Da poti spune si asa dar,metaforic ca existi,nu esti intr o iluzie,matrix, simti durere,placere,iubire,suferinta, realitatea e al naibi de reala si nu e o iluzie, da te-ai nascut,traiesti, mori, ce alti stiu mai mult decat asta? a inviat cineva sa ne spuna cum e in viata de apoi, a venit vreo zeitate, creator nu, sunt credinte oarbe, esti praf stelar care e constient de existenta sa, bucurate de fiecare clipa a vieti
"Mă nasc, traiesc si mor; ce se intampla dupa?"
Este o întrebare cu care toți oamenii se vor confrunta mai devreme sau mai târziu. Și trebuie să-i găsim răspuns. Pentru că suntem oameni, nu animale. Și nu doar că gândim; dar dacă omul ar fi evoluat din maimuță sau alte animale, atunci pe pământ nu ar mai fi existat nici maimuțe. Sau cel puțin s-ar fi dezvoltat și cele existente; dar nici o maimuță nu dă astăzi semne că s-ar dezvolta.
Omul a existat dintotdeauna că om. Noi nu trebuie să credem că tot ceea ce există (viață sau nu) a apărut prin ceea ce big-bang-ul vrea să demonstreze: "celula lui Dumnezeu".
Într-adevăr Dumnezeu există; și lucrul acesta îl spune chiar cugetul nostru. Dacă părinții noștri ne-ar fi părăsit la naștere, atunci ei ar fi pentru noi ca și Dumnezeu: necunoscuți; pentru că nu i-am cunoaște vreodată. Cunoașterea de Dumnezeu este o educație. Ea începe din pruncie, și continuă mai departe de viața aceasta. Cei mântuiți se vor bucura ca pentru veșnicie să cunoască despre Dumnezeu; și cu toate acestea niciodată izvorul acestei cunoașteri nu va seca vreodată.
Despre educația copiilor nici nu trebuie să mai vorbim. Pentru că știm că dacă cei mici nu vor fi educați să le placă munca, să studieze, să învețe o meserie, să trăiască pe picioarele lor, atunci știm că lucrurile nu vor sta bine. Și pentru că părinții au neglijat educația și în cunoașterea lui Dumnezeu, de aceea vedem astăzi că lucrurile nu stau bine. Și nu mă refer doar la scăderea nivelului de moralitate, ci și în nevoia noastră de a răspunde întrebării tale, întrebare care se confruntă orice om născut pe pământ.
Am vorbit mai sus despre educația în cunoașterea lui Dumnezeu. Un copil nu poate cunoaște totul de la început. Dar când va ajunge să își pună întrebări atunci este timpul ca învățătura să fie pusă în practică. Atunci adolescentul va căuta ca personal să cunoască pe Dumnezeu și să se convingă cu toată ființa lui nu doar de existența lui Dumnezeu, ci și dragostea Lui pentru el pentru noi.
Dar dacă părinții nu cunosc pe Dumnezeu, cum ar putea ei să Îl facă cunoscut copiilor lor? Este deci imposibil. Dar neglijarea acestei educații duce în mod normal la îndoială nu doar în dragostea lui Dumnezeu pentru noi oamenii, ci chiar și în existența Sa.
Unii oameni au mai păstrat doar o formă a cunoașterii de Dumnezeu. Aceștia nu Îl văd pe Dumnezeu mai departe de o icoană, chiar dacă cugetul lor mărturisește că Dumnezeu încă există.
Este dorința lui Dumnezeu de a ni Se descoperi, și este în același timp și nevoia noastră. El este implicat în cele mai mici detalii ale vieții noastre, după cum S-a implicat în cele mai mici detalii ale unei flori -care nu doar că este frumoasa la vedere, dar este și plăcut parfumata. Așa dorește Dumnezeu să fie și viața noastră, a fiecăruia dintre noi. Dacă nu este așa, atunci trebuie să căutăm să o facem astfel. Neglijenta și nepăsarea duce la o viață care nu ne-o dorim.
Mă opresc aici, pentru că altfel ar trebui să scriu mai mult decât un roman despre Dumnezeu.
Cartea "Calea către Hristos" vorbește mult mai bine și mai frumos despre cum putem să cunoaștem pe Dumnezeu.
O găsești aici printre altele în format electronic: https://m.egwwritings.org/ro/folders/216
Esti o fiinta pe unde actioneaza Dumnezeu conditionat de ceea ce tu alegi in mod liber. Omul a fost creat de Dumnezeu Cel fara de inceput si fara de sfarsit.
In fizica cuantica particulele elementare au o stare stabila doar daca sunt observate si cum sunt observate mereu de Dumnezeu exista stabilitatea in lumea materiala. Instabilitatea aparenta vazuta de om in domeniul cuantic. Nu exista dezordine dpdv fizic sau material.
Teoria Darwinista spune ca: omul se trage din maimuta
si vine cu dovezi, destul de concrete
insa cand e vorba de D-zeu, nici eu nu cred intr-o fiinta omniprezenta, omnipotenta, si mai ales ca daca ma pun in genunchi si ma rog, deci nu sunt om, sunt sclav, atunci o sa ma ajute
totusi, eu AM VAZUT unele lucruri, pe care nu am de gand sa le postez aici, si care ma fac sa cred ca exista mai mult decat lumea fizica
totusi, ca sa iti dau o chestie dovedita: fizica cuantica spune ca atunci cand o o particula subatomica e observata, atunci se comporta ca o particula, daca nu e observata atunci se comporta ca o unda, iar asta a facut pe un mare savant sa spuna ca are impresia ca atunci cand se intoarce cu spatele tot ce e in spatele lui devine... ceata
Printr-un accident al naturii cu siguranta nu am aparut, nu s-au aranjat cateva molecule si gata prima celula si peste miliarde de ani omul.
Calatoria prin aceasta viata este ca o lectie, cei care nu il cunosc pe Dumnezeu se simt lipsiti de valoare.
Crezi ce vrei, răspunsurile sunt in zadar și fiecare "deține" adevărul dacă îl întrebi.
Atât timp cât esti ateu nu vei înțelege sensul vieții.
Iar in Dumnezeu nu crezi pentru ca nu vrei sa crezi.
Nu pentru că nu este Dovedită existenta Lui.
Fiindcă este dovedită.
Dar un om care nu vrea sa creadă nu va crede.
Fiindcă știința nu poate dovedi inexistenta lui Dumnezeu.
Atât timp cât ei nu pot dovedi rămâne valabilă ideea ca Dumnezeu există.
Știința nu are doar răspunsuri concrete.
Au la bază ipoteze care se mănâncă una pe alta.
Nu esti o iluzie, dar fiind ateu vei crede ca viaţa ta nu contează.
Adică traiesti doar ca să mori.
Doar că nu e deloc așa.