Eu vs. corpul meu. Sunt eu cineva care locuieste in acest corp? Sau insusi corpul acesta sunt eu? Apropo, sa facem o scurta analiza, mai intai gramaticala. Care e subiectul in propozitia "Corpul acesta...? (mai mult)

Question

Eu vs. corpul meu. Sunt eu cineva care locuieste in acest corp? Sau insusi corpul acesta sunt eu? Apropo, sa facem o scurta analiza, mai intai gramaticala. Care e subiectul in propozitia "Corpul acesta sunt eu"? Evident, corpul. Atunci, fiind necesar acordul cu predicatul, ar trebui sa spunem "Corpul acesta este eu". Dar nu suna bine. De ce? Apoi, cand spun ca ceva este al meu - de ex., apartamentul acesta este al meu - ma refer la doua entitati diferite - apartamentul si eu.  Care sunt cele doua entitati cand spun "Corpul meu"?

anonim_4396 · Accepted Answer

Pai nu poti sa compari exemplul cu analiza pe text si cel cu constiinta unita in corp, ce formeaza un mecanism.
Pe de-o parte ai fi tu cel care pune intrebarea, iar mai departe, o simpla abordare sau analiza a corpului tau din exterior, cu propria-ti constiinta.

sabin89 · Answer

Mi se pare ca ai inteles bine ideea. Nu poti discuta despre subiectul unei propozitii, atat timp cat propozitia in sine este cel putin... discutabila.

Inferno · Answer

Faptul si mai interesant este ca exista un "eu", cand in realitate nu vorbim decat de milioane de entitati relativ rudimentare, celulele, ce nu au constiinta proprie, dar impreuna pot functiona ca un tot unitar.
Sigur ca eu sunt corpul meu, e logic sa fie asa, doar daca nu crezi in existenta unui "abur" care exista si in absenta sa. Numai ca datorita capacitatii fiintei umane de a-si constientiza propria existenta, se creaza iluzia ca suntem putin mai mult.

sabin89 · Answer

De acord ca exista acel fapt "si mai interesant", iar chestia cu 21 de grame este o gluma; si nu cred in existenta acelui "abur". Cum ramane cu expresia "corpul meu"? Nu presupune doua entitati? Cand vorbesc despre ceva al meu, oricare ar fi acel ceva, ma refer la o alta entitate, diferita de mine.

Inferno · Answer

Tindem sa raportam totul la un eu inexistent.
Oare de ce atunci cand ne imaginam moartea ne punem intrebari ca : "Ce voi simti cand voi fi mort? Cum este sa fiu mort?", intrebari care, cu toate ca nu sunt formulate clar, apar instinctiv in constiinta noastra. Chiar si cel mai mare ateu isi pune aceste intrebari, numai ca intr-un mod inconstient.

Raportam moartea la conditia de existenta, la un eu ce nu exista.

sabin89 · Answer

Interesant cu eu-l ala "inexistent". Si daca asa stau lucrurile in viata reala, cu atat mai inexistent trebuie sa fiu eu intr-un spatiu virtual. De unde, s-ar putea pune intrebarea: Cine sau ce exista, pana la urma? Aia care se bat prin Iraq vad ca sunt hotarati sa-si afirme existenta. Iar cand vor bate la portile Europei, ne vor convinge si pe noi ca intr-adevar exista. /:)

sublime89 · Answer

Nu, asta e doar o iluzie data de faptul ca avem constiinta de sine. Creierul te face ceea ce esti, si-ti da identitatea pe care o ai. Prin faptul ca el se poate recunoaste si analiza pe sine, apare iluzia ca de fapt sunt doua entitati: obiectul studiat si cel care studiaza.

sabin89 · Answer

Posibil sa fie o iluzie. Si nu vreau sa ma hranesc cu iluzii. Este interesant faptul ca am ajuns sa avem o constiinta de sine. Dar asta e o alta problema.

IzvorulDeIntelepciune · Answer

WTF :O

1)In primul rand, in propozitia ''Corpul acesta sunt eu'' subiectul propozitiei este ''eu'' iar predicatul este ''sunt''.

Intrebarea la care raspunde subiectul :
''Despre cine sau despre ce este vorba în propoziţie?''
*Este vorba despre mine.

Întrebarea la care răspunde predicatul: ''Ce se spune despre subiect (adica despre mine)?''
*Se spune ca sunt.

Subiectul si predicatul sunt legate in permanenta printr-un raport de inerenta. Acesta se manifestă prin acordul subiectului cu predicatul. Cum acorzi tu asa zisul subiect ''corpul'' cu predicatul ''sunt''?

OOOLEOOO · Answer

Coprul ne este templu - Selassie

sabin89 · Answer

M-ai omorat cu Selassie asta. Unii cu Joseph Smith, altii cu Selassie...Azi-maine o sa vina unii cu vreo capetenie din Camerun sau Burkina Faso. Esti roman? lauda-l si tu pe Mihai Viteazul, daca tot ai nevoie de un idol.

OOOLEOOO · Answer

Nu sunt o persoana innebunaita dupa o tara, nici macar nu m-am nascut aici si cu atat mai mult nu simt minima conexiune cu cultura romaneasca, mai nou ma dau pe cea Irlandeza...Ce sa spun imi plac lucrurile diferite cat despre Romania ce respect cel mai mult este spatiul verde virgin. 

Era primul citat ce mi-a trecut prin minte despre trup.

Daca nu-ti convine uite altul : "Corpul poate fi o inchisoare sau un templu" l-am citit nu de mult intr-o carte de a lui Pera Novacovici.

Cea ce cauti tu se explica frumos in psihologia transpersonala.
Cauti sa te indentifici pe tine insuti adevarat dincolo de ceea ce iti apartine (trupul, simturile, gandurile) odata ce le elimini pe toate iti ramane puterea de observatie, fara senzatii sau ganduri ajungand la un stadiu de "trezire a constiintei" sau "illuminare".

Hai sa mergem putin mai departe, esti cel ce gandeste, nu gandul produs...Dar cine gandeste?

Darkmagic · Answer

Greu de raspuns la ce vrei tu. :)
Tot ceea ce exista in corpul tau functioneaza pentru doua aspecte: reproducere, si pentru a tine creierul in viata. Pentru ATAT este important corpul tau si poti sa-l parasesti oricand, utilizand un "vehicul" care se cheama imaginatie.
Pana unde "mergi" cu ea e dificil de spus, pentru ca pana si imaginatia omeneasca are un final, o limita.

sabin89 · Answer

Dragut raspuns, putin poetic. Ma bucur ca mai sunt oameni care nu se grabesc sa spuna "e o tampenie". Este greu de dat un raspuns, stiu si eu. Chiar la cele doua aspect de care zici se poate continua cu intrebari. De ce vrea creierul neaparat sa ramana in viata? si de unde urgenta asta pentru reproducere? Dar, bineinteles, daca intrebarile sunt grele nu inseamna ca nu trebuie sa le mai punem. (:

Darkmagic · Answer

In ceea ce priveste reproducerea, am mai raspuns aici:
http://www.tpu.ro/go-to-answer/12867793/
Este scopul primordial al vietii. De aia barbatii cauta dintotdeauna sa "vaneze" partenere cu puterea, cu protectia, cu creierul, cu bani, cu vreo masina etc, etc, etc functie de epoca, si tot de aia femeile sunt dintotdeauna cu unica exceptie a perioadei matriarhale in imensa lor majoritate "obiecte sexuale". Doar nu se supun la fel de fel de diete, si nu se fardeaza de zece mii de ani ca sa atraga ...bondari.
Fustele mini nu au aparut din cauza verilor toride ce naiba, de caldura te feresti cel mai bine invelindu-ti corpul, nu aratandu-ti picioarele, despre ce vorbim aici? :))
Cat despre creier, este cea mai complexa organizare a materiei de pe pamant. Corpul ala poate sa traiasca mult si bine fara o mana, fara un picior, fara o gramada de organe, chiar fara stomac, dar daca opresti creierul...s-a terminat. :)

sabin89 · Answer

"Este scopul primordial al vietii" - Deci viata are un scop. Stii ca este controversat si aspectul asta. Numai o persoana inteligenta isi poate propune scopuri, nimeni sau nimic altceva. Spun asta nu pentru ca nu sunt de acord cu raspunsul pe care l-ai dat, pe care, dimpotriva, il vad foarte realist.

Darkmagic · Answer

Sabin, :) realizarea unui scop nu presupune neaparat inteligenta.
Eu m-am referit in raspunsul meu la "scopul" intregii lumi vii in integralitata ei fie ca e vorba de regnul vegetal sau de cel animal.
Stiu ca pentru unii acesta e motiv de controversa, dar probabil respectivii apartin regnului mineral. :)

anonim_4396 · Answer

Pai deh, ala pe care il ai! Nu ai avut cum sa-l alegi. Apartamentul il poti alege.

anonim_4396 · Answer

Tu nu esti corpul tau. Tu esti doar creierul din corpul tau. De aici si prostiile aparute de-a lungul anilor, cu sufletul si transcendenta. Cand te uiti la degetul sau la piciorul tau realizezi ca nu esti acel deget sau picior, nu te identifici cu ele, doar le controlezi. Presupun ca te-ai uitat la desene animate cand erai mic si ai vazut roboti care aveau un pilot uman. Exact asa este si omul conceput, TU esti doar creierul tau, tu doar acolo existi si de acolo controlezi (intr-o anumita masura) restul corpului. Dar constiinta, eu-l la care te referi cand spui "eu" se afla doar in creier, nicaieri altundeva in corp. Orice alt organ, cu exceptia creierului, poate fi inlocuit in corpul tau si tu vei continua sa existi, exact la fel. De aici apare iluzia ca noi am fi mai mult decat un corp, pentru ca nu ne identificam cu membrele sau organele noastre. Dar nu suntem, in realitate suntem mai putin decat un corp, suntem un creier.

sabin89 · Answer

O afirmatie indrazneata. La o intrebare veche de cand lumea - cine suntem? sau, mai particular, cine sunt eu? - sa spui ca detii raspunsul: creierul...Nu era bine sa pui acolo si un "cred" sau "probabil"? Zic si eu.

Mădă0611 · Answer

Asta cred si eu, corpul e doar o unealta cu ajutorul careia creierul obtine ce are nevoie pentru supravietuire.

anonim_4396 · Answer

Este o resursa.
P.S. Comparatia este cam puerila :).

sabin89 · Answer

Resursa zici?

anonim_4396 · Answer

Corpul este apartamentul tau.
Tu esti mai mult decat corpul.Corpul are o limita de timp, tu nu ai.Prin corp te manifesti in lumea materiala.

sabin89 · Answer

Este o conceptie idealista, care, dupa cum sunt sigur ca ai observat, pierde tot mai mult teren.

anonim_4396 · Answer

Pierde teren ca lumea e mai proasta.

Niculae_Raluca_1998 · Answer

Sunt cam mica sa raspund la intrebarea asta, dar o sa incerc, pentru ca si eu mi-am pus intrebarea si inca mi-o pun. Eu consider noi locuim de fapt in corpurile noastre, toata lumea stiind ca noi ramanem doar cu sufletul acela care cantareste 21 de grame dupa ce murim, dovedit stiintific. (vad categoria la care e pusa intrebarea) Din cate stiu eu, Dumnezeu ne-a dat corpurile doar sa ne folosim de ele pe parcursul vietii, viata fiind ca un examen pentru ce va urma. In rest, noi suntem doar sufletul. "Noi suntem sufletul." Cred ca poate fi perceput ca subiect si "noi", dar si "sufletul", care la prima vedere este nume predicativ. Este o echivalenta. Nu stiu cat de bine am inteles intrebarea eu, dar corpul este doar o unealta de-a noastra pe parcursul vietii. O sa se aleaga pamantul de el. Sufletul este tot ce ramane.

Inferno · Answer

Existenta sufletului nu a fost dovedita stiintific, el nu are 21 de grame. 
Anumiti oameni "de stiinta" s-au gandit sa  cantareasca corpul uman inainte si dupa moarte, iar rezultatul a fos ca, in anumite cazuri, corpul era mai usor cu 21 de grame. 
Dar experimentul acesta nu e unul stiintific si este considerat o GLUMA de comunitatea stiintifica, motivele pentru care nu e un experiment stiintific sunt prea complicate pentru varsta pe care o ai. Tot ce trebuie sa retii este insa ca existenta sufletului nu e un fapt stiintific, ci o gluma proasta pentru majoritatea cercetatorilor.

Daca iti spun ca sufletul nu exista ai sa ma injuri?