Exista momente cand tot de vreti sa faceti e sa plangeti? Daca da, de ce?

Da.pentru ca ma descarc

Da, de multe ori. Sunt o persoana introvertita si prefer sa tin in mine gandurile, dar doar pe cele rele. Iar cand mai napastuiesc si diverse situatii mai grele, incerc sa par dura in fata lor, dar in interior ma macina. Asa ajung uneori, de la prea multa greutate pe suflet pur si simplu sa plang. Simt ca ma eliberez, ca pot sa respir usurata dupa ce fac asta.

Uneori vrem sa plangem pentru un lucru oribil care ni s-a intamplat in viata mai demult,sau uneori din simplul fapt ca acumulat mult stres de la serviciu, la scoala cu testele... intelegi tu, iar atunci cand plangi iti eliberezi toate aceste lucruri din tine. Dupa ce plangi putin te simti mai bine.Deobicei asta se intampla cand nu ai cu cine discuta sau cand iti este rusine sa spui cuiva.Raman in tine si ies prin intermediul plansului. Sper ca team putut ajuta

Din pacate, este un semn al depresiei. Am suferit si eu de depresie.
Incearca sa alergi ascultand piesele tale preferate, socializeaza mai mult cu persoanele dragi tie, picteaza sau deseneaza. Orice ca sa iti tina mintea ocupata. Asta se numeste terapie ocupationala. In Marea Britanie am beneficiat de un tratament foarte bun. Suferisem de depresie maniacala. Tu esti la inceput. Ai grija de tine!

Nu! Prefer sa rad cu lacrimi, ca un dement.

Vreau sa plang mereu, atunci cand imi trag una cu furtunele manometrelor peste ochi (la serviciul), dar n-o pot face, ar fi absurd sa plang in fata inginerilor, sau a vreunei doamne director pe care o "vanez" de mult timp

Cateodata de nervi

Da...
Pentru ca tin totul in mine. Niciodata nu ma descarc cuiva, pentru ca nu vreau sa plictisesc pe nimeni cu problemele mele. Mereu incerc sa fiu tare pentru cei din jur, sa ii ajut, sa le fiu alaturi chiar daca simt ca peste mine se prabuseste cerul. Dar cand mi se aduna prea multe pe suflet si simt ca nu mai pot, ma retrag in camera mea si plang pana cand mi se umfla ochii... Dupa asta, ma adun si dupa o scurta perioada de melancolie, incerc sa redevin acea persoana tare pentru cei dragi mie...
Ce sa facem? nimeni nu a spus ca viata va fi usoara!

Eu sunt sigur ca la un punct vei trece si de trairea ta adolescentina cu Satan. Da, asta te face mai deosebita intr-un fel, dar atat. Te vei plictisi intr-un punct...
Revenind la intrebare, uneori plansul ajuta. Mai rau e cand iti vine sa plangi si parca nu poti.

Niciodata nu vreau sa plang, si de foarte multe ori ma abtin.Dar cateodata...asta e. Plang. Pentru ca nu pot sa tin in mine. Shit happens.

Pentru ca suntem slabi, si daca nu vrem sa invatam sa rezolvam o problema, ne plangem. Altfel zis e o alta forma a lenei.

Dar in momentul in care ti-ai dat seama ca tot ceea ce faci e sa te plangi, e un pas inainte. Iti dai seama ca lumea se invarte in jurul tau si nu invers, atunci realizezi ca poti sa iti faci viata cum vrei tu.

Bună.
Este încărcătura emoțională prea mare și de aceea se întâmplă să plângi!
Pa, pa.

Da mi se intampla... de obicei realizez prea tarziu ca nu ma pot abtine. Eu de obicei simt ceva si nu realizez ( tristete, fericire ) si emotiile ma coplesesc desi nu imi dau seama ( sa fiu sincera nu imi dau seama de emotia pe care o simt decat dupa 10 minute sau daca ma intreaba cineva de ce is asa? ) si numa imi dau seama ca ma potignesc lacrimile.