de ce sa te bucuri, nu ai parte de facilitatile care le ai acum, aici. Poate sunt eu o pustoaica care nu stie ce e viata dar stiu ca merita traita 
.
Sper ca te-a ajutat raspunsul meu.
La'iti poti aminti]trebuia sa fie punct si apoi la fraza urmatoare virgula -.-', sper ca ai inteles ce am vrut sa spun.
Răspunde Raiul este mai bun ca viaţa...
Nu.Mortea inseamna sfarsitul fericirii.Suferinta in viata este experienta care ne intareste caracterul...suferinta nu este altceva decat o provocare a vietii. Daca alegi moartea ca sa scapi de suferinta, inseamna ca te dai batut si esti las.
Daca este moartea o eliberare de suferinta?
Moartea este o alta viata. Daca stii cum e viata asta, imagineaza-ti ca dupa moarte poate fi la fel sau chiar mai rau. Nu exista bine fara rau.
Chiar daca ajungi in cel mai frumos Paradis, tot o sa suferi. De ce? Gandurile oamenilor, nu se opresc niciodata. Si uneori se fac singuri sa sufere. Viata nu este o fericire totala, dar nici un chin. Este la fel ca moartea. Ambele sunt egale, doar ca se petrec in dimensiuni diferite. Dar bucura-te de ce ai aici, in viata. Pentru ca a traii este o experienta unica.
In schimb a murii, este o experienta de o eternitate dureroasa.
Asta nu inseamna sa crezi ca viata e numai distractie. Nu e numai distractie. Nimic nu e numai distractie.
Totusi dupa ce o sa mori, sa nu suferi dupa cazaturile si juliturile pe care le faceai cand erai mic, vei avea timp o eternitate sa suferi. 
Ai pus o întrebare interesantă (destul de des întâlnită), dar pentru care nu vei primi niciun răspuns concret din preasimplul motiv că toate persoanele care îţi răspund sunt VII.
Nu ţin minte să fi văzut vreun Lazăr pe aici.
Acum dau drumul la speculaţii.
Un sinucigaş este: ori prea suferind, ori prea nebun. Nicio pesoană normală (cam relativă normalitatea asta, dar în fine) nu are suficient curaj pentru a-şi pune capăt vieţii (clişeu). Ca să te convingi, citeşte "Erostrat" de Jean-Paul Sartre (este o povestioară scurtă, cu un limbaj accesibil, cam impudic, dar nu vulgar şi cu mult substrat filosofic).
Până şi cel mai mare prost îşi dă seama, fie şi în ultimul moment, că nu e în regulă să vrei să-ţi aeriseşti capul făcându-ţi o gaură în frunte cu ajutorul unui glonţ (cu varianta "glonte") fiindcă DOARE.
Un om normal, nu se bucură că moare, oricât de mizerabilă şi/sau de lungă i-a fost viaţa. Din câte ştim, avem doar una.
În sfârşit, dacă un Super-suferind reuşeşte să-şi arunce "ciotul" de viaţă la gunoi, nimeni şi nimic nu-I garantează că va găsi fericirea (asta dacă există ceva "ACOLO")… nici religia (Rai vs. Iad etc.).
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
