Bineinteles ca daca nu ar exista moartea, atunci nu cred ca am mai putea avea ceva ce sa numim "viata". Aici e ca si cu binele sau raul. Nu pot exista unul fara celalalt, cel putin in perceptia noastra.
Viata poate fi moartea pentru morti.
Nu putem fi decat arhitectii filozofiei cat suntem in viata dar nu putem fi siguri ca nu exista nimic dupa moarte cum nu putem fi siguri ca exista ceva.
La nivelul nostru actual de intelegere a spatiului in care traim am putea crede ca materia Universului ce exista in fiecare din noi este vie chiar si dupa ce o parte moare biologic pe Pamant.
Varianta cealalta fiind paradoxul sensului vietii.
Daca nu exista nimic, pentru ce toate amintiri, lupta si bucurii daca nu vom constientiza nici propria moarte?
Universul este logic avand un sens.
Insa noi suntem limitati de intelegerea acestuia.
Da da da...deja cand te gandesti la moarte te intrebi pentru ce te straduiesti sa ai o viata mai buna, sa faci copii, de ce te-ai gandi la viitor daca tot mori si nu te bucuri de nimic? Uite asa v-am motivat sa lasati balta totul, ca si-asa n-o sa va bucurati de un viitor stralucit, sperand ca veti muri de batranete.
Da, fără moarte nu am aprecia ideea de viaţă, de a trăi, aşa cum o facem acum; la gândul că într-o zi vom pierde această şansă unică ne face să profităm cât mai mult de ea, până o avem.
Moartea nu e un scop. E doar inevitabila, for the time being... asta n-o face un scop in viata. Nu e ceva propus.
Se spune ca este nevoie de o inmormantare ca sa te simti in viata. Eu vad moartea ca pe o motivatie.
Ai dreptate incearca sa privesti ansamblul deoarece daca ai muri maine incearca sa traiesti ziua de astazi din plin. PACE
Ce comic esti daca te citeste cineva dupa virgule.
"sens in viata ai dreptate!" si dreptate in sens.
Ai foarta multa dreptat... cred ca moarta e doar starea de a trece intr-o lume mai buna... funda?
AvalohAlyn întreabă: