Eu am "plecat" demult.Adica plec mereuSi mai revin,ca si Mihaela,dar doar cu amintirile. Unii nu isi gasesc locul potrivit si momentul potrivit.
Conteaza sa fii logic in ceea ce faci, ca sa nu regreti mai tarziu deoarece "what goes around, comes around"...
Chear de foarte multe ori! Insa incerc sa ma stapinesc si sa privesc veata din alt punct de vedere...
Da am simtit acest "feeling" de multe ori can parca nu existam pe aces pamant si vroiam sa plec "cat vad cu ochii"
Am avut sentimentul asta - nu "feeling"", cum cu snobism ii zici tu - si-am demisionat si mi-am bagat picioarele in 21 de ani de vechime in acelasi loc. Habar n-aveam unde plec! Simteam doar nevoia nascuta din scirba, dezamagire, blazare... Sint inca somer - poate nebun - dar nu regret. Si sa nu credeti ca-i usor, dupa o viata sa spui simplu... gata!
Dar cu riscul ca nu mai iau fundita, trebuie sa te informez ca si boemul Topirceanu iti putea oferi un citat - mai frumos poate - cu acelasi subiect: "Eu nu știu limanul spre care/Pornesc cu bagajul acum,/Ce demon mă pune-n mișcare,/Ce taină mă-ndeamnă la drum."
Sau poate stiai, dar din acelasi snobism ai ales Tennessee Williams.
E momentul in care simti ca locul tau nu mai este acolo unde esti, e momentul in care simti ca totul s-a terminat, e momentul in care ai vrea sa lasi totul in urma si sa pleci -- Dar nu poti! Nu sti cum poti lasa totul in urma, dar vrei-totul e infasurat de intuneric--nici un orizont, nici o limita! intunericul te inspaimanta iar acum tu te afli intr-o "intersectie"!
in stnga privesti cu ochi mari trecutul-amintirile-clipele frumoase-totul! in partea dreapta vezi intunericul de care ti-am vorbit! nici un orizont nimic! totul se pierde pentru cateva momente iar tu esti dus pe val! ceva te tine in urma! o aschie peste care nu poti face pasul de apleca! aschia cu tot ce e frumos! acest feeling e ciudat! dar mereu dupa ce mi-am revenit am realizat ca am facut si eu greseli! am realizat ca am trebuia sa fiu mai atenta! am realizat ca s-au ivit lucruri minunate pe care din pacate de cateva ori nu le-am putut relua! dupa ce mi-am dat seama de toate aceste lucruri m-am simtit libera si pregatita sa infrunt orice cu gandul ca nimic nu ma poate dobori!
Da Flav multi dintre noi simtim acest lucru cand suntem suparati sau din alte motive dar mai bine mergi in camera ta unde te izolezi pentru 30 minute te descarci si iti revini... Asa fac eu si functineaza de minune.
Poti simti acest lucru atunci cand simti ca esti tradat de toti nu te mai apreciaza nimeni sau pur si simplu atunci cand se intampla ceva in familia ta sau atunci cand te apuca si vrei sa pleci unde vezi cu ochiii!
Cand simt ca vreau sa plec, raman pe loc si-mi scot psihicul la o plimbare lunga. Apoi obosesc, deschid ochii, ma uit in jur si-mi spun: "Nu-i rau... cred ca o sa stau putin aici."
Nu, nu am simtit niciodata acest feeling...Atunci cand trebuie sa plec stiu exact unde ma duc, nu ma plimb prin tot orasu sa ajung nu stiu unde.Atunci cand vreau sa plec, mai intai ma gandesc unde ma duc, si apoi plec. Daca nu am/nu stiu unde sa ma duc, stau naibii (scuze limbaju) acasa
Atunci cand simti ca nimeni nu te apreciaza.ai face asta.sau din probleme personale.
Ma uitam mai jos si vedeam ceva de genu` : da", "da", "da".Asa incepeau toate raspunsurile. Ceva mai inteligent nu sunt nici eu in stare sa spun, probabil."Da.stiu cum e". Stii ce e naspa cu aceste citate?! Ca rareori de gaseste cineva care sa il comenteze cu adevarat(inteligenta+sentiment). Majoritate(ma includ) spun doar "da" ori "ba".Stupid.Ar fi si mai stupid sa incerc sa vorbesc. Poate alta data.
Am acest sentiment mai mereu.Mai ales atunci cand oamenii trag concluzii pripite despre mine,simt nevoia sa fug altundeva,sa spun ca sunt altcineva, doar de dragul minciunii, si sa fiu complet nebuna.Sa nu mai fiu eu, pentru putin.Multi oameni ma considera plictisitoare,si,uneori, mi-ar placea sa-i las cu gura cascata fugind departe si fiind, pentru putin, a bad girl.Vot cine a simtit asta macar odata in viata...
Exista astfel de momente dar noi trebuie sa trecem printe toate acestea ca dragostea are multe cai si multe lucruei de care ne este greu sa trecem peste asta dar trebuie sa trecem ca sa invingem dragostea.
De foarte multe ori. Plecarile pot fi de multe feluri, de aceea si ceea ce simti cand ti se intampla este diferit. Chiar daca nu stii unde mergi, poti totusi sa simti daca te asteapta o bucurie sau o deznadejde. Sau, in alta ordine de idei, plecarea poate fi un punct de rascruce, din care incepem sa ne dorim mult mai mult, sau macar altceva. Si ni se intampla sa nu stim ce, ci sa stim doar ca avem dorinta si cutezanta de a pasi un prag. Plecam deseori dintr-un loc, dintr-o iubire, dintr-o stare sau din noi insine. Si tot de nenumarate ori nu intrezarim necunoscutul care ne asteapta. Dar, extraordinar de frumos explica Omar Khayyam: "Inaintea venirii noastre nimic nu-i lipsea lumii; dupa plecarea noastra, nimic nu-i va lipsi." Nota zece pentru intrebare. Ca intotdeauna, cu multa clasa...
Da...cred ca toti intalnim acest sentiment macar odata in viata.Trebuie sa te desprinzi de lumea in care traiesti,metaforic vb, pentru ati crea un alt univers, in care poti fi altfel decat pana acum...trebuie sa termini un drum care poate abia l-ai inceput pentru a o lua pe un altul,chiar daca nu sti incotro duce, pur si simplu te lasi purtat de instinctele tale, trebuie sa incepi ce inca nu s-a scris in cartea propriei tale vieti!
De foarte multe ori, mi s-a spus des ca sunt o persoana emotiva si probabil din aceasta cauza nu ma familiarizez mereu si simt nevoia sa fiu inconjurata doar de anumite persoane sau chiar de nimeni
De la viata nu poti sa astepti nimic concret.se intampla pur si simplu.Trebuie sa pleci doar daca simti asta.Nu am simtit acest feeling niciodata
Cred ca toti am simtit asta uneori. acele momente in care simti ca nu mai rezisti, si ai nevoie de o schimbare cu toate ca nu stii de care anume. asta e... vorba aia "nimeni nu a spus ca viata va fi usoara".
DubstepQueen întreabă:
anonim_4396 întreabă:
nury întreabă: