Fericirea este o stare de spirit sau o atitudine?

Grea aspiratie fericirea asta care din pacate creierul ne-o da pe bucatele, si alea scurte si la intervale lungi iar intre pauzele de fericire avem numai atitudini. Oricum intre ele nu exista nicio legatura.

Dupa modesta mea gandire, fericirea este starea noastra naturala. Despre adevarata fericire putem vorbi doar in cazul copiilor, inainte de-a fi degradati de "noroaiele" societatii.

Fericirea e doar o himera dupa care alergam toata viata. O vedem din cand in cand ca pe o fata morgana si apoi ne dam seama ca e o iluzie. Cel putin la nivel fizic. La nivel spiritual insa fericirea nu are limita, nu are delimitari, e iubire absoluta.

Atitudinea implica si controlul, constientul, tine si de educatie, cultura. Fericite pot fi si randunelele dupa ce au inghitit cateva gaze si trec la joaca.

Stare de spirit.
optimismul e considerat atitudine.

O stare... din pacate mult prea trecatoare.

Fericirea este o stare de spirit care survine din atitiudine.

Atutudine inseamna felul cum gandesti.Deci...Fericirea este o stare de spirit

Stiu sigur ca la mine nu e o iluzie.este o stare permanenta, multumesc Domnului.

E o stare deosebita de implinire a ceva ce s-a realizat si a provocat un succes neasteptat sau mult asteptat sau asteptat tensionat. Se manifesta ca o stare euforica incarcata de trairi intense ce nu numai ca provoaca un fel de traire recuperatorie puternica, ci si o energizare, o stare de receptivitate si toleranta, cresterea dorintei de a face ca si altii sa fie fericiti. Noi cautam fericirea in orice: spui ca esti fericit cand iei un examen, cand iti fci o prietena, cand mananci si costita afumata pe langa acelasi salam si cascaval silnic , cand iti vezi copii, cand fci sex

Eu cred ca este o stare de spirit, de acolo vine si atitudinea.