Evreii în antichitate și-au consemnat cu multă scrupulozitate originile. Cronicile lor sunt pline de genealogii și liste de neamuri. De ce? Ce credeți că i-a motivat pe ei să țină cu atâta strictețe acele evidențe? Din câte știu, nicio altă națiune nu a mai făcut așa ceva. Au mai fost egiptenii cu listele regilor, dar atât, doar ale regilor. Evreii însă nu s-au limitat la regi, ci au tot felul de liste de neamuri, care nu par să aibă vreun rost. Nu par, dar poate că un rost totuși au și nu-l văd eu.

Practica asta nu e atat de rara pe cat ai crede.

"Beowulf" de exemplu, un vechi poem germanic incepe prin a descrie arborele genealogic al familiei protagonistului. [https://filimoniana.blogspot.com/......a-12.html]

Exemplul asta mi se pare in mod special pregnant pentru ca stim ca pana sa fie scris, poemul se transmitea pe cale orala, deci atat de importante erau familia si originile celor din poem, incat oamenii le invatau pe de rost.

Dar mai avem exemple multiple de genul acesta si in alte parti. Multi din vechii conducatori ai Japoniei sustineau ca se trag din imparatul legendar Jimmu si la chinezi multi sustineau ca se trag din Regele Galben. In ambele cazuri inca avem tabele cu genealogia lor.

Atunci cand cel ale carui origini sunt cunoscute in detaliu nu era rege, avem de obicei o anumita traditie culturala sau religioasa ce avea nevoie de un circuit neintrerupt de la fondator pentru a-si pastra autenticitatea. Iti dau un exemplu care mi se pare ca ilustreaza bine fenomenul, cu toate ca e mai recent decat ce spui tu:

In Islam, pe langa Coran mai sunt niste texte secundare care se numesc "Hadith". Sunt practic niste mentiuni suplimentare ale vorbelor si obiceiurilor lui Muhammad scrise de cei care l-au cunoscut personal, chestii care sa-i ajute pe musulmani sa interpreteze mai bine Coranul.

Ideea e ca, pentru ca un text sa poata fi considerat Hadith, trebuie sa se cunoasca o cantitate enorma de informatie despre cel care l-a scris, viata lui personala, daca avea defecte de caracter sau interese personale care sa-l motiveze sa modifice informatia, daca a obtinut-o de la cineva care l-a cunoscut personal pe Muhammad, daca cei care l-au cunoscut pe autor il considerau cinsitit etc. Daca tu descoperi un text scris in secolul X care vorbeste despre ceva legat de profet, dar cel care i-a dat informatia celui care i-a dat informatia celui care i-a dat informatia celui care i-a dat informatia autorului a fost acuzat de cineva ca a jucat candva jocuri de noroc sau ca a furat o paine de la un vecin, deja nu mai ai cum sa iei acel text in considerare.

Deja m-am lungit cam mult dar mai zic o ultima chestie: prin religiile din sudul Asiei se practica foarte mult pastrarea evidentei circuitului de informatii. In Jainism, de exemplu, o religie cu origini cam la fel de vechi ca Iudaismul, acestia sustin ca au evidenta dinainte de Big Bang Iar daca cumperi in ziua de azi Bhagavad-Gita cu comentarii de la cei din cultul Hare Krshna, o sa ai mereu pe prima pagina lista cu cine a fost mentorul autorului, si cine a fost mentorul mentorului, si mentorul mentorului mentorului etc. pana ajungi cu 4000 de ani in trecut direct la Krishna.

S-au mandrit cu natia lor de bisnitari de colt de strada, asta este motivul.

Pai egiptenii nu au fost popor de sclavi. Daca erau probabil isi faceau si ei in incercarea de a demonstra cine sunt cu adevarat.

Un indiciu cu privire la folosul genealogiilor îl găsim tot în Biblie, în Neemia, capitolul 7.
La întoarcerea din exilul babilonian, acestea au ajutat la indentificarea evreilor care făceau parte din neamul lui Levi, care conform legii lui Moise, doar aceștia aveau dreptul de a face parte din preoție.

"64. Si-au cautat cartea spitelor neamului lor, dar n-au gasit-o. De aceea au fost dati afara din preotie,
65. si dregatorul le-a spus sa nu manance din lucrurile preasfinte pana nu va intreba un preot pe Urim si Tumim."

Într-un fel, spița neamurilor era ca un fel de CNP al acelor vremuri, așa cum fiecare cifră din codul numeric personal reprezintă o informație particulară despre individ și formează un cod unic pentru fiecare persoană, tot la fel și spița neamurilor era unică pentru fiecare bărbat și nu putea fi duplicată sau falsificată. Destul de similar cu principiile de funcționare ale Blockchainului, nu?


În general, în cultura evreiască, apartenența la națiune era considerată un privilegiu, la fel ca și respectul față de înaintași, iar genealogiile ajutau în acestea aspecte, mai ales dacă aceste ajungeau până la Avraam, dar de multe ori interesul față de genealogii ajungea să se transforme în obsesie.
Nu întâmplător în Tit 3:9 apostolul Pavel sfătuiește să ne ferim de înșirările de neamuri fără rost.

Motivul pentru care evreii au ținut evidența atât de stricte a genealogiilor și neamurilor poate fi găsit în cultura lor religioasă și în istoria lor ca popor.
În antichitate, genealogiile și neamurile aveau o importanță crucială în comunitatea evreiască, deoarece serveau la menținerea coeziunii și a identității grupului. De exemplu, evreii se bazau pe genealogii pentru a dovedi descendența lor din tribul lui Iuda, care era important pentru dreptul de proprietate al pământului și pentru acceptarea lor ca membri ai comunității.

În primul rând toți știau să scrie.
La Celelalte popoare această abilitate era rară atunci.
Trebuiau să își dovedească apartenența la popor. În scris.