Evreii sunt în general oameni inteligenţi şi raţionali. Nu cred că trebuie să mai argumentez, este suficient să considerăm şi numai pleiada de oameni de ştiinţă pe care i-au dat ei de-a lungul timpului. În acelaşi timp însă, ei au o credinţă care nu pare deloc a fi raţională. Ei cred că sunt "poporul ales" şi că Dumnezeu din cer veghează asupra intereselor lor. În timpul Holocaustului, cel puţin, s-a văzut însă clar că nimeni din ceruri nu a intervenit să-i ajute, să-i apere de tăvălugul atrocităţilor. Şi totuşi, indiferenţa aceasta din ceruri nu i-a determinat să pună la îndoială existenţa unui dumnezeu atotputernic şi binevoitor. Cum aş putea să interpretez această situaţie aparent paradoxală. Mă poate ajuta cineva să înţeleg? Adică, sunt inteligenţi, au văzut cu ochii lor că din ceruri nu s-a arătat niciun semn de bunăvoinţă pentru ei şi totuşi continuă să creadă.

Haide sa punem problema mai general. Ce dau zeii? La prima vedera raspunsul e simplu. Mordvinii fac niste ritualuri in care cer fertilitate si ploaie, e clar ca spera ca zeii lor sa le dea chiar asta. Dar nu le dau. Au cam un an bun din sapte. Eu cred ca au gasit o explicatie a universului care ii satisface, si sunt mandrii sa fie de partea binelui, asa cum il percep ei. Ritualul fertilitatii e un mod de a spune ca tot ce e valoros e de competenta zeilor lor. Filistenii au capturat chivotul legamantului si l-au dus la Gat, in templul lui Dagon, zeul peste. Domnul vazandu-Se vecin cu un idol, a taiat membrele lui Dagon si le-a pus pe prag. Trei zile la rand. Iar filistenii vazand asta... au trecut la iudaism, nu? Nu. Au desfiintat pragul templului, din respect pentru membrele retezate ale lui Dagon. Zeul da Zeu. Iti da satisfactia ca ai dreptate si un sens al universului. Dupa cum spune Domnul lui Avraam, dupa ce acesta Il asculta si renunta la partea sa din prada: ''Caci Eu sunt prada ta, si rasplata ta nemasurat de mare''.

Nu am pus eu bine problema. E vorba de răsplată. Pe un creştin dacă îl întrebi, el îţi va spune că va avea ca răsplată viaţă veşnică; că după moarte va merge în cer şi va trăi veşnic. Evreul ce crede, ce aşteaptă? Asta am vrut să ştiu eu. Care e doctrina religiei mozaice în privinţa răsplăţii? Cred şi ei în viaţă veşnică? sau cum?

Evreii au adoptat si ei credinta in viata de dupa moarte, dar la ei nu are aceeasi greutate ca in crestinism. Nici in crestinism lucrurile nu stau chiar asa clar. Viata vesnica vine la pachet cu niste conditii foarte grele, incat crestinul nu poate sa se bazeze pe ea; asa ca nu se poate considera ca de asta crede, e mai degraba o sursa de stres. Daca se urmarea atragerea publicului prin rasplata in cer, se puneau conditii usoare. Dar atunci nu se mai satisfacea setea umana de dreptate, si crestinismul isi pierdea credibilitatea.