Sunt doua cazuri.
1. Cei religiosi, ''fanatici'': care induc orice fapt, situatie, biruinta pe seama Celui de sus. Cei care au motto-ul: ''cu Dumnezeu inainte'' in orice circumstanta. Cei ce afirma ca orice lucru bun e divin, ca orice hop e trecut cu brio fiindca cineva te vegheaza, care in orice moment fragil spun: ''Dumnezeu cu mila''. Cei ce nu inteleg ca nu te face mai credincios faptul ca afirmi pe-un spatiu virtual ca orice parte a trupului tau face parte din Iisus, ca nimeni nu te vede si nu ti se iarta din pacate daca tipi ca ai credinta. Si ca, orice convingere, perceptie religioasa este egala cu zero daca o etalezi pe Internet la un nivel inalt. Credinta se poarta in suflet, nu tipand, nu incercand prin citate sa demonstrezi ceva. Asta nu-ti reduce din pacate, asta nu te face mai samaritean, asta nu te face un om mai bun c-un suflet mai curat. Credinta o tii pentru tine, n-o vinzi.
1. Cei ce nu cred, se cred oarecum superiori, ca si cum ceilalti sunt naivi ca indraznesc sa creada in ceva ce, in opinia lor nu exista. Ok, am inteles, nu crezi in cineva acolo Sus. Si care-i problema? De ce ai dori sa ma trezesti pe mine, sa ma luminezi? Poate eu nu vreau, eu doresc a fi un om mic si limitat. Mic, mic, mic. Bravo tie ca nu crezi, in fata mea esti acelasi om, te vad cu aceiasi ochi, te respect la fel de mult si daca ai crede in Dumnezeu, si daca nu. Dar de ce sa-ti bati capul sa-mi introduci mie niste lucruri care tu crezi ca duc spre ''luminita adevarului''? Poate adevarul meu nu are acelasi standarde ca adevarul tau. Poate ca adevarul meu e subiectiv, poate ca adevarul tau e inutil. Crede in ce vrei si nu vrei, sunt optiunile tale si nu doresc a le discuta. Aici apare si-un mic ''abuz de superioritate'', gen: ''Ha! Crezi in Dumnezeu? Ce naiv poti fi. Ce influentabil si ce usor poti fi manipulat.'' Bun, lasa-ma asa atunci. Fii tu stapanul adevarului, n-am nevoie de claxoane existentiale care duc oricum la niciun numitor comun.
Da, e greu sa fim toleranti. Fiindca fiecare om e subiectiv, diferit si tine de adevarul lui. Fiindca e greu sa spargi carapacea de care sunt protejate convingerile unei persoane. Fiindca avem educatii diferite, culturi diferite, prieteni diferiti si cu siguranta nu ne place aceeasi coaja de paine la toti. Fiindca asta ne diferentiaza de statutul de roboti, sa gandim diferit.
E o vorba: de religie de politica nu se vorbeste. Si recunosc, o incalc si eu, pe alocuri. Dar, indiferent de ce spui, vei fi acuzat cu siguranta de manipulare, naivitate, teocratie, subiectivism, legionarism, nestiinta sau vei fi jignit. Cum de altfel, se ajunge pana la urma in majoritatea cazurilor.
Ca sa inchei, pot bea o cana de ceai cald si pot comunica la fel de bine atat c-un credincios religios, cat si c-un ateu. Sunt o persoana credincioasa, dar nu religioasa, si cand ma inchin ma tem sa nu fac vreun gest conventional.
Ps: nu raspund la niciun reply si nicio provocare.
Aceasta contradictie nu va dispare nici o data pentru ca una este opusa celeilalte.
De ce nu?
Când vine câte-o fată care a încercat să se protejeze şi totuşi prezervativul s-a rupt şi a rămas însărcinată şi întreabă de avort... ce fac religioşii? Vin şi sfătuiesc fata de 16-17-18 ani să se apuce de turnat plozi şi nu să facă avort că "e păcat":
Adică e păcat să termine liceul, să facă o facultate şi să-şi îndeplinească visele şi e mai bine să toarne plozi şi să stea acasă toată viaţa, nu-i aşa?!
Nu am nimic cu oamenii religioşi dar am o boală infinită pe cei care propovăduiesc religia.
Crezi în spiriduşi, dumnezei, îngeri, etc. etc? Stai în banca ta şi răspunde PERTINENT la întrebare nu după considerente "morale" profund îndoielnice şi fundamentate pe comunicate de presă de tip biblie şi alte personaje imaginare de gen fantoma sfântă sau copii evrei născuţi din fantoma sfântă şi o virgină.
