"Fiecare fiinta se hraneste cu agonia unei altei fiinte"- Emil Cioran.
Ce parere aveti? Eu unul sunt de acord, ca e voluntar ca e involuntar, fie constinet fie inconstient cred ca avem o mica satisfactie ca nu suntem noi in locul acelei persoane, ca psihic suntem predispusi la o oarecare forma de usurare sufleteasca. Chiar si atunci cand ajutam o persoana mai neajutorata intervine o multumire de sine, o ramificatie a sentimentului de superioritate. Doar parerea mea.Voi ce credeti?

De ce nu ai pus deasupra in ghilimele "Osanale pentru Ego"?

Eu nu cred ca este asa caci vine in contradictie cu intreaga etica a aproapelui: "Daruind vei dobandii".

Foarte adevarat.

Si eu sunt de acceasi parere, desi e destul de trist

Chiar si atunci cand "suferim" fata de necazurile unei persoane in noi este o mica placere fata de persoana noastra ca suntem atat de compatimitori fata de altii incat suferim si noi cu ei si pentru ei iar in mintea noastra, in psihicul nostru se declanseaza un sentiment de adoratie pentru noi insine.
Daca ar fi sa o zicem in cuvinte ar fi ceva de genul" Cineva sufera, eu imi arat compasiunea si solidaritatea, facand astea eu sunt o persoana buna, binele e bun si eu ma simt bine despre mine ca sunt o persoana buna."

Este puţin cam exagerat, trezeşte instincte animalice, dar se aplică în multe cazuri această lege.

O mică satisfacţie?
E o adevărată exaltare.

Ai dreptate, si tu si Cioran.

In momentul in care vedem o persoana suferinda, fie ea cunoscuta sau necunoscuta, ne simtim bine ca suntem mai,, in regula" decat aceasta si un aer de superioritate ne hraneste ego-ul, orgoliul... dar si increderea de sine.

In mare parte ai descris destul de fain citatul asa ca o sa ma opresc aici si o sa te felicit pentru felul in care gandesti, bazat pe argumentele pe care le-ai oferit :p

Total de acord cu citalul lui Cioran!

Consider ca omul este un "egoist" convins si nu un "altruist" ..intr'adevar omul este inzestrat scu un suflet curat, un suflet pur, cu o minte inocenta, cu un suflet cald dar in mintea si sufletul fiecaruia zace o farama de egoism, o farama de rautate fie voluntara fie involuntara ..in fiecