Mai întâi simțul umorului nu este un simț. Este o capacitate de interpretrare a unei situații dramatice, prin care se descarcă o tensiune interioară provoxată de o emoție, prin râs. Aceasta se dezvoltă prin exercițiu. Un exemplu. Cultul personalității Elenei Ceaușescu era dezgustător pentru mulți., enervant, tensionant. Se crease o anecdotă despre ea care se termina cu ea evită ( se ferește). Dar se pronunța ea e vită.
Adică e vită, deci animal. Asocierea dintre așa zisa savantă de renume mondial, căreia diverse academii din lume îi acordau pentru interese politice titluri onorifice, cu calitatea de vită, deci de animal, era relaxantă și puteai să râzi.
Cortexul median prefrontal si regiunile temporale asociative. Acestea sunt zonele principale responsabile de umorul fiecarei persoane.
Sursa: https://www.romedic.ro/ce-spune-neurostiinta-despre-umor-0P34672
LisaJulie întreabă: