Stii cum e, oamenii de stiinta se ocoşesc sa explice totul si au impresia ca si reusesc sa faca asta. Ei cred ca totul trebuie explicat stiintific, pana si fenomenul numit 'fericire'. Cu fiecare cercetare de acest gen ei nu realizeaza altceva decat ca strica putin cate putin din farmecul vietii. Daca te uiti pe un topic de acum cateva zile, ceva legat de starile sufletesti, vezi ca Filosoficus a incercat sa explice punctul de vedere stiintific referitor la fericire. El a spus ceva cum ca fericirea este o stare de moment "in care dupa un anumit tipar pe care il avem construit si anume, un mediu care ne linisteste, oameni placuti alaturi de noi, lucruri care nu ne lipsesc, dorinte implinite, etc. Toate aceste lucruri intiparite ca placute, sint motivul ca creierul sa elibereze anumite produse chimice cum ar fi andrenalina, endorfina etc., substante care la rindul lor actioneaza asupra organismului : regleaza bataile inimii, fluxul de singe distribuit mai bine in anumite parti...". E poftim! Mai fi fericit daca mai poti, stand cu cartea in mana si analizand ce e si cum e.
Era o vorba: Daca s-ar apuca omul sa numere din cate foi este facuta placinta, nu ar mai ajunge sa o manance niciodata.
Pai ce facem Sabinule, ascundem boala sau o tratam? Daca nu o cunoastem cu adevarat, de ce e provocata, cum se manifesta, avem posibilitatea s-o vindecam? Putem sa stam bine si intr-o stare de somn intelectual caci vom fi cu siguranta mai fericiti; stii, cum se spune : cu cit cunosti mai multe cu atit devii mai inteligent iar cind esti inteligent ai mai multe drumuri! Dar de ce sa ai mai multe ca tot doua picioare ai si mai bine sa folosesti cararea ca tot la destinatie ajungi?
Sint de acord cu tine : de ce sa bagam stiinta in tot c*****l? Pai uite asa, de sanki, ca paranormalul nu poate sa ne scoata din el!
Poate ai inteles si ce am vrut sa spun!
Ei, colega, schimburi de idei. Nu poti pretinde ca numai tu ai dreptate intotdeauna, cum nu pot nici eu sa pretind asta si nu poate nimeni. Ne spunem parerea cu privire la un subiect. Si uneori e chiar bine sa fie pareri contrare. Stii tu ce se naste din lupta contrariilor.
Cred ca fericirea, daca exista, este platita in balanta cu dublu de nefericire sau suferinta enorma.Nu ne vom cara pina nu ne vom plati fiecare clipa iluzorie si nu vom invata sa ne bem paharul pina la fund. Abia cei care vor invata asta vor muri in liniste, ceilanti isi vor continua fuga nebuna pina la sfirsit.
Fericirea există.E un sentiment pe care-l simțim aproape toți.(aproape, pentru ca sunt oameni care chiar n-au cunoscut fericirea).
Scopul vieți nu cred că e fericirea.
Eu unul sunt de parerea ca fericirea este doar o stare de bine pe moment.Majoritatea acestor sentimente sunt pe moment, iar rar ele dureaza toata viata (ex:iubirea pentru familie).Si la sfarsitul vietii nu toti ne indeplinim scopul in viata.Multi tind sa creada ca la sfarsitul vietii privesc la tot ceea ce au facut si realizeaza ca au trait doar ca sa nu moara.Asta e parerea unora pe care i-am auzit si eu.Eu insa cred ca odata ce mi-am trait viata la sfarsitul ei imi voi aduce aminte de ce am facut si imi voi spune : "Cu toate bunele si relele care le-am facut si mi s-au intamplat, reusesc sa rad chiar si in fata mortii". Ciudat, dar pe lumea asta trebuie sa ne fie teama doar de un singur lucru:judecata lui Dumnezeu.
Sunt perfect de acord cu tine! Dar ce spui de faptul ca, dupa fiecare fericire, trebuie sa urmeze si o tristete cel putin la fel de mare decat fericirea avuta? Adica asta din mai multe puncte de vedere- Cand te indragostesti, esti fericit dar dupa ce relatia ia sfarsit? Nu cumva toata fericirea se transforma in ceva care chinuie rau de tot si transforma orice in tristete? Sau, cand iei o nota buna, dupa ea e foarte posibil sa urmeze una mai mica, la orice disciplina. Unde este fericirea? Ca de cele mai multe ori nici nu stim ce simtim...
Exact asta si spun.Toate sentimentele sunt pe moment.Iti amintesti de ele peste ceva timp insa ele nu influenteaza ce se va intampla pe viitor.Tu trebuie sa faci asta daca ai vointa si ambitie.Si este inevitabil sa nu fie asa. Orice Ying are un Yiang, orice fericire are si o tristete.
Fericirea este in majoritatea cazurilor direct proportionala cu:
1. Sporirea sentimentului de putere
2. Diminuarea fricii
3. Diminuarea sentimentului singuratatii
..altele mai complexe
Acum sentimentul fericirii nu poate fi niciodata obtinut in mod absolut, in sensul ca nu poti ajunge la o fericire continua si eterna. Confruntat cu eternitatea, eventual te vei plictisi de orice si in consecinta vei deveni nefericit si singura scapare posibila este moartea.
Deci in ciclul nastere-viata-moarte-renastere undeva prin viata (nu in toate) mai devreme sau mai tarziu gasesti fericirea.
Fericirea nu depinde de conditiile exterioare, aceasta este reglementata de atitudinea noastra mentala.
lia întreabă:
AvalohAlyn întreabă: