Bună întrebare hombre,
Eram adolescent şi stăteam în faţă la bloc cu gaşca până dimineaţa devreme. Nopţile aveam coşmaruri şi din superstiţie mă rugam ca să scap de ele. Într-o noapte pe la 2 când am venit acasă pe întuneric m-am pus să-mi spun poezia de rugăciune pentru a scăpa de coşmaruri. Dar ştiind că mă durea în cot de eventuala divinitate, m-am uitat la peretele negru şi am zis: „Dacă exişti arată-mi că viaţa asta de care zici Tu poate fi trăită!".
Derulând înainte cu un an: Eram la facultă în alt oraş decât cel natal şi stăteam pe balconul internatului şi povesteam acum cu un prieten relativ recent pe care îl simţeam aproape şi care a produs o schimbare seismică a vieţii mele: Iisus. Povestind eu cu El, văd dintr-o dată peste peisajul de plopi alungiţi din faţa mea o cameră întunecată şi cineva jos uitându-se la perete şi spunând cuvintele: „Dacă exişti arată-mi că viaţa asta de care zici Tu poate fi trăită!".
Eu uitasem total de această provocare pe care i-am făcut-o lui Dumnezeu cu un an în urmă, dar în după masa aceasta, El se hotărâse să ridice vălul şi să îmi arte că mi-a răspuns la provocare.
Ce s-a întâmplat între aceste două evenimente: În perioada imediat următoarea momentului în care rostit acea provocare două cupluri unul din vestul, altul din estul ţării s-au mutat în micuţul orăşel din Ardeal unde eu locuiam. Am ajuns să îi cunosc din întâmplare şi îmi amintesc doar că familiile şi viaţa lor era ca un magnet pentru mine. Îşi iubeau nevestele şi copiii, erau integrii, nu profitori cum erau majoritatea şi aveau o împlinire şi un simţământ al destinului care pe mine mă depăşea. În timp am ajuns să îmi dau seama că erau credincioşi practicanţi, dar nu obtuzi, ambii erau intelectuali şi erau pasionaţi de Mântuitorul.
M-au provocat să citesc Evangheliile. Am făcut-o. Din paginile acelea persoana lui Hristos a ieşit afară şi a venit în viaţa mea. Am înţeles că pentru un adolescent complexat, mitocan, hotărât să stoarcă lumea pentru a-şi îngroşa propria vanitate ca şi mine nimeni nu şi-ar da viaţa pentru multele tâmpenii pe care le-a făcut, dar că Mântuitorul a făcut-o. Am înţeles că Hristos în Evanghelii nu cheamă la religii, fie ea a noastră strămoşească sau a catolicilor, ci la El. Hristos spune: „Veniţi la mine toţi cei trudiţi şi împovăraţi şi Eu vă voi da odihnă". Nu zice du-te la slujbă, sau fă cutare ritual (nu că astea ar fi rele în sine), ci hai la Mine direct. Asta am făcut: singur în camera mea, am vorbit cu pereţii şi am zis: „Doamne dacă Tu eşti cine zici în Evanghelii că eşti: schimbă-mi tu viaţa şi iartă-mă că mi-am fost singur Dumnezeu până acum. Vreau să fi tu Şeful meu şi Dumnezeul meu."
Ceva s-a întâmplat apoi în viaţa mea. Părinţii mei au văzut un alt copil, colegii de la şcoală, profesorii au văzut pe altcineva. Hristos a venit în viaţa mea şi m-a schimbat. Dintr-un ateu practic, complexat, mitocan, profitor şi un copil târât împotriva voii lui la slujbele de la biserică am devenit nu atât un credincios, cât unul care urma o Persoană vie şi care trăieşte o relaţie zilnică cu Iisus. Aşa am devenit cu adevărat creştin. Cele două cupluri mi-au dat să citesc, m-au dus la biserică unde m-am spovedit. Într-un cuvânt au fost duhovnicii mei. După un an ei s-au mutat în altă parte a ţării, iar eu am mers la facultă.
În ziua aceea pe balconul internatului, Iisus mi-a spus: „Te iubesc aşa de mult încât pentru tine am mutat două familii cu purcel şi căţel în oraşul acela, doar pentru a-ţi demonstra că exist şi că se poate să trăieşti viaţa cu mine şi după ce tu M-ai găsit i-am trimis în altă parte." Atunci am plâns ca un copil şi nu sunt departe de a o face şi acum când îmi readuc aminte de aceste lucruri.
Iisus ne iubeşte! Şi încă nu am văzut pe cineva care să-L caute din toată inima şi să nu-L găsească. 
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Spiritul religios e innascut in om.Indiferent ce spun unii, eu nu cred ca exista atei.Doar teisti de ultima ora!
Copiluti, nu va nasteti cu credinta in Dumnezeu. Daca v-ati fi nascut in Siberia, ati fi crezut in samani si animalul totemic al casei (ma rog, al iurtei). Daca va nasteati in Japonia, ati fi crezut ca si banca din parc are sufletel. Mowgli, din Cartile Junglei, nu are notiunea de Dumnezeu, pentru ca a crescut printre lupi si lupii nu merg la Biserica.
@hombre
Prin educatie, acasa si la orele de religie.
Dumnezeu este în fiecare dintre noi. Trebuie doar să-l descoperim. Bunicii mi-au uşurat calea, iar mersul la biserică, când eram copil, mă făcea să mă simt şi eu oarecum important între creştini. "Bărbat " între bărbaţi.
Intamplarile prin care am trecut m-au facut sa cred in Dumnezeu.Si interactionand mereu cu oamenii credinciosi
De obicei ne nastem cu ea. Dar unii dealungul vietii unii oameni si-o pierd.
"Şi aceasta nu vine de la voi (credinta); ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni." Efeseni 2:8
Educatie si caldura aceea interioara pe care o simtem in copilarie cand mergeam la biserica cum bunicii, in fiecare duminica; acelasi simtamant il simt aproape de fiecare data cand fac o sedinta (reusita) de meditatie
Va corectez
ne nastem liberi
dobandim credinta in divin pe parcurs prin indoctrinare
mi-am incheiat pledoaria
Domnule@hombre, pentru aceasta intrebare meritati cel putin 1000 de puncte, sincer.Eu incerc sa ma explic pe scurt.Viata mea a fost o adevarata drama pot zice:de la 6 ani am ramas far de tata, la 15 ani am fugit de acasa din cauza tatalui meu vitreg, m-am trezit intr-o scoala de reeducare(stiti cum erau acele scoli pe vremea comunismului, mai rau decit in "pirnaie")dupa multe cautari ma gasit mama(9luni am stat inchis)si am fost eliberat, dar nu mai eram "om"am devenit un animal. Dupa caderea comunismului am taiat-o prin europa in 1990 in mai am fost prins in Munchen si expulzat, reintors in tara incerc sa devin OM, ma casatoresc si mi se nasc 2 copii, din nou parasesc tara pentru bani, ma angajez in legiunea franceza acolo se platea bine pe atunci-nu rezist acolo, trebuia sa ai in tine singe de criminal sa poti razbi.In 11luni si acolo mi-au imbolnavit creierul si ma trezesc pe strazile Lyonului fara nici un ban in buzunar, norocul meu ca am invatat limba franceza-dupa 17 zile ajung la Marseille, aici intilnesti toate natiunile de pe pamint
Am trimis raspuns fara sfirsit, voi continua scurt:In egipt am intilnit un om care m-a intrebat asa:-Vrei sa stii cine esti? Tu nu sti cine esti, eu iti pot spune tot trecutul.Curios si adevarul este ca un strain mi-a zis in 2 ore tot trecutul, si m-a invatat cum sa ma descopar sa aflu cine sint.Asa am inceput sa il caut pe Dumnezeu, si l-am gasit domnule@hombre. Povestea e foarte luuuuuuuuunga.
Cind il descoperi cu adevarat pe Dumnezeu, ti-e teama sa mai gresesti deoarece IL, simti tot timpul cum te priveste si te asculta.
Involuntar, de la bunica si babele din sat, ca alea cred in orice, daca implica un tap ispasitor in caz de necaz. Si cand le e lene sa lucreze, merg duminica la biserica si se roga lui Dumnezeu sa le are pamantul si sa le sape gradina.
Anyway, nu-s foarte credincioasa, dar nici atee nu pot sa spun ca sunt.
