Conştiinţa este cea care te face să regreţi greşelile făcute, să le recunoşti şi să încerci să nu le mai repeţi. Este şi cea care te ţine departe de închisori...de orice fel, pentru că nu-ţi permite să răneşti inutil, te face să te pui în locul celuilalt şi să respecţi şi drepturile lui.
Este acea voce, care îţi spune ce e bine şi ce e rău, pe care dacă am asculta-o, am reuşi să facem predominant lucruri bune. Spun "predominant", pentru că binele meu/tău poate să nu coincidă cu binele altcuiva.
Constiinta se identifica cu Sinele, acea parte abisala a sufletului care reprezinta, in acelasi timp, o forma de autocunoastere, autodefinire, autoperfectionare. Constiinta este acea voce interioara care judeca just actiunile ego-ului uman.
O simpla cautare in dictionar ne arata definitia mai mult sau mai putin stiintifica a constiintei "Formă de reflectare psihică a realității, proprie oamenilor, produs al activității creierului uman"
Dar sunt sigura ca nu asta ati urmarit, asa ca va voi spune ce cred eu ca este constiinta.Dupa parerea mea constiinta este de fapt credinta in Dumnezeu. Daca ea este puternica si pura atunci vocea pe care o vom auzi, verdictul dat cum spuneti dv, va fi cel corect. Daca credinta nu este puternica, sau nu este deloc atunci nu stiu daca individul respectiv are cu adevarat o constiinta!
Constiinta este cea care te tine intr-o dimineata continua, daca dimineata este echivalentul "treziei".
Da, este constiinta. Tolkien a creat un personaj care este oglinda perfecta a omului, cu constiinta lui, cu indoielile lui, cu vointa de a face bine cateodata, dorinta de putere, cu orice urmari... Gollum. Imi place tare mult personajul. Are constiinta dar negativul din el este mai puternic. Dorinta omului de a fi impacat cu el insusi, cu actiunile lui este constiinta. De aceea unii oameni inventeaza orice motive pentru a sa pacalii pe ei sau constiinta lor. Dar in adancul constiintei se inregistreaza adevarata motivatie a faptelor nastre si in cele din urma ies la suprafata. Atunci vine vremea sa vedem cum reactionam.
Nu o sa iti raspund pentru ca tu o sa-mi zici ca este d-zeu pe urma asa ca las-o balta
eu ignor cât se poate vocea,vocile astea,interioare,nu de alta,dar mi se întâmpla sa pierd timpul dezbătând:cutare lucru o fi bun sau nu dar când îmi dau seama ca m-am prins asa în gânduri,deodată ma scutur și ma pun la mila Domnului,ca poate scoate Înțelepciunea Lui ceva bun din ce fac eu=>deci fac ce pot și o sa vad eu după,pe la sfârșitul lumii încolo,de-o fi fost rău sau bine acum,bine-rău e o chestie; cauza-efect,e altceva,criteriul principal al deciziilor mele-fiind apropierea de omul care vreau sa fiu,cel care este cel mai apropiat naturii mele. dar a luat ceva timp sa decid ce fel de om vreau sa devin( de altfel,încă șlefuiesc detaliile proiectului )Ca sa răspund la întrebare,e și asta o forma de conștiință, probabil, încercarea de a fi conștient de efectele previzibile ale acțiunilor(alegerilor). Probabil fac ceea ce mi se pare a fi cel mai bine.
Vocea Interioara a.ca.a. chestia care ne face schizofrenici,paranoici,sau daca degenereaza, crestini, desigur.
@PrunculSfânt copilaș de Gestalt therapy ai auzit? stiu ca e greu de crezut,dar în alte tari oamenii fac psihoterapie,nu pentru ca sunt mai bolnavi decât tine ci pentru ca "vor sa devina mai performanți"-sa învețe,sa lucreze mai mult,sa își folosească la maxim potențialul asa ca ai perfecta dreptate, decât sa îmbogățesc pe unul sau pe altul, prefer sa ma pun în fața Domnului. tu ce ai prefera?
O interfata formata din principii generale de viata dobandite in special in primii ani ai vietii, care guverneaza modul de gandire. Nu e neaparat buna sau rea, depinde din ce a fost alcatuita.
Constiinta este numita Sinea superioara a omului,Omul spiritual,sau Omul propriu-zis,(corpul fizic pe care il vedem este doar un instrument ce dispare dupa moarte), mai este numita si Ingerul pazitor, individual fiecarui om; este ceea ce-l ridica pe om deasupra animalelor si-i ofera libertatea de alegere.
Constiinta e vocea lui Dumnezeu. Cand facem ceva rau ne mustra aceasta voce. Ne spunem ca nu ar fi trebuit sa facem ce am facut si ca trebuie sa indreptam lucrul rau care l-am facut.