Exista deplasare sau este posibila deplasarea in nimic? Daca nimicul este permisiv, inseamna ca reprezinta un spatiu cel putin virtual sau imaterial, NU?
Ordonare:
După relevanţă
O dai anapoda vorbind despre nimic căci nimicul nu există. Vrei să știi ce e nimicul? Sinucide-te și starea în care va intra conștiința ta va fi un nimic, sau caută unicornul cu 4 capete ce scoate flăcări pe nas, dacă îl găsești și e viu, înseamnă că ai găsit nimicul.
Răspunde
Prin intrebare am exprimat un ADEVAR stiintific. In afara Universului material e NIMIC nu-i asa? Daca NIMICUL asta NU ar fi permisiv atunci Universul NU ar avea unde sa expansioneze sau sa se deplaseze. Daca nimicul nu ar fi fost permisiv Universul ar fi ramas o singularitate si acum si Universul nu s-ar fi putut extinde. Asadar astept explicatii si raspunsuri INTELIGENTE si RATIONALE de la VOI, DAR de aceasta data serioase si NU cu batjocuri daca intr-adevar faceti apel la ratiunea aia din creierul vostru. Puneti-va si voi mintea sau ratiunea aia la contributie, va rog, si sa rezolvam impreuna intrebarile sau problemele astea! 
Răspunde Am impresia că ți-am mai spus de ce ceea ce spui legat de acel nimic nu are relevanță. Auzi aici, "nimic permisiv"...Eu zic că subiectul nimicului ne cam depășește(mai ales pe tine). Nu îi înțelegi valoarea. Nimicul nu există. Nu e relevant să zici dacă e permisiv sau nu. Nici nu e relevant să vorbim despre el. Tu când spui că universul se "expansionează" nu zici unde, căci nu poți plasa un punct în alt punct într-un spațiu care cuprinde doar punctul respectiv. În rest e mulțimea vidă deci punctul nu poate fi definit pe ea. Acel "unde" are atâta relevanță câtă are "nimicul" și faptul că zici că primești batjocuri deși răspunsul meu era foarte serios. Tu normal că judeci lucrurile pe o scară mică căci tu te gândești la subsisteme din cadrul unui sistem, adică la obiecte din cadrul universului. Însă deja acel nimic nu mai înseamnă existență ca să te gândești cum te gândești tu la scara aia mică. Tu dacă o iei la scara cea mai mare poți vorbi doar de o exercitare a existenței, a energiei în diverse forme. De unde provine ea și cum a apărut din nimic, păi nu știm și nu la asta încerc să fac referire. Eu am făcut referire la cum calci în picioare acest termen, de nimic. Păi tu când zici că e permisiv deja te referi la ceva, tu când zici că e un spațiu, iar te referi la altceva. Deci unde e nimicul în întrebarea ta, că eu nu îl văd? Ce întrebi tu nu are nicio legătură cu nimicul propriu zis. De fapt afirmi prin întrebarea ta exact ceea ce am spus și eu, că nimicul nu există. Însă tu faci o eroare pentru că afirmi asta contrazicându-te spunând că nimicul e ceva(un spațiu virtual). Păi stai nene, spune-i atunci spațiu virtual și lasă nimicul, că ăla nu există. Păi dacă vorbești de spațiu virtual iar ajungi să îl asociezi cu infinitul ceea ce eu nu îi văd noima matematică. Dacă tu i-o vezi, bravo, însă nu m-ai convins! Dacă nu, de ce tot încerci să pui întrebări prin care vrei să demonstrezi chestii pe care nici tu nu reușești să o faci, decât prin alte lucruri ce nu caută demonstrații, ci apelul la supranatural, iar supranaturalul înseamnă mister, înseamnă că ne-am dus naiba alături de tot de la știință căci nu înțelegem de fapt nimic. Eu nu mă declar cunoscătorul universului și sunt convins că nimeni nu este. Iar dacă iei chestii gândite de tine invocând ceva ce tot nu poți să înțelegi e tot nonștiințific și vedem că în felul ăsta nu rezolvăm nimic. Eu văd existența ca pe o figură care doar își schimbă forma(rămânând cu același volum, căci energia nu se pierde, ea se transformă). Unde? Păi probabil respectând niște concepte ale unui spațiu cu mai multe dimensiuni pe care tu nu poți să le percepi și așa putem totuși să ne explicăm cum raportându-ne la un spațiu 3d e cum i-ai cere unei furnici(care nu poate zbura, observa ca noi), raportate la ea, să spună ce formă are Pământul(considerând că nu e capabilă să vadă celelalte obiecte de pe cer și că e o furnică vorbitoare...). Noi suntem ca și percepție dar poate chiar și cunoaștere la nivelul unei furnici descrise de exemplul meu, însă noi ne raportăm la ceva mult mai mare.
Am considerat "nimicul" = spatiul vid = vidul cuantic = spatiul virtual ca fiind echivalenti intre ei ca termeni. Prin "nimic" inteleg un spatiu virtual lipsit de materie sau de particule de materie sau lipsit de fermioni si bosoni sau bosoni Higgs. Pe scurt am considerat prin "nimic" un spatiu virtual lipsit de orice particula elementara ce caracterizeaza materia din modelul standard al particulelor elementare inclusiv ipoteticul graviton.
"Pai DA! La energia spatiului vid/energia nimicului/energie neagra, m-am referit. Exista o constanta cosmologica ce prin accelerarea expansiunii Universului s-ar impiedica colapsul gravitational al Universului sau destructurarea Universului prin imprastierea Universului. Daca acceleratia expansiunii Universului ar fi putin mai mare s-ar anula gravitatia si s-ar dezintegra sau imprastia toate galaxiile si s-ar destructura. Daca acceleratia expansiunii Universului ar fi putin mai mica atunci Universul ar tinde spre colaps gravitational. Presupunand ca nimicul nu e totusi infinit ne-am putea imagina deplasarea accelerata a Universului injurul unui punct virtual fix in cadrul energiei negre sau in spatiul nimicului. Zic asta pentru ca se spune ca desi Universul este in expansiune forma volumului Universului ar fi un elipsoid."
Unu pe acest site spunea ca singularitatea Big Bang a aparut din nimic. Pai hai sa vedem ce e cu nimicul asta.
In modelul de mai sus am explicat forma Universului fara sa-l consider infinit si totusi spatiul virtual exista inainte de singularitatea Big Bang. Spatiul virtual e permisiv pentru ca altfel singularitatea nu s-ar fi putut imprastia sau extinde.
Unind aceste concepte: cea a spatiului virtual permisiv pentru deplasare cu fortele de expansiune accelerata a Universului obtinem ceva foarte interesant! In spatiul virtual exista miscare de forte fara materie sau fara sa fie implicata materie iar daca este materie atunci materia este trasa sau accelerata sau intinsa sau imprastiata. S-ar putea accelera Universul din interiorul volumului lui? Se poate si asa. Dar ca sa aiba loc asa ceva este nevoie de forte suplimentare independente de materie sau care sa fie mult mai mari decat fortele ce caracterizeaza miscarea materiei in ea insasi. Iata un exemplu simplu: imagineaza-ti un balon plin cu aer pe un plan neted si un soricel fara unghii si fara dinti in el ca sa nu-l intepe sau sparge. Oricat s-ar zbate acel soricel balonul nu s-ar mari mai mult sau sparge. Soricelul ar muri si tot n-ar reusi sa extinda balonul. Deci revenind la Univers, este vorba de forte independente de materie pentru a extinde accelerat Universul din interiorul lui sau din exteriorul lui.
PE SCURT am demonstrat ca exista spatiu virtual sau spatiu vid FARA materie in care se pot deplasa sau exercita forte asupra unor puncte de aplicatie imateriale sau fara masa.
Din interiorul volumului Universului apare un surplus de forte ce imprima miscarea accelerata de expansiune. SAU din exteriorul Universului sunt forte ce trag de Univers. Cu singularitatea Big Bang a existat forte de rupere a singulariratii ce actionau in spatiul vid si acum e posibil sa fie si surplus de forte ce imping din interior volumul Universului spre exterior adica spre spatiul vid.
Iata cum am dedus mai sus ca exista trei stari existentiale: materia si fortele ce actioneaza in ea, forte ce actioneaza independent de fortele din materie sau forte ce actioneaza din spatiul vid SI spatiul vid sau nimicul.
Tu nu înțelegi faptul că nimicul nu e același lucru cu vidul. La vid cuantic te referi la ce? Și pe ce baze îl asociezi cu spațiul? Tu dacă prin nimic înțelegi un spațiu e destul de grav căci înseamnă că nu știi ce este ăla nimic. Tu când vorbești de vid nu vorbești de nimic căci tu omule nu ai întâlnit niciodată vidul, nici tu nici oamenii de știință. Vidul nu există propriu zis în universul nostru căci el e guvernat peste tot de forțe. Tu redefinești termenul de nimic și în condițiile în care nu înțelegi și nu știi ce înseamnă un termen atât de simplu, nu avem ce discuta. Nimicul nu are energie că de aia e nimic. Tu asociezi nimicul cu ceva deci încă nu înțeleg unde e nimicul în ceea ce descrii tu aici? Încă una "nimicul nu e infinit". Tu numai de nimic nu vorbești aici, confunzi lucrurile. Cum poți vorbi de ceva ce nu există dacă e infinit sau nu? Poți să te iei după ce site-uri vrei, însă în lumea mea vidul nu e același lucru cu nimicul iar vidul suprem nu există și ăluia îi poți asocia valoarea de nimic că da, nu există. Deja mai spui că în nimic există forțe? Aberezi. Mulțumesc că mi-ai amintit de ce nu e bine să îți răspund la întrebări. Problema e că folosești o logică proprie ca să interpretezi lucruri pe care nu le înțelegi în profunzime iar ce am explicat eu și ceea ce e chiar de bun simț(fiind de bun simț se vede că nici tu nu poți avea o interpretare de bun simț) e că nimicul nu există iar neexistând nu ai forțe sau spațiu în acel nimic. Să nu mai zic că revin la ce ți-am zis înainte, încerci să explici lucruri folosind o percepție superficială raportată doar la ce vezi însă lucrurile au loc peste nivelul nostru de percepție ceea ce e normal că poate duce la argumente aparent logice(argumente care pornesc de la o chestiune ilogică totuși, tu contrazicându-te iar spunând că nimicul e ceva, dar stai puțin, e nimic sau ceva că ambele sunt antonime) însă total superficiale și eronate.
Cum am zis, discuția nu are sens să se refere la faptul că ceva suferă o expansiune în nimic, ci discuția eu zic că ar trebui să se rezume la apariția a ceva din nimic. În nimic nu poți să te deplasezi, poți doar să apari sau să rămâi inexistent. Cum? Nu știm, însă nu contează ca să îți arăt că nu folosești termenul cum trebuie. Pot vorbi acum și de energia aia din vid și să îmi exprim o opinie dar prefer totuși să nu o dau în aberații la fel ca tine.
Ai mai pus o întrebare de genul și s-a văzut ce fel de răspunsuri agreezi. Răspunsul ce îl vrei tu e că "nimicul e spațiul care e infinit". Îmi pare rău însă eu încă cred că e o viziune prea superficială asupra lucrurilor și mi se pare de bun simț să te ferești de acest concept în fizica experimentală, de infinit, căci e ceva abstract. În matematică e necesar și chiar în analiza unor sisteme, unde se folosește matematica abstractă. Însă folosești matematica abstractă pentru a simplifica unele rezolvări sau a le găsi(asta nu înseamnă că tu vorbești în mod real de ce se întâmplă acolo). E pe principiul în care poți calcula și lungimea unei curbe, aproximând fiecare arc sau porțiune cu o dreaptă iar numărul de drepte fiind infinit(adică nu ai drepte în realitate însă în matematică poți găsi o echivalență valabilă realității, însă una abstractă). De aici și confuzia multora care jonglează în felul ăsta cu noțiunile abstracte, cum ar fi infinitul. Nu înțelegeți bine profunzimea din spatele rezolvărilor. Nici eu nu mă laud că o fac la nivelul propus de tine însă o fac îndeajuns ca să pot face diferențierea între abstract și real, între ce e posibil și ce nu. Una e să abstractizezi rezolvarea ca să ajungi la un răspuns real și alta e să abstractizezi și descrierea a ceea ce se întâmplă în realitate acolo, caracteristicile reale care nu vor avea niciodată parametrii -inf sau +inf.
Ai zis bine! Pai aici am vrut sa ajung. Spatiul vid e finit. Nimicul e nimic. Materia e ceva care are masa. Deci avem trei stari existentiale: nimicul, spatiul vid si materia cu masa. Imi cer scuze pentru confuziile generate. Eu am asociat gresit nimicul cu spatiul vid. Insa ce am vorbit cu referire la "nimic" m-am referit la spatiul vid. Singularitatea a aparut in spatiul vid. In vid existand forte preexistente evident ca a putut apare singularitatea Big Bang. Aici e eroarea sau ignoranta din teoria Big Bang pentru ca spune ca "singularitatea a aparut din nimic" ignorand spatiul vid foarte mare din jurul singularitatii Big Bang. Deci singularitatea NU "a aparut in nimic sau din nimic" ci in spatiul vid sau din spatiul vid unde sunt forte. A cincea forta este in cadrul spatiului vid. Volumul Universului material este inclus in spatiul vid pe care l-a largit si il largeste in continuare. In spatiul intergalactic a patruns spatiu vid. In afara spatiului vid este nimic sau nu e nimic si nici forte.
Bhai copile : bati campii! incurci termeni si date, facand o mare varza din tot ce inseamna stiinta.
Deplasarea implica EXISTENTA spatiului. te deplasezi in spatiu si timp. nu, nu te poti deplasa in nimic pentru ca in nimic nu exista spatiu si nici timp, punct
Pai am corectat: am inlocuit nimicul cu spatiul vid. In spatiul vid ESTE SPATIU! Altfel Universul material NU ar avea unde se extinde. La granita Universului material incepe spatiul vid. La granita spatiului vid incepe nimicul. Si totusi acel nimic este permisiv.
Du-te bre Vasile si mananca ca cat in alta parte.
Ma pis pe fizica ta de 2 lei, si pe intrebarile copiate de pe internet.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
