Musulman se refera la religie. Israelitii sunt confundati cu evreii. Una se refera la religie, alta la... apartenenta teritoriala, origine, chestii de genul asta.
Evreu (învechit: israelit) este un termen care denumeşte, în limba română, adepţii religiei iudaice sau mozaice şi apartenenţii la poporul evreu.
Articolul Iudaism se ocupă în detalii cu religia evreilor, denumită şi religia mozaică. Articolul de faţă se concentrează pe evrei ca etnicitate.
Potrivit mitologiei evreieşti, din punct de vedere etnic, evreii sunt descedenţi neamului care îi are printre strămoşi pe patriarhul biblic Iacob, numit şi Israel, fiul lui Isac, dar şi fii altor popoare care sau convertit la iudaism şi sau alipit de poporul evreu. Etnia evreiască îi include astăzi atât pe „evreii practicanţi", cei care observă legile biblice şi rabinice, cunoscute ca miţvot, cât şi pe evreii nepracticanţi sau practicanţi în parte ai cultului, pe evreii agnostici şi atei, dar care se consideră evrei în sensul cultural sau naţional, fiind numiţi „evrei laici".
עבר „a trece"[1]. Mitologia evreiască leagă acest nume de Eber (ebr.'Ever), un strămoş al lui Avraam (Abraham, ebr. Avraham), urmaş al lui Sem(ebr. Şem) sau de faptul că vechii evrei au venit în Canaan „de dincolo (ever) de rîu (Iordan sau poate Eufrat). Denumirea veche Israelit(în varianta de pronunţare slavă şi germană -„izraelit") provine din etnonimul ebraic, בני ישראל, „fiii lui Israel", unde Israel are semnificaţia de " a luptat cu Dumnezeu" (aluzie la lupta lui Iacob cu îngerul) sau poate „Luptătorul lui Dumnezeu".
Variantele etnonimice româneşti vechi ori regionale, devenite azi mai mult peiorative, bazate pe rădăcina slavizată jid- şi sufixate cu -ov (jidov)şi -an (evreu) provin din numele propriu ebraic devenit etnonim, יהודה, Iehuda (Mulţumire lui Iahu, sau Iahve, adică lui Dumnezeu) ( יְהוּדִי , iehudí fiind cuvântul cu care evreii se denumesc pe ei înşişi în ebraică).(Variantele din urmă „jidov", şi mai ales „evreu" au ajuns să fie preferate în trecut de literatura de propagandă antisemită în limba română). Nume asemănătoare, dar fără conotaţie peiorativă, s-au păstrat în numeroase limbi - polonă (Żyd), maghiară (zsidó), germană (Jude), engleză (Jew), franceză (Juif sau juif), spaniolă (judio), ladino (djudio), arabă (yahud) sau idiş (Id sau Yid). Varianta iudeu (astăzi preponderentă în limbaj liturgic creştin şi în textele despre evreii antici) are aceeaşi origine, dar a intrat în limba română prin intermediul latinei şi elinei.
Denumirea "evreu" care a intrat în uz în limba română modernă e asemănătoare cu denumirea folosită astăzi în limbile italiană (ebreo), rusă (yevrey), sârbă, bulgară şi greacă (evréos).
Denumirea „israelian" desemnează pe cetăţenii statului evreiesc modern Israel, majoritatea evrei, dar şi de alte naţionalităţi minoritare - arabi, cerkezi, armeni etc.
Originea poporului evreu
Un fragment din anul 1213 î. e. c. din Egipt cu menţionarea poporului evreuPoporul evreu[2] este originar din Orientul Apropiat, îndeosebi din regiunea numită în antichitate Ţara lui Israel. Poporul evreu e numit în limba ebraică עם ישראל, „poporul (lui) Israel", cu atestări archeologice[3] din perioade antice (cea mai veche a fost găsită în Egipt şi e datată în jurul anului 1213 î. e. c.)[4].
În Scrisorile de la Amarna este amintit un popor cu numele de habiru/apiru. Există teorii care, pe baza unor date şi a similitudinii etnonimice, consideră că evreii preistorici şi antici ar fi fost identici cu acesta sau poate unul dintre triburile poporului habiru[5].
Conform Halakha (Dreptul religios iudaic), un evreu apartine religiei iudaice, ar fi o oarecare contradictie in termeni, evreu musulman. Desigur, dpdv etnic, un evreu botezat sau musulman, ramane evreu, insa religios nu.
TheCritic întreabă: