O intrebare foarte buna.
"Cum ne vin gandurile?" Raspunsul meu este : ne vin involuntar. Cea mai mare parte a gandurilor iau nastere aiurea fara ca noi sa le emitem, desi ele tind sa ne faca sa ne identificam cu ele, adica sa credem ca noi le-am emis. Pentru a verifica acest adevar, este simplu si accesibil oricui : este suficient sa deveniti constienti de gandurile voastre pe masura ce apar. Atunci cand "va priviti" gandurile, mintea, simtiti o prezenta, "cineva" care priveste activitatea mentala. Desi la prima vedere ati fi tentati sa concluzionati ca sunteti voi insiva, Ionel sau Alina, va inselati foarte tare. Daca veti privi mai atenti, veti observa ca insasi numele vostru e construit dintr-un gand. Atunci cand aveti senzatia propriei prezente, aveti tendinta sa va identificati cu gandul care spune "eu sunt Ionel, cel care priveste". Nu puteti intelege mental Spiritul, prin urmare nu incercati sa intelegeti si sa denumiti senzatia aceea de prezenta intensa care sunteti voi in esenta si care urmareste activitatea mentala. Puteti doar sa o simtiti. Daca nici macar oamenii de stiinta nu au putut da o definitie pentru DUmnezeu, cu atat mai mult nu o veti putea face voi. Dumnezeu poate fi trait, simtit, nu etichetat sau definit. Niciodata de catre nimeni nu va putea fi definit Dumnezeu, desi majoritatea oamenilor cand aud cuvantul Dumnezeu, se gandesc ca la o persoana de sex masculin. Revenind, atunci cand va veti observa mintea, veti simti un gol, ceva ciudat in cap, dar veti simti profunzimea inlauntrul vostru : Linistea. E simplu : cand va priviti gandurile, ele nu mai curg anapoda. Atunci nu mai ganditi deloc, sunteti constienti. Abia atunci va dati seama ce inseamna sa gandesti voit si ce inseamna sa gandesti involuntar, ca un nebun.
"O fi diferit la fiecare?" Nu, nu este diferit. Nu exista decat 3 categorii de oameni :
1) Cei care sunt total treziti (constienti, iluminati)
2) Cei care au inceput sa se trezeasca
3) Cei adormiti, care constituie majoritatea oamenilor, 95% sau si mai bine.
Vrei sa imi folosesc facultatea de gandire a creierului meu pentru a intelege modul in care produce el gandurile? Crezi ca este posibil?
Cred ca are legatura cu asta:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Sinaps%C4%83
Numai bine!
Cum gandim
Imaginati-va ca va aflati în sala de asteptare a unei gari, observand trecatorii în asteptarea trenului dumneavoastra. O puzderie de impresii se impun mintii dumneavoastra: acela este foarte grabit, celalalt pare tulburat de plecare. Va intriga un personaj foarte aproape de dumneavoastra. Ce profesie ar putea sa aiba? Va imaginati chiar si viata sa...
Cum gandim
Culorile unui afis publicitar aflat intr-un plan mai indepartat va amintesc de momentele placute ale ultimei dumneavoastre vacante. In acest timp, câteva amintiri va revin în minte. Timpul trece repede. In sfarsit, trenul soseste si pune capat gândurilor dumneavoastra. Odata instalat in vagon, începeti sa va gânditi la expunerea lucrarii care urmeaza s-o sustineti ceva mai târziu.
Cum gandim
O ACTIVITATE CARE NU SE OPRESTE
Ce-ati facut deci în timpul celor câteva minute? Ati "gândit"! Aceasta functie înglobeaza diverse activitati mintale: sa observi, sa judeci, sa deduci comportamente, sa-ti pui întrebari, sa-ti imaginezi raspunsuri, sa-ti amintesti, sa masori timpul care trece, sa alegi un loc sau sa reflectezi asupra unei probleme; toate acestea sunt tot atâtea manifestari ale gândirii. Aceasta releva emotii, credinte, o anumita cultura, o identitate, o judecata... Ea este însotita mai ales de o capacitate intuitiva, inerenta fiintei umane: constiinta de sine, de propriile reflectii, de actele sale si dorintele sale.
Astfel, în fiecare zi, se efectueaza milioane de operatii mentale, mai mult sau mai putin elaborate, mai mult sau mai putin constiente. Toate stiintele si filosofiile încearca sa elucideze misterul acestei productii masive si complexe. Neurostiintele sugereaza existenta unei legaturi între gândire si activitatea neuronala din creier. Studiul leziunilor cerebrale si progresele tehnicilor de vizualizare medicale au permis, în cursul ultimilor ani, localizarea anumitor centri cerebrali implicati în procesele mentale.
Gratie tehnicilor neinvazive moderne, oamenii de stiinta au înteles cel mai bine cum reactioneaza creierul atunci când vorbim, ascultam muzica, calculam, memoram, ne împotrivim... Bernard Mazoyer, profesor la Universitatea din Caen, a aratat prin intermediul unei tehnici de vizualizare cerebrala (tomografia prin emisie de pozitroni) zonele corticale care sunt activate atunci când o persoana aude termeni concreti, cum ar fi "flamingo roz", sau termeni abstracti, de pilda "ipoteza".
Ascultarea cuvintelor concrete provoaca emergenta imaginilor mentale: o întreaga retea cerebrala se activeaza antrenând puternic ariile occipito- parietale si frontale si, mai slab, un "centru al limbajului" situat în cortexul temporal. În schimb acest centru este stimulat intens de ascultarea cuvintelor abstracte, care necesita un efort de intelegere.
Pe de alta parte, Michel Habib, neurolog la CHU din Marsillia studiind victimele cu leziuni cerebrale, a constatat ca în urma distrugerii ganglionului bazal, o structura nervoasa profunda, pacientii sai devin apatici, lipsiti de motivatii si dorinte. Ei sunt indiferenti, inactivi, pierduti într-un fel de vid mental. Este ca si cum firul gândirii spontane, care la subiectul sanatos se deruleaza continuu, ar fi fost întrerupt.
LEZIUNILE FATALE
O alta leziune cunoscuta, aceea a unei mici regiuni a lobului temporal drept, se traduce prin incapacitatea oamenilor de a recunoaste figuri umane familiare. Daca aria lui Broca (situata in lobul frontal stang) este distrusa, victima poate sa piarda abilitatea utilizarii cuvintelor. Anumite regiuni cerebrale joaca un rol fundamental în organizarea, fixarea si reactualizarea informatiilor. Leziunile hipocampului antreneaza astfel grave tulburari de memorie.
Toate aceste observatii indica faptul ca anumite regiuni ale creierului sunt implicate realizarea unor procese mentale particulare. Totusi, trebuie sa fim prudenti cu definirea gândirii, atunci când intentionam sa stabilim o legatura cu activitatea neuronala. Într-adevar, în functie de natura si scopul unui "gând" (perceptie, miscare mai mult sau mai putin voluntara, calcul mental, memorare de scurta durata, citirea unui document, emergenta a amintirilor, reverie...) diferite zone cerebrale sunt activate si asociate altor structuri. Creierul este o masina complexa, un labirint de neuroni asamblati într-o retea interminabila, o împletitura de "minicabluri ", de subansambluri si structuri mai întinse. El functioneaza într-o maniera globala, antrenând miliarde de conexiuni între mai multe regiuni cerebrale.
Alexandru98, ai uitat să precizezi sursa şi încalci nişte drepturi de autor.
http://www.referat.ro/referate/Cum_gandim_ed148.html
Pfff... i-ai ''furat'' masca.
Nu a fost cu rea intenţie. Poate omul doar nu a ştiut că face ceva greşit (văd că nu e prima dată). Acum a aflat. Trecem peste.
A gandi e o actiune specifica omului.Nici o alta fiinta nu o mai poate realiza.Gandirea tine in primul rand de creier,de cum acesta functioneaza,cum toate informatiile se intiparesc adanc in ADN si nu se pierd niciodata, lucruri pe care eu nu le pot explica pentru ca nu le stiu in totalitate De exemplu, tu tii in minte, si noi toti tinem in minte absolut tot ce am facut, chiar si acum mult timp.Asa se face ca in subconstientul nostru raman intiparite actiuni si ganduri de care am fost sau nu costienti.De pilda, poti citi intr-o zi un articol despre un subiect care nu te pasioneaza, deci neinteresant.Cu toate ca nu iti amintesti nimic din acel articol (sau cat ai citit din el) fiindca pur si simplu nu te-a interesat, creierul tau retine in subconstient si in celule fiecare cuvintel pe care l-ai citit tu de acolo.Asta e singurul lucru pe care l-am retinut de la ora de bio (nu ma pasioneaza prea tare materia ).
De asemenea,gandirea e constituita de multe rationamente si se bazeaza pe chestiuni logice. Daca faci logica,sigur inveti despre legile rationarii.
Nu in ultimul rand,gandirea tine si de personalitatea noastra si, in principiu, modul de gandire. Unii oameni sunt calmi si reactioneaza moderat si corect, iar altii sunt mai iuti si actioneaza mai mult instinctiv. Orice tip de persoana, fie ea mai calma sau iute actioneaza pe baza gandirii oricum ar fi ea.
Asta e parerea mea.
Raspunsul la intrebarea ta este unul vast, inca nu a fost elucidat pana acum (se lucreaza la asta ), putem argumenta pana maine >procesul de gandire
Da ii diferit pentru ca fiecare om se gandeste la altceva in functie de ceo vazut cand il intrebam ceva omul se gandeste mai mult sau mai putin la lucrul respectiv poate ca stie pentru ca a studiat sau poate habar n-are de ce vorbesti
Eu am citit pe undeva ca gindurile oamenilor sunt energie, in functie de natura lor, pozitiva sau negativa.Sunt in genul undelor radio, si energia lor e receptata de subiecti ce poate nu-icunoastem macar dar care din intimplare prin natura gindurilor lor se afla pe aceeas lungime de unda cu gindurile noastre.Deci va zic ce am inteles eu din aceasta teorie si dupa ce deè lungul anilor am verificat pe propria piele am ajuns la convingerea ca e intr-adevar real. Daca spre exemplu cindva in trecut am suferit o pierdere, o tradare ce ne-a facut sa ne singereze sufletul la timpul respectiv, ne-afacut sane simtim f rau iar acu dupa mult timp ne simtim bine, ne-am vindecat ne-am revenit si deodata intr-o discutie sau o incursiune prin amintirile trecutului reinviem acele momente ce ne-au facut rau, reinvie si suferinta cu amintirile deci inconstient ne-am reconectat momentan la acea lungime de unda a energiei negative si desi nu mai e actuala situatia, am depasit-o deja, amintirea ne doare ca atunci. Acelas lucru se intimpla si cu gindurile bune pozitive ne bucuram cind le evocam amintirea. De aici am ajuns la concluzia ca era adevarata afirmatia ce citisem eu ca fericirea sau nefericirea noastra o facem noi sa creasca in adincurile mintilor noastre dind spatiu unor ginduri ce ne fac bine sau rau. Daca ne-am antrena gindirea ca atunci cind avem o neimplinire, o durere sa ne incurajam gindind ca e doar ceva de moment, daca am cauta in situatiile mai grele si un revers al medaliei, adica partea buna am schimba lungimea de unda ce ne tine conectati la energia rea, negativa, la o alta lungime ce ne-ar ajutasa devenim optimisti si zic mintile luminate ca aceasta capacitate de a ne ridica dupa ce am cazut sub loviturile destinului ar avea forta de a ne schimba destinul, sau viata in bine, ca de fapt binele sau raul ni-l atragem noi prin modul de a gindi alimentind cu forta si energia gindurilor care e nebanuit de potenta, atit de potenta ca are forta de a ne distruge de a ne imbolnavi la propriu daca raminem conectati prea indelung la negativism si de a ne vindeca daca ne straduim sa schimbam canalul. Gindurile sunt ca pomii si ca oamenii dau roade dupa saminta lor. Daca omul se crede nenorocos nefericit avind in minte numai neincredere in toti si toate i-si amaraste sufletul si deci ce boala te face sa simti ca-ti vine amar in gura? boli de fiere, de ficat. Ce boala va sugereazaexpresia I-si face inima rea? boli de inima. Si asa mai departe. Opusul gindurilor negre sunt gindurile fericite, bune.
Deci eu am ajuns la concluzia ca in viata in toate lucrurile exista un aspect bun si unul rau important e sati cultivi mintea sa nu pierzi din vedere ce ti-a dat viata bun fixindu-ti gindul numai pe partea urita a vietii ca asa i-mi amarasc singura viata si pe a mea si pe a celor ce mi sunt dragi. Eu gindesc ca-i acesta secretul gindirii insa respect si punctul de vedere al celorlalti chiar daca nu -l condivid mereu.
Frumos! Totusi, nu inteleg, din moment ce esti o persoana cultivata, de ce scrii "i-si" si "i-mi" in loc de "isi" si "imi"?
Hai ma...e vacanta, ce naiba? ) sincer n-am idee.Probabil neuronii sunt cei care "transporta" gandurile o sa-l intrebi pe profu de bio cand incepe scoala... sau de psihologie
Pai inteleg ce ai vrut sa zici " gandim diferit fiecare"
Gandim personalizat, dar Psihologia universala exista din experienta anilor.
Ceva avem in comun adica suntem oameni. Cand universul creaza ceva creaza cu un scop m Noi suntem o creatie. asa ca avem un scop comun.
Deaia am zis avem gandiri personlizate dar suntem cu totii oameni.
Pana acum nu m-am gandit de unde vin. Sa zicem asa : daca eu, ca om, consider ca sunt format din trup si spirit, nu as atribui in totalitate gandurile nici creierului (trupului) nici sufletului, ci intregului format din acestea.
Suntem diferiti, deci gandim diferit.
Procesul de gandire provine de la creier acesta stocheaza totul daca vrei iti pot recomanda niste canale care au legatura cu stiinta
anonim_4396 întreabă:
kojiuyt întreabă: