Tot asa cum ai fost invatat sa mergi, sa vorbesti si sa te hranesti, pe langa multe altele, cand tu nu puteai face asta singur, parintii ti-au transmis si valorile lor spirituale. Sau ceea ce credeau ca inseamna valoare. Daca acum nu esti de acord cu asta, esti liber sa alegi. Parintii tai nu au facut altceva decat sa-si faca datoria in totalitate. Sa-ti indrume pasii spre ce este mai bun, conform convingerilor lor. Nu sunt deloc de condamnat. Ei au inclus in educatia pe care au considerat ca trebuie sa ti-o dea si religia. Daca tu renegi acum o parte din aceasta educatie, nu inseamna ca nu este normal ca ti-au implementat-o. Tu, la randul tau, poate vei dori sa nu transmiti aceleasi valori copiilor. Si s-ar putea ca, invers, ei sa regrete ca nu au primit si credinta de la tine. Si ar fi normal ca ei sa se intrebe daca este normal asa? Ce carambol ciudat...
Daddy a răspuns:
Da este foarte normal nimeni nu are dreptul sa fie liber, sa gandeasca consider ca toti nou-nascutii trebuie indoctrinati iar cei care vor refuza sa creada ar trebui arsi pe rug
Dragă daddy, totuşi tămăduieşte-te!
mih33, numeroase sunt persoanele cărora li se pare ciudat când aud, că trebuie să ia o hotărâre personală pentru a deveni "creştin"( noi înşine ne "autoeducăm", suntem persoane individuale pe cale să devenim o pers. independentă/liberă, ce vom diferenţia răul de bine!).
@mariobros: Este adevar in ce spui dar eu m-am referit doar la religie, spre exemplu botezul este dat dupa religia parintilor la virsta cind copilul nu poate alege. La maturitate multi se distanteaza de religie pentru ca nu si-au ales-o ei, nu i-a intrebat nimeni si nu l-ea cerut nimeni acordul si se trezesc in religia...
Isi poate schimba religia la o adica si daca vrea poate adera la o alta.Trebuie sa acceptam schimbarile si sa avem incredere in decizile luate de copil pentru ca pana la urma are dreptul de a-si urma credintele
Poate o intrebare buna e daca noi ca si parinti suntem convinsi de ceea ce credem sau nu?
Eu cred ca in masura in care cineva a investit ceva timp si energie in conceptia lui despre lume si viata, va cauta sa de-a asta si copiilor lui ca si ceva valoros pentru el.
Daca habar n-are in ce crede si e dus si el de ultima moda fie ea teista sau neoatee si de ultima carte publicata in romana de mai stiu eu ce guru religios, new age sau ateu, atunci probabil nu va prea conta pentru el ce vor crede pruncii lui.
Si inca ceva. Cred ca copiii oricum vor invata de la noi conceptia noastra despre lume.
Dar nu din ce spunem noi, ci din ce facem si suntem noi.
Intotdeauna felul in care suntem se aude mai tare decat ceea ce spunem!
Asa ca daca suntem crestini (crestin vine de la grecescul 'crestianos' adica urmas al lui Hristos), depinde daca il urmam pe Hristos doar cu gura sau si cu fapta/ doar duminica sau toata saptamana.
Ca daca il urmam cu gura pe Hristos si cu fapta urmam siguranta materiala sau sexul sau puterea, copiii vor fii educati ca adevaratul Dumnezeu din viata parintilor mei este oficial Hristos, dar in mod real e fie ego-ul lor, fie banii, fie placerea, puterea sau orice altceva.
In calitate de parinte, normal, trebuie sa-ti educi copilul pana la 18 ani.
Acum trebuie sa intelegi ca fiecare are dreptul la o gandire libera.
Dar pana la un anumit nivel ( pentru copilul tau).
Fara ajutorul unui parinte copilul nu o sa stie sa deosebeasca raul si binele. El poate fi influentat de alte persoane care ii pot face raul. De exemplu, ca parinte nu mi-as lasa copilul sa se imprieteneasca cu niste "golani" de pe strada care sa-l ademeneasca cu droguri sau altceva.
Iar pe parcursul timpului, prin capatarea experientei, copilul va stii ce e bine si ce e rau => iar el va decide daca va ramane crestin sau nu. Dar eu voi avea pe constiinta ca mi-am facut datoria de parinte, ca l-am educat, l-am crescut cum trebuie.
Este normal sa il invatam ce stim noi mai bine, cum stim noi mai bine si cum credem ca ii este lui mai bine. Cand se face mare are obligatia, cred, de a explora singur si a alege in cunostinta de cauza. Spiritualitatea este mult mai mult decat credem noi (fiecare in parte cu credinta lui, o credinta sau alta) si este loc pentru fiecare. Chiar daca cel nascut ar fi sa cucereasca lumea, tot ar trebui sa inceapa de la un capat. La acel capat printre altele este credinta lui, pe care, alaturi de ADN i-au lasat-o mostenire parintii sai (cu toata dragostea, uitasem de asta - e cel mai important poate).
Da este foarte normal nimeni nu are dreptul sa fie liber, sa gandeasca consider ca toti nou-nascutii trebuie indoctrinati iar cei care vor refuza sa creada ar trebui arsi pe rug
@c2rmen
1. Consideri ca o familie normala poate oferi copilului o educatie sanatoasa fara religie?
2. Crezi ca frica de dumnezeu ii face pe copii sa se comporte mai bine?
3. Daca ai raspuns da la 2, consideri ca exista alternativa pentru a face copilul sa aiba mai mult bun simt? Ce ar trebui sa faca familia?
Daca botezul ne curăteste în primul rând de păcatul strămosesc, oare trebuie să uităm că si copiii se nasc cu acest păcat? Stim ce spune psalmisitul: «Intru fărădelegi m-am zămislit si în păcate m-a născut maica mea» (Ps. L, 6). Acest lucru cunoscându-l, că toti ne nastem cu păcatul strămosesc, avem noi siguranta că un prunc va trăi până la vârsta când poate să cunoască si să mărturisească credinta în Hristos, pentru ca atunci să-l botezăm? Putem noi să riscăm ca el să moară nebotezat, sub osânda păcatului strămosesc?
In ceea ce priveste faptul că pruncii nu pot să-si mărturisească credinta crestină, Biserica are ca garant pe nasii care-i primesc la botez, care mărturisesc pentru acestia credinta crestină rostind Crezul si care îsi iau indatorirea ca finii lor să fie crescuti de ei în credinta Bisericii.
De altfel, noi cunoastem tot din Sfintele Scripturi atâtea cazuri când pentru credinta cuiva Dumnezeu S-a îndurat de cel pentru care acesta se ruga. Sa ne amintim că Mântuitorul a vindecat pe sluga sutasului din Capernaum pentru credinta stăpânului său; a vindecat pe fiica femeii canaanence pentru credinta mamei sale, si a înviat pe fiica lui Iair pentru credinta tatălui său, si pe fiul văduvei din Nain pentru credinta mamei sale. Si atunci să nu credem noi că botezul poate fi săvârsit pruncilor pe temeiul credintei nasilor lor?
http://www.sfaturiortodoxe.ro/......-botez.htm
Aha, si cum poate un copil ajuns la maturitate sa gandeasca liber? Ca tare sunt curios cum definiti `sa gandeasca liber`. Recomand manualul de Cultura Civica, clasa a-VII-a, daca o mai fi pe la biblioteci. Orice individ nou nascut, pana la varsta de adult, pe parcursul dezvoltarii lui va fi influentat de mediul in care traieste, nu se poate denumi ca `se dezvolta liber`. Daca i-l educi crestineste, dupa niste legi morale de baza, fundamentale, se spune ca fost indoctrinat; daca i-l educi in spirit ateu, atunci gandeste liber, nu tot sub influenta invataturilor care i-au fost servite se afla, nu?
Convenţia pentru apărarea Drepturilor Omului prevede ca "Orice persoană are dreptul la libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie; acest drept include libertatea de a-şi schimba religia sau convingerea, precum şi libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerea în mod individual sau în colectiv, în public sau în particular, prin cult, învăţământ, practici şi îndeplinirea ritualurilor." Daca parintii isi exercita acest drept, este inevitabila influentarea copilului. Credeti ca ar fi corect sa restrangem parintilor libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie pentru a "proteja" copilul? Parerea mea este ca, atunci cand va fi capabil sa discearna, copilul, prin exercitarea aceluiasi drept, va putea alege in ce sa creada si in ce nu.
Trebuie sa il educi cum crezi tu ca e cel mai bine, aproape 100%conteaza ce il vei invata tu
Poi sa presupunem ca nu`i impunem noi o religiem il lasam sa aleaga pentru cand va creste mai mare. Bun, dar in perioada copilariei, cine/ce il va opri sa pacatuiasa? Manierele, educatie?! Multe dintre ele se uita sau sunt greu de aplicat datorita circumstantelor. In special cei care locuiesc intr-o familie cu intelect redus, care isi traiesc viata dupa propriile maniere. Ce ii opreste pe acestia sa ia lumea la injurat, sa isi faca de cap? Bunul simt? pai acesta il aplicam dupa bunul plac, si majoritatea in ziua de azi (chiar si cei cu nivel intelectula mare) uita de el sau il folosesc doar in manipulari. De aceea un copil trebuie sa aiba o motivatie in plus fata de buna crestere, educatie si bun simt, pentru a-l impiedica sa-si creeze propriile reguli care clar ar fi unele eronate. Cand va creste mai mare si dezvolta sistemul neurohormonal, atunci va fi capabil sa-si creeze un scop si o motivatie pentru a trai.
Este normal sa fii crestin si sa nu stii care este rolul botezului, al nasilor de botez, al tainei botezului, si ce angajamente pot lua parintii in locul copilului si pana la ce varsta? stii ca atunci cand nasii de botez merg la biserica, se leapada de satan in numele finului lor, ca parinti spirituali? uite daddy de pilda habar nu are despre aceste chestii, foarte normale in viata crestina. ia intreaba-l? a fost botezat? isi cunoaste nasii? stie care e rolul si importanta numelui sau? sociala si religioasa? ce usor e sa-ti dai cu parerea cand habar nu ai. dar de unde nu-i nici Dumnezeu nu cere. nu-i asa?
Nu mi se pare normal dar fiecare individ se formeaza intr-un anumit mediu chiar fara sa te obosesti tu ca parinte cu tot felul de explicatii(sint total impotriva obligativitatii in domeniu)dar trebuie sa acordam libertatea de a alege cind ating o anumita maturitate cu toate ca, recunosc, mi-ar fi imposibil sa accept aderarea la un curent satanist sau de alta directie malefica.
@liviu00 da. Un copil are un moment de gandire si se teme de Dumnezeu, astfel gandindu-se de doua ori inainte sa faca ceva. O familie sanatoasa isi educa cum trebuie copilul(fie ca este sau nu familie de atei) chiar nu conteaza. Dar, am spus ce se intampla in cazuri majoritare: familiile lipsite de carte, cu intelegenta mai mare, redusa.chiar nu conteaza, se mai ghideaza si isi ghideaza copiii dupa teama de Dumnezeu.