Nu vrea sa ma gandesc la batranete ca-mi vine rau...adica, sper sa vina sfarsitul si sa nu mai apuc, stii tu, par alb sau chelie, zbarcituri, dementa, cocoasa, chiorasc, osteoporoza, blah... si amu serios, am un viitor stralucit langa El
Sint prea implicat cu trairile in prezent sa pot face asta.De fapt citeva presupuneri nu m-ar ajuta cu nimic.
Mort.Desi as dori sa fac asta cu mana mea, pe la 55 de ani, probabil se va intampla pe la 40-45, subit, idee ce-mi dispalce.Totusi,pana atunci, vad doar doua posibilitati extreme : ori ajung un homeless overachiver care predica filosofii bolnave gratis pe bulevard, ori stralucit.Depinde de niste decizii de finete si de mult noroc si decizii luate pe turnanta.De imbatranit, cum am zis mai sus, nu vreau sa imbatranesc, urasc ideea omului batran, garbovit, neputincios.Nu voi ajunge asa, voi avea grija sa n-ajung asa. Iarasi, nu cred in sintagma de "oameni dragi". Sunt un mizantropo-nihilist extrem, ma bucura nespus raul ce li se intampla altora, simt ca este corect sa aiba parte de toate aversitatea orice persoana cu care intru in contact.Nu cred nici in notiunea de prieteni.Singurul prieten al cuiva poate fi el insusi, restul sunt doar sacali adunati simtind oportunitatea, in absolut orice caz, desi nu pare asa.Cunostintele,si ele imi provoaca repulsie, mai ales rudele.Imi place o viata dominata de solitudine si "abisuri" metaforice, nu chiar 100 de ani ca in carte, doar cat imi convine mie.Nu am nevoie de absolut nimeni pentru a-mi crea bunastarea spirituala sau materiala.Iar dusmanii...greu tare.Se pune la socoteala,daca dusmanesc pe oricine,mai mult sau mai putin? Mai ales oamenii veseli,nu stiu de ce inca,dar cand ii vad hliziti de la o ureche la alta, m-as bucura sa-i vad calcati de tractor, pentru ipocrizia si ingratitudinea lor.Dar, daca e sa limitam cercul de "dusmani", ar putea aparea si posibilitatea sa fiu la puscarie, spitalul de nebuni sau mort de dinainte.Chiar imi displace si ideea de a-i lasa in viata pe oamenii pe care nu-i inghit.Si sunt destui, din fericire.Asta e un avantaj.Cu cat detest mai mult, cu atat sunt mai bucuros, e o bucurie malefica, stiu ca nu-i normal, da' eu sunt deja departe de normal, dupa cum se poate rezuma si din ce-am scris mai sus.
Felicitari pentru raspuns. M-ai surprins, un raspuns asa special rar o sa am ocazia sa intalnesc. Este atat de... stupid! Ti-am dat deja un eronat, si ti-as da mai multi decat as putea sa iti dau.
Cred ca tu ai o problema grava, si pacat de cultura ta, dar informatiile ce le asimilezi le intelegi interpretabil si tocmai astfel le preiei prost. As vrea sa te scot din lumea ta bolnava, dar nu ma pot pune cu tine. Pacat de faptul ca ne-am inteles asa bine. Si nu, nu scriu asta din cauza magariilor ce le-ai facut (Green Fest + mesajele private), ci din cauza faptului ca in ultimele doua luni m-ai ingrozit cu raspunsurile tale bolnave in care descrii lumea, desi crezi ca o vezi limpede, spre deosebire de majoritate, tot distorsionata e, distorsionata rau!
Nu zic ca nu ai idei bune, dar altele care m-au marcat ma sperie si e de ajuns sa iti fac observatie.
P.S: poate imi raspunzi la mesajele alea.
Ce idealist esti. Insa nu iti vei putea realiza acest plan cu acuratete: nu esti un personaj dintr-o carte. Iar daca ai fi, iar viata ta s-ar petrece intocmai, ai fi un personaj plat. O carte previzibila.
Va avea o sotie (nu vreau sa se intample o tragedie cu ea, desi ar fi o chestie mai interesanta, dar sunt o persoana cu destul de multa compasiune, totusi) si un copil extrem de teribilist. Probabil ca va fi profesor de filozofie. Nu-ti face griji, am mai intalnit caracterul lui. Dar nu poti cunoaste niciodata o persoana, poate asta e o pseudo-personalitate.
Ti-am dat folositor si inteligent. Frumoasa imaginatie si gandire. Imi place/placi.
Ma vad cu mai multe cunostinte decat in prezent.
Pe cei dragi ii vad cum ii vad si acum.
Prietenii... nu cred ca am sa mai am aceiasi prieteni in viitor.
Dusmanii, mai superficiali.
Unii vor avea parul alb iar altii deloc. Daca imi imprumuti o masina a timpului poate voi face si calatoria.
Probabil ducand o viata mai linistita decat acum; cel putin asa sper.
Nu vreau sa imi inchipui mai mult. Pana acum aproape tot ce mi-am planuit a ramas doar un vis sau o amintire. Las totul in Mana lui Dumnezeu care stie cel mai bine ceea ce este cel mai bine pentru mine.
Chiar dacă se vor schimba fizic, aș vrea să rămână aceleași persoane calde și iubitoare mereu.
De ce dusmani? De ce intotdeauna trebuie sa fie si dusmani? Chiar nu se poate fara?
Pai acum depinde de perseverenta fiecaruia.Viitorul ti-l faci tu singur, eu una visez la un post de translator si stiu ca o sa fie mult de munca pentru a ajunge acolo, dar o sa incerc si o sa reusesc. Sper ca asa zisii "prieteni" sa ajunga bine, acolo unde isi doresc, daca renunta la falsitatea care ii caracterizeaza. Sper ca viitorul sa fie ceva frumos pentru toata lume, dar cine stie ce timpuri ne asteapta, cum ne pregatesc oameni politicii.
Ma vad batran, 60 si ceva de ani, hoinarind prin Africa si facand un gratar in aer liber, cu nevasta. Pe fiicele mele le vad profesoare universitare, pe prieteni pensionati iar pe dusmani zvarcolindu-se prin caldar, in timp ce dracu baga furca-n ei.
Nustiu nu am fost dar cred ca Bogat iar priettenii mei sunt din alte tari deci o sa plece
LisaJulie întreabă: