Nu, insa cateodata trebuie sa faci ceva rau pentru a face ceea ce este corect din punct de vedere moral.
Da, tot raul merge spre bine.
Exemplu: Ti se-ntampla un rau, faci pana la masina si trebuie sa o repari, reparatia dureaza 20 de minute. dupa aceia afli ca pe traectoria pe care voiai sa mergi s-a intamplat un accident iminent. nu cumva a fost un lucru bun ca ai intarziat 20 de minute?
exemple pot fi multe.
Nu poţi vorbi despre rău, ca despre ceva cu limite cunoscute şi aceleaşi standarde pentru toată lumea.
Poate ce pentru alţii înseamnă ceva rău, pentru mine e ceva bun şi îmi găsesc fericirea acolo.
Stii cum vad eu? Nu exista bine si rau, dar exista spirit inferior si spirit superior. De mic esti invatat sa imparti in bine si rau. Automat ti-se sugereaza ca poti avea placere, ca poti sa te ridici prin placerea de a face ce ai catalogat drept rau. Si nu trebuie neaparat sa fi cazut, poti sa fi atras de viciu si iti gasesti placerea in a face ce ai catalogat bine, sau ce ai catalogat rau, dar ca viciu. Apoi normalitatea, cei care se considera echilibratii. Cand esti mic, un rau poate sa nu-ti se para rau, din lista raului facuta de bunici, parinti. Si tot asa. In concluzie, eu prefer sa imi scot din cap impartirea in rau si bine. Pentru ca atunci cand am un motiv sa aleg altfel.
Eu nu vad raul in fericire! Ori esti fericit si multumit, ori faci compromisuri ca sa poti fi fericit, acolo sa zicem ca exista acel,, rau,,... ca si cum esti fericit cu ceva, dar trebuie sa accepti si o conditie pusa care nu iti este pe plac! Eu aleg sa nu fac compromisuri, renut la fericire daca trebuie sa ma complac cu un,, rau,,!
Exista, din cate stiu eu, acea fericire bazata pe nefericirea altora, dar totusi si aceasta una destul de distorsionata.
De ce m-am gandit sa dau ca drept ex. ideea de fata, pronuntata de mine, la aceasta intrebare? Deoarece aceasta, cel putin, este genul de fericire care mai mult supara decat sa bucure, care mai mult distruge `samanta` binedispunerii in loc s-o intretina.
Da,pana la urma te obisnuiesti.
bine, depinde si cum e pusa intrebarea.
daca prin a face rau cuiva gasesti fericire, da, e posibil.sa fim seriosi, cine n-a fost macar putin fericit la ceva de genu'?
Pai depinde, uni oameni detesta vanatoarea de ex si cred ca e o cruzime si practic mie daca imi face placere sa vanez, pentru mine este o fericire pentru alti nu.
Da poate pentru unii cand fac un rau celui care nu-l poate suporta si se bucura
Fericirea din rau este speranta la mai bine, ca poti schimba raul, ca viitorul sta in deciziile tale.
Da, exista. Un exemplu ar fi psihopatii, care isi gasesc "placerile" in a chinui si a ucide diferite persoane. Chiar daca un psihopat nu poate trai sentimente intense, isi gaseste "bucuria/fericirea" in lucrurile astea. Sa dau un exemplu mai "normal", barfa: mai vezi femei in varsta cum vorbesc de unul si de altul toata ziua. Asta e un lucru rau, din orice punct de vedere l-ai lua: social, civic, religios sau altele.