Hai să fim puţin raţionali!
Faptele contează, nu vorbele. Fiecare îşi construieşte o filosofie de viaţă în felul său. Fiecare e liber să creadă în ce vrea, dar din câte am observat majoritatea întrebărilor pe teme religioase sunt puse de cei care nu cred, de atei adică. Ei spun că sunt docţi, că sunt liberi, neîndoctrinaţi şi foarte deştepţi. Eu unul mă mulţumesc cu ceea ce am acumulat până acum şi mulţumesc părinţilor şi bunicilor pentru ce au reuşit să-mi transmită, ca fel de a vedea viaţa.
@Nony nu ma refer la postarea ta, daca aveam ceva de comentat o facem la intrebarea pusa de tine.Eu ma refer in general la fenomenul asta "fara moarte" care ne tot bantuie de ceva timp retina de fiecare data cand intram pe site
@onutuzu
Te referi la postarea mea? Hai sa-ti spun.Pe mine nu ma deranjeaza credinta in sine, ma deranjeaza cei care propovaduiesc credinta.Nu am nimic cu nimeni, suntem liberi, credem in ce vrem fara a da socoteala nimanui. Dar, atata timp cant invataturile unora distrug esenta umana si ingradesc mintile celor slabi, asta ma face sa urlu.Pentru ca si in afacerea asta e vorba de profit si de bani. Mii de oameni cotizeaza la grupurile din care fac parte iar liderii acestor grupari sunt multimilionari in dolari.De ce? Credinta de plateste? Parca in Biblie se spune ca Iisus propovaduia pe gatis, nu accepta nimic la schimb.De ce sa-i platesti? Ca stiu sa dea din ura si sa-i impresioneze pe cei fara niciun Dzeu? Nu-i corect.Citeste cu atentie postarea mea. Fac apel la tarie de caracter si vointa. Fac apel la toti pentru a se feri de a fi manipulati.
Îmi lipseşte cheful de a citi răspunsurilor kilometrice ale celorlalţi, aşa că îţi spun cât pot de scurt:
1. Ateii de multe ori o fac pentru a-şi demonstra superioritatea intelectuală că cică nu sunt proşti să creadă în chestii imaginare şi restul...
2. Credincioşii sunt loviţi în orgoliu, şi în loc să ignore şi să ierte ca nişte buni creştini, devin şi mai înverşunaţi, contrazicând prin fapte vorbele lor.
Bineinteles ca exista. Daca am discuta despre extraterestrii, o tema despre care exista la fel pareri impartite, n-ar avea aceeasi miza. Daca exista treaba lor. Dar cu Dumnezeu, e altfel.Toti intuim ca aici miza e destinul nostru(probabil etern-zic probabil din respect pentru cei inca neconvinsi)
Nici un motiv plauzibil. Lipsa de alte subiecte interesante de discutie. Cu privire la religie, niciodata n-o sa se ajunga la o concluzie, dar nimeni nu intelege asta si apare in fiecare zi cel putin o persoana noua care nu a fost prezenta la disputele trecute de pe site, asa ca mai intreaba si ea la randul ei, cauzand din nou o disputa.
De obicei ateii incep polemica cu intrebari retorice cum ar fi "Bai de ce sunteti atat de prosti sa credeti in Dumnezeu? " mi se intampla deseori sa primesc din partea apropiatilor mei intrebari de acest gen. Mi se pare normal sa le argumentez ca fiecare om are propria alegere.in plus, nu e o religie care ma face sa fur, omor, sa fiu ranchiunoasa, sa bat fiecare cersetor pentru ca e sarac si neingrijit, ci invers.Si sunt atat de multi care zic ca ei cred in Dumnezeu, dar ii barfesc pe toti, daca cineva le face vreo nedreptate, fac scandal si tot timpul vor sa arate ca sunt virtuosi si ca ceilalti nu sunt buni ca ei etc.Mai sunt si cei care se lauda ca postesc, se roga neincetat, si ca dau bani sau poaman ca fiecare cersetor dar numai din mila sau dragoste pentru Dumnezeu n-o fac.
Din pacate, am observat ca intrebarile puse de cei religiosi au niste reprezentanti...care te fac sa te indoiesti mai mult de spusele lor! Probabil acesta este motivul pentru care ateii nu pot sta deoparte, nu pot tacea. Bine, nu zic ca n-au si credinciosii,, marii` lor. Chiar acum cateva minute am vazut un raspuns la intrebarea lui Nony care imi citea prin minte.
667Pestilence667 întreabă: