La Universitatea din Amsterdam, primul curs din anul I de psihologie, ne-a spus clar ca daca vrem sa cunoastem sufletul omului trebuie sa studiem teologia sau studiile religioase si in niciun caz psihologia. Psihologia nu e ocupa cu "sufletul", ala e un etimologism de doi bani.
Corpul si mintea sunt doua sisteme separate actionand ca o unitate.Nimic nou aici.
Daca mergem pe varianta lui Cratillo care spune ca lingüística este naturalista ci nu conventionalista, atunci trebuie sa admitem ca THEORIA este fundamentata pe PRAXIS (ratiune+sensbilitate). Aici vorbim ca acele idei/forme/categorii/primele principii de care vorbeste Platon sunt sensibile (au o semántica sunt naturale). Epicureismul intra in lumea semantica si vad aceste forme incarcate de continut (culoare). Aceste valori (bine-rau) intra in etica lor si explica o finalitate sau forma de viata (in Drept se vorbeste de tridimensionalitate iar aici intra si partea valorativa).
Deci acele PREDICABILE (nu categoriile ca sa facem diferenta) sunt NATURALE nu doar FORMALE (aici vorbim deja de un materialism a acestor predicabile). Logica+Ontologica.
Platon cand vorbeste de stiinta TEORICA (theoria) si Aristotel de stiinta practica (praxis). Aici deja se produce o diferenta. THEORIA ajunge PRAXIS (cade in lumea faptica, comportamentala a lui ETHOS, etc).
Insa cand Aristotel ne vorbeste de PRAXIS o face ARRATIONAL (nu se departeaza de THEORIA/RATIUNE). Asta insemna ca ideile lui Platon sunt sensibile. Deci trebuie sa integram in vocabular si cuvantul arrational nu doar rational si irational.
Aici vorbim de primele cauze care sunt RATIUNE + MORALITATE (ética, actiune). Pentru ca exista si al treilea suflet concupiscent (sunt 3: rational, moral si concupiscent). Ei bine ei pornesc de la primele doua. Cand Platón vorbeste de sufletul rațional, irascibil și concupiscibil acest suflet irascibil se mai poate numi si nobil. Depinde de profesorii universitari cum vor sa traduca acest termen. Insa acest suflet israscibil are un sens ca este practic si nobil, se aliaza cu cel rational.
Deci cand vorbim de PRIMELE CAUZE/PRINCIPII vorbim ca ele fundamenteaza limbajul. De aceea antropocentrustii s-au retras de la teocentrism. Pentru ca primele cauza fundamenteaza si construieste castelul. Nu pot poti sa construiesti cum vrei ca te lovesti de ele. Noi nu putem sa traim contranatural sau contraratiunii ca ne distrugem. Cine explica lucrurile de la aceste principii are grija sa nu incalce normele si vede un anumit sens (identitate, virtuti, etc.).
O tara se fundamenteaza pe principiile constitutiei. Daca o tara nu respecta acele principii in ea se va vedea un suflet haotic nu ordonat (se va autodistruge). Aristotel vedea in acele predicable o ética (eudaimonie, fericire). El vorbea despre finalitate vietii si mijloacele ei. In ziua de azi ética a confiscat aceasta responsabilitate insa ea a abandonat ética finalitatii si mijloacelor. Secularismul explica altfel limbajul.
https://encyclopaedia.herdereditorial.com/wiki/Medios_y_fines
Nu exista pana acum nici o dovada ca ar exista vreun suflet sau ceva asemanator. Aici ma refer la suflet ca si concept religios.
Oamenii primitivi au cautat explicatii la diverse fenomene care nu le intelegeau si le-au atribuit diverse semnificatii mistice, religioase, etc.
Psihicul cred ca tine doar de creier si de activitatile din el, activitate cerebrala.
Conform dictionarului este: "Totalitatea însușirilor morale și intelectuale ale omului; psihic, conștiință. "
https://www.qdictionar.com/definitie-dex/suflet.php
dar poate fi si: "Totalitatea proceselor afective, intelectuale și voliționale ale omului; psihic"
in functie de context poate avea intelesuri diferite.
in rapoartul corp-suflet si psihalanliza semnifica altceva:
https://www.scritub.com/......A45674.php
sper sa te ajute