Existenta noastră este o iluzie?

Nu e o iluzie dar multi se mint singuri, si asta e un mecanism adaptativ ca sa nu pice la viata de cacao, ca multi daca ar vedea adevarul ar claca.

De ex vai dupa viata ne ducem la naiba, dumnezeu, aia aia, aiurea! Viata are sens, nu degeaba suntem aici.
Nu are nici un sens, ne nastem, invatam, muncim, ne cuplam si eventual suferim, imbatranim si murim.

Si credinta poate am mai zis e mecanism de aparare contra greului, se numeste "credinta in divinitate", ca faptele arata ca nu, dar ei persista, ca asta e la nivel inconstient si ii face sa jure ca asa e.

Asa ca aia este, traim pe prea multe iluzii, iar reversu e ca, cand te lovesti de fapte, socu e cat casa.
Si speranta e o vrajeala, pe ce baza speri?
Daca e sansa de 50-50 ca la examen zici, ma duc, copiez poate, ma descurc, poate iau si daca nu am invatat.
Dar daca sigur nu ai sanse, nu ai cum sa speri in minciuna cum multi fac.
De acolo speranta moare ultima adica minciuna.

Nu, este doar efemera. Azi traim, suferim, iubim, ne bucuram si fara sa-ti dai seama cat de repede trece timpul, vine moartea si te inhata.

Exista 2 teorii

1. universul ar fi o holograma, din cauza unor observatii de pe marginea gaurilor negre care sugereaza asta

2. universul a fost creeat martea trecuta
teoria asta NU poate fi dovedita, DAAAAAAAAAR
nici nu poate fi infirmata, pentru orice lucru pe care il spui sa il contrazici (sentimente, amintiri, etc.) de asemenea a fost creeat martea trecuta

Existenta,nu! totul exista, se manifesta si...atat. esti o energie eterna ce are o experienta umana. (personal, imi doresc sa nu fi evoluat de la stadiul de praf de stele, dar in fine.).
perceptia, in schimb, da. este o iluzie.
fiecare persoana are o viata, o realitate complet diferita, cu ganduri si sentimente proprii, datorita constiintei ce se bazeaza pe starea empirica a creierului. fiecare lucru, orice component, toate evenimentele, orice experimentezi, reflecta doar ce ai acumulat. totul se intampla inauntrul tau. pentru a schimba asta, trebuie sa.ti ''paralizezi'' corpul, simturile cu ajutorul carora ''petreci pe Terra'', sa patrunzi, sa te scufunzi in ceea ce-ti face inima sa bata.
viziunea cosmica este cea mai sanatoasa. oricat de mult am incerca, sfarsim prin a ne recunoaste locul in univers si prin a admite ca nu stim absolut nimic.
nu stiu cat de coerenta am fost, nu ma exprim prea bine.