Exista lege morala?
Daca DA, ea este relativa sau absoluta?
Daca este absoluta inseamna ca are si un standard obiectiv, care este acela?
M-as bucura daca ati argumenta raspunsurile.
Va multumesc! 
Ordonare:
După relevanţă
Exista.-N-am ce sa-ti argumentez aici.
Este relativa. -De ce? Fiindca pentru unii este moral sa isi manance semenii(de exemplu) si pentru altii nu e.
RăspundeHmm, nu imi place raspunsul tau pentru ca in frazele tale exista prea multe litere de i.
Răspunde
Nu ma mai uit. Am scris ceva gresit? 
nu despre asta era vorba, voiam sa iti demonstrez ca nu ne putem avanta chiar asa de mult incat sa spunem ca moralitatea este relativa. Uite am sa iti dau un exemplu :
Un profesor care preda un curs de etica, le-a cerut studentilor sa scrie un eseu pe o tema la alegere, singura lor obligatie fiind sa sustina teza cu argumente si sa o documenteze in mod corespunzator.
Un student a scris cu multa elocventa despre relativismul moral. El a argumentat: " Toate principiile morale sunt relative; nu exista un standard absolut de dreptate sau corectitudine; totul este o chestiune de opinie; tie iti place ciocolata, mie vanilia" s.a.m.d. Lucrarea era bine argumentata si documentata. Avea lungimea ceruta si a fost predata la termen intr-o frumoasa mapa albastra.
Dupa ce profesorul a citit intreaga lucrare, a scris pe coperta din fata : "4 - nu imi plac mapele albastre!" Cand studentul si-a primit lucrarea s-a infuriat. A navalit in biroul profesorului si a protestat: "4! Nu imi plac mapele albastre!" Nu e cinstit! Nu e corect! Nu e drept! Nu mi-ati notat lucrarea pe baza meritelor ei!" Ridicandu-si mana pentru a-l linisti pe studentul arogant, profesorul a replicat calm : " Stai putin. Asteapta. Am citit o multime de lucrari. Da-mi voie sa ma uit...nu cumva lucrarea ta facea afirmatia ca nu exista cinste, corectitudine si dreptate? " Ba da" a raspuns studentul. " Atunci de ce imi spui ca nu am fost cinstit, corect si drept?" A intrebat profesorul. " Nu sustinea lucrarea ta ca totul este o chestiune de gust? Ca tie iti place ciocolata iar mie vanilia?"
Studentul a raspuns: " Da, aceasta este conceptia mea", " Foarte bine, atunci, a confirmat profesorul. Mie nu-mi place culoarea albastra. De aceea ti-am dat un 4! "
Dintr-o data s-a aprins beculetul in mintea studentului. Si-a dat seama ca de fapt credea in absoluturi. Cel putin credea in dreptate. In definitiv, isi acuza profesorul de nedreptate pentru ca i-a dat un 4 numai din cauza culorii mapei. Acest simplu fapt a distrus intreaga lui pledoarie in favoarea relativismului.
Morala acestei intamplari este ca exista principii morale absolute. Si daca vrei sa ii faci pe relativisti sa recunoasca lucrul acesta, ajunge sa ii tratezi incorect. Reactiile lor vor revela legea morala inscrisa in mintea lor.
In exemplul nostru, studentul si-a dat seama ca exista un standard obiectiv de corectitudine din reactia lui la tratamentul pe care i l-a aplicat profesorul. La fel s-ar putea sa nu cred ca furtul este un lucru rau atunci cand fur eu de la tine. Dar cat de jignit moral ma simt cand furi tu de la mine!
Cred ca ai inteles ce am vrut sa spun.
Legea morala nu poate fi absoluta din moment ce moralitatea difera de la individ la individ. Asa ca legea morala exista si este relativa, diferenta facand-o perceptia fiecarui individ asupra moralitatii.
Aha, deci sa inteleg ca nu conteaza daca eu cred ca este bine sa ucid oameni iar tu crezi ca este bine sa te ingrijesti de oameni, amandoi facem binele nu?
Exemplul tau denota o doza mare de ignoranta si singurul motiv pentru care iti raspund este pentru ca am prea mult timp liber in acest moment.
In exemplul de mai sus, eu, cand ingrijesc oameni am niste motive pe care ma bazez cand spun ca fac bine. Nu fac bine doar pentru ca ingrijesc oameni, poate la cretini functioneaza aceasta logica. Ingrijesti pe cineva cu un scop, daca scopul este atins, atunci poti considera ca ai facut bine. Scopul tine de moralitate si nu ingrijirea in sine.
Tu, la randul tau, poti omori oameni cu un scop, presupunand ca nu esti nebun. Sper ca nu esti chiar atat de ignorant incat sa incluzi intr-o discutie despre moralitate si oamenii instabili psihic (desi nu as fi surprins). De exemplu daca omori oameni cu scopul de a-i impiedica pe acestia sa faca un rau universal care nu poate fi evitat altfel, poti spune ca ai facut bine. Totusi, daca omori oameni avand in spate doar motive neintemeiate sau situatii teoretice, poti spune ca faci rau.
Cu toate astea moralitatea chiar este relativa. Cu exceptia exterminarii speciei umane (nici macar aceasta nefiind infailibila), nu exista vreo actiune pe care o poti demonstra ca fiind morala sau imorala. Moralitatea nu este o stiinta, este doar un comportament impus. De aceea indivizii si-o asuma mai mult sau mai putin in functie de caracter si mediul in care ei se dezvolta. Presupunand ca moralitatea ar putea fi transformata intr-o stiinta, nici macar atunci nu vei putea spune ce e cu adevarat moral sau nu. Poti face asta doar observand comportamentul unui individ de la nasterea pana la sfarsitul acestuia, luand in calcul fiecare algere pe care o putea face la fiecare moment din viata si repercusiunile acestora asupra universului. Oamenii, desigur, nu sunt capabili sa faca asa ceva. Ar rezulta aproape o infinitate de situatii si universuri posibile, vei intelege despre ce vorbesc daca ai auzit de teoria haosului.
De multe ori alegerile pe care tu le vezi ca si morale, au rezultate cu mult mai negative decat ar fi avut alegerile imorale. Asta transforma alegerile morale in alegeri imorale si invers. Voi folosi un exemplu pentru ca tu asa pari sa functionezi, ca la gradinita: daca Hitler ar fi fost salvat de la moarte cand era prunc, in viziunea ta este o alegere morala, pentru ca nu stiai ce va deveni el mai tarziu. Alegerea ta morala va duce la moartea a milioane de oameni. Alegera imorala va duce la salvarea acestora. Ce e moral sa faci in aceasta situatie? Desigur, dupa cum am precizat mai devreme, nu ai de unde sa stii ce s-ar fi intamplat dupa salvarea milioanelor de oameni si ne intoarcem la teoria haosului.
Cu exeptia faptului ca nu prea esti capabil sa porti o conversatie pe o tema pe care tu ai deschis-o (si deduc asta din exemplul cu care m-ai intampinat) greseti foarte mult plecad de la premiza ca tu ai 100% dreptate (asta o deduc din restul raspunsurilor tale). O intelegere a realitatii presupune tocmai opusul, trebuie sa te indoiesti de absolut tot si sa incerci sa iti explici totul. De fapt, tu ai pus o intrebare in dorinta de a ne arata ca ii stii raspunsunsul, motiv pentru care oricine va oferi un raspuns cu care nu esti de acord va fi intampinat cu agresivitate si exemple copiate. Exemplu tau (copiat) cu profesorul si elevul nu iti sustine punctul de vedere. El nu face decat sa demonstreze ca moralitatea trezeste asteptari in anumiti indivizi, asta nedemonstarand ca ea ar fi absoluta.
Iti multumesc pentru raspunsuri, opinii, sfaturi
De obicei imi place sa ascult parerile oamenilor care sunt convinsi in ceea ce imi spun. Daca tu mi-ai fi spus ca moralitatea este absoluta, eu ti-as fi adus niste argumente contra, pentru a vedea cat de convins esti in ceea ce imi spui pentru a ma putea convinge si pe mine.
Totusi tind sa cred ca fara o sursa obiectiva a moralitatii, toate asa-numitele probleme morale nu sunt altceva decat preferinte personale. Lui Hitler ( tot ai amintit de el) i-a placut sa-i ucida pe oameni, iar Terezei i-a placut sa-i ajute. Daca nu exista un standard dincolo de Hitler si de Tereza, atunci nimeni nu face raul sau binele- totul se reduce la opinia cuiva in raport cu opinia altcuiva.
Legea morala este standardul final in functie de care se masoara totul.
Pot spune ca mi-a placut in mare raspunsul tau, insa avand in vedere ca ai folosit ironia si jigniri ( nu m-a deranjat faptul ca mi-au fost adresate mie, ci atitudinea ta fata de situatie) nu am sa il iau prea mult in seama, imi pare rau 
Tu nu mi-ai adus argumente, cu exemplul tau, m-ai trolat, de unde si raspunsul agresiv pe care ti l-am oferit. Tratez lucrurile cu aceeasi masura, ce mi se ofera, ofer inapoi. Cand ma tratezi cu lipsa de respect e putin cam mult sa ai pretentia ca tu sa primesti respect la randul tau.
Eu nu am sustinut ca nu exista o sursa obiectiva a moralitati, de exemplu noi doi, functionam pe baza ei. Ce sustin eu este ca ea este relativa la nivel universal si desi noi doi (si majoritatea populatiei) o percem intr-un fel si ne conformam, nu inseamna ca este absoluta si nici ca noi nu ne inselam.
Nu stiu de ce ai impresia ca m-ar interesa cat de relevant este raspunsul meu pentru tine dar, ok, il poti lua in seama putin sau deloc, e alegerea ta.
Da eu consider ca exista, si ca in anumite contexte chiar daca un lucru este permis de legile civile, acel lucru nu ar trebui facut datorita impedimentului moral
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