Dumnezeu,(dupa ce primim taina botezului) ne inzestreaza cu o credinta pe care profesorii de religie siparintii tr sa ne-o dezvolte, Cum mine asa s-a intamplat. daca nu te invata nimeni nu ai cum sa crezi. in ceva de care nici nu stii
Deci cat de pacatosi putem fi?! incat sa spunem ca nu credem in Dumnezeu, in nimic, voi realizati ce spuneti sau ce aveti, nu realizati ca El ne-a creat si El poate sa ne distruga in cel mai scurt timp cu putinta? e Atotputernic si unic, cand o sa intelegeti ca fara El nimic nu e posibil si ca trebuie sa-i multumiti pentru fiecare secunda pe care o mai traiti in bunatatea Lui nemarginita si dragoste pentru. noi, mai cititi prin biblie cuvintele se vor adeveri odata, dar nu vom stii acel moment asa cum nu putem stii momentul cand vom muri si ar fi pacat sa fie prea tarziu pentru ca sufletele noastre sa mai poata fi salvate de supararea lui Dumnezeu pe noi. asa ca, credeti si credinta voastra va va mantui sufletele...eu stiu ce inseamna miracolul dat de Dumnezeu chiar pe pielea mea si nimic nu poate invinge vointa si puterea Lui si cu acestea am obtinut datorita credintei viata pe care era sa o pierd si sansa de a avea un copil, pentru mine cele mai de pret comori date de Dunmezeu.
Credinta fara doar si poate se dobadeste in familie si in functie de regiunea in care se naste persoana respectiva. Puteti sa afirmati ca daca vre-unul din voi se nastea in Iraq sau Afganistan, mai avea ceva de-aface cu crestinismul ortodox?
Majoritatea oamenilor se nasc si cresc cu Dumnezeu intiparit in minte ca fiind ceva mai presus de noi, a carui existenta nu poate fi contestata.
Eu una n-am prea fost 'pasionata' de credinta, a fost si o vreme in care m-am crezut ateu. Dar m-am schimbat intre timp.Cu toate astea credinta mea nu se manifesta prin post, mers la biserica etc etc. Pur si simplu stiu si simt ca e ceva (cineva) mai presus de intelegerea noastra, dar nu un "Tata' care pedepsete sau rasplateste in functie de comportamentul nostru. Dumnezeu e pretutindeni. E in materie, in celule, peste tot.
Hmmm... cum am dobandit-o? Pai eu zic ca ne nastem cu ea. Eu cred in Dumnezeu de cand ma stiu si niciodata nu m-am gandit la asta. M-ai uimit placut cu aceasta intrebare. Tine-o tot asa!
De dobandit o dobandesti prin botez si prin invataturile familiei.
De pierdut o pierzi prin anturaj... 
De cand m-am nascut am fost invatat sa exista un Dumnezeu creatorul cerului si a pamantului. dar credinta mi-am dobandito mergand la biserica si treptat a inceput sa imi palca am inceput sa merg in fiecare duminica si sa tin post!
@BeT spuneai ca povestea ta e lunga, eu vreau sa o aud pe toata 
Mergeam intr-o dimineata undeva si atunci spoof... L-am intalnit! 
Nimeni nu m-a crezut, dar am avut taria sa merg pana la capat, chiar sa fiu considerat nebun, asa ca intreb si eu, cine credeti ca a facut lumea ce ne inconjoara? omul? se poate omul numi dumnezeu? pana si masinile ce le conduceti au ceva divin in ele, daca intri cu ea in copac ti-ai bagat picioarele in lucratura Domnului Zilnic cand raman in pana sau fara benzina fac o singura rugaciune si rezervorul. spoof. E PLIN!
iATA SI O RUGACIUNE DE DRUM LUNG:
Daca tot ti-am pomenit
Numele si fiul mic
Vezi de poti sa-mi faci si plinu
Poate ajuti si tu strainu
Cel ce sta la bar cu bere
E crestin si nici nu-ti cere
Nici nu-ti cere lucruri din abis
Doar sa-i faci plinul gratis
Si apoi el va spune lumii
Cu ce se ocupa crestinii
Dar va ascunde pedofilia
Poate avea web ce-i vedea chilia.
Acum vezi tu ce-mi poti face
Vorba lunga nu-mi prea place
Hai ca daca ma ajuti cu multe
Cutia millei eu voi umple
Ca sa-i dea doar la saraci
Pe la striperi chiar si frati
Si daca voi vedea dotate maicute
Eu la sani nu voi spune tate
Doar sa-mi dai ce te-am rugat
Jur ca ard si Hustler de sub pat.
Hai ceao, bafta sau amin
Rezervorul vad ca-i plin.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
