Exista bine si rau?

Opinia mea este ca facand un rau, faci si un bine sau invers, facand un bine faci si un rau.

Ex. Am omorat un om care vroia sa omoare alt om.

Nu cred ca e cel mai bun exemplu, dar cam asta ar fi ideea.

Sunt unii oameni care cred in karma, daca faci ceva bine t-i se intampla ceva bine, si la fel si cu raul. Eu cred, cu ajutorul teoriei mele referitoare la bine/rau ca lucrurile s-ar fi intamplat in acelasi mod si in absenta *karmei* deoarece asociem toate aceste intamplari cu aceasta forta numita *karma*.

Acelasi lucru putem spune si despre d-zeu ca si in cazul karmei.

Binele si raul sunt conceptii inventate de societate pentru a se dezvolta. La nivel stiintific nu exista bine si rau in univers. Exista pentru noi si sunt relative pentru ca noi le dam insemnatate. Daca pentru noi sa sacrifici oameni pentru un zeu e ceva rau, in alte culturi sacrificiul e perceput ca un lucru bun.

Binele si raul exista doar in imaginatia oamenilor.

De fapt percepţiile noastre asupra unor evenimente, fenomene, acţiuni crează acest concept bine-rău.Din punctul meu de vedere nu există nici bine şi nici rău.

Da, din moment ce le percepi, exista.
Cand mergi superficial pe ipoteze de suprafata, atunci binele si raul nu mai conteaza, ca oricum o dai in bara analizand binele sau.

Binele si raul au aparut o data cu aparitia sentimentelor. In momentul in care au aparut dezamagirea si satisfactia, oamenii au avut nevoie de niste concepte carora sa atribuie aceste trairi. Datorita empatiei am putut generaliza aceste concepte, asa ca "binele si raul" nu mai sunt doar intrepretari individuale ("binele meu si raul meu") ci devin niste interpretari ale lumii in care traim.

Restul tine de cultura, control si manipulare.

Sa zicem ca ala voia sa-l omoare pe Basescu.In cazul asta ai facut numai rau.
Nu poti sa spui ca ceva este bine sau rau daca nu stii in ce conditii se desfasoara acel ceva.

Putem vorbi de Bine și Rău ca principii absolute doar în cazul existenței unui arbitru imparțial exterior scenei pământești, de la care să și derive aceste principii. Cum, însă, nu există nicio dovadă a existenței unui asemenea arbitru, putem spune că nu există Bine și Rău absolute.
Totuși, pentru a nu pica în capcana în care a căzut și Ivan, și a spune că, în absența unui Dumnezeu, totul este permis, este bine să trasăm niște linii principiale asupra a ceea ce e corect sau greșit, bine sau rău, permis și nepermis. Și noi, oamenii, am făcut asta cam dintotdeauna; dinainte să avem ideea de arbitri absoluți care împart legi, oamenii au creat reguli prin care au făcut conviețuirea în comunitate mai sigură și mai eficientă; bineînțeles, totul în concordanță cu vremurile de atunci.
Aceste reguli au tot evoluat, au devenit din cutume legi scrise pe pergamente, apoi declarații, articole legislative și, în ziua de azi, tot căutăm redefiniri și lărgiri ale acestor concepte.