Eu înțeleg din filosofia budista ca nimic nu exista fără opusul sau, sau ca nimic nu se manifesta fără opusul sau. Deci, dacă îmi doresc sa fie bine atunci trebuie mai întâi sa fie rău. Conform filosofiei budiste suntem noi cei care creăm situațiile "opuse" prin dorințele pe care ni le punem și apoi neînțelegând cum stau lucrurile (pentru ca situațiile "opuse" crează tot felul de reacții: frica, precauție, dezamagire etc) ne pierdem pe drum?

Eu din filozofia budista am inteles ca dorintele sunt cauza suferintei pe pamant, fara dorinte nu exista suferinta, fara dorinte ce sens are viata? ce scop ar avea?

Prea multa filozofie.
"Deci, dacă îmi doresc sa fie bine atunci trebuie mai întâi sa fie rău." Trebuie sa fie doar bine si atat.
Binele si raul a aparut pe planeta noastra atunci cand a avut loc "caderea in pacat" a lui Adam si a Evei. Dar primii nostri parinti au trait o perioada in care nu au cunoscut notiunea de "rau".

Budismul este o religie!
Maxim, o teosofie!
Bate campii, la fel ca orice, afara de Credinta Ortodoxa!
Mai precis, ai sa constati ca te duce cu'carul in gard', caci nu are substanta necesara!

Eu nu cred în nici o divinitate superioară.Asa că te sfătuiesc să nu îţi baţi capul cu asemenea lucruri.

Mentalitatea budista se refera la faptul ca nu poti stii ce e binele, pana cand nu simti raul.Si invers.Este valabil pentru orice perceptie.

Creeaza*
Sincera sa fiu, suna frumos dar nu prea ma atrage budismul.
"Ne pierdem" pentru ca avem asteptari. Daca n-am avea vise, n-am avea asteptari, am trai pur si simplu prezentul.
Societatea a creat ideea conform caruia "raul", "esecul" si principiile nefaste ale omului ca fiind ceva de neacceptat, dar in esenta, "raul" "binele", toate reprezinta viata.(materia)
N-are sens ce zic, bineinteles.