Uite că iar faci confuzii. Fotonul și gluonul nu au masă de repaus însă au masă de mișcare. Normal că în concepțiile tale în care infinitul e real fotonul nu are nici masă de mișcare, caz în care ar avea viteză infinită însă ambele premise sunt aberante.
Deci fotonul are totusi masa dar foarte mica adica mai mica decat 1.783 * 10^-54 Kg. Nu fac nici o confuzie. Confuzie face fizica cuantica. Am vrut sa aflu cum "iese" fizica cuantica din eroare sau filozofie fara valoare peste anumite limite extreme.
Logic că fotonul are masă mică. Ba faci confuzie căci ai aberat în cadrul întrebării tale și ți-am spus de ce. Fizica cuantică nu face nicio confuzie. Fizica descrie caracterul dual undă-corpuscul al materiei. La nivelul tău nu ești în măsură să spui că fizica cuantică face confuzii când nu ai anumite noțiuni elementare, totuși. Mi se pare chiar nerușinare.
Da, fotonul are caracter de unda-corpuscul dar de ce nu le-am uni intr-un singur concept? De fapt chiar e un singur concept: fotonul cu masa foarte mica se deplaseaza pe o traiectorie oscilatorie dar totusi liniara denumita lungime de unda cu campul magnetic perpendicular pe campul electric care "se influenteaza" reciproc. Cand intalneste o suprafata adica materia cedeaza energia transportata electronilor si contopindu-se cu electronii apar asa numitii fotoelectroni in cadrul efectului fotoelectric. Nu am negat "dualitatea" asta care gandita mai atent este de fapt unda compusa din cuante de energie: E = h * f. Fotonii generati succesiv de sursa lor de unde pleaca si sunt generati sub forma de cuante de energie. Lungimea undei este lambda = c / f. Adica daca avem de exemplu o unda luminoasa de 400 nm rezulta ca ca frecventa de generare a fotonilor ( unul dupa altul ) este f = c/lambda = (300*10^6)/400*10^(-9) = 0.75 * 10^(15) Hz => T = 1.333 * 10^(-15) secunde. Adica la fiecare T secunde este generat de sursa cate un foton cu cuanta de energie E = h * f unde f = 0.75 * 10^(15) Hz iar h este constanta lui Plank.
Nu e el de vina.
Majoritatea celor cu astfel de intrebari "invata" si se inspira pe, si de pe internet, cat si din "documentarele" care popularizeaza stiinta.
Am vazut inceputul unui astfel de documentar, unul celebru, si s-a
dus naibii hazul.
"Explorarea universului dezvaluita de stiinta. E timpul sa pornim din nou la drum. Suntem pe cale sa incepem o calatorie care ne va duce de la minuscul catre infinit,... vom explora planetele stelelor care nu mor niciodata, vom descoperi atomi la fel de mari ca si stelele".
Aici m-am oprit.
WTF?
Naratorul este Neil deGrasse Tyson, seria se numeste "Cosmos: A spacetime odyssey".
Te mai miri de ce este TPU sectia "S&F" plin de PROSTI?
Ai negat un singur lucru, că fotonul ăla de care vorbești ar avea masă. Însă normal că cu prilejul de a și ți se arăta că greșești te-ai informat mai mult. Eu zic că e un început bun! Încă puțin, mai îți folosești și puțină logică și poate, poate scapi și de infinitul ăla. Baftă.
Sunt extrem de multe site-uri care fac exact ceea ce face el aici. Pornește de la informații din fizică și deviază folosind o filosofie și raționament propriu, care nu e corect în cele mai multe cazuri, la tot felul de minuni...El poate crede ce vrea, nu mi-e de asta, însă el se informează și citește tot despre fizica aia de care zice el că face confuzii. Tot el se informează de la oamenii ăia de știință care aberează cu Big-Bang-ul. Dacă are el o teorie să o dezvolte cu simț de răspundere, nu să arunce aici niște noțiuni și după să o dea după capul lui cu infinitatea... Dacă stai să te gândești mai bine găsești multe lacune în chestia asta cu infinitatea însă nu le va recunoaște în veci. Dar poate ăsta e un pas înainte totuși, că citește, tot ce îi mai trebuie e să fie mai obiectiv. Normal că nu are cum să își explice conceptul de forță divină fără infinitate, sau are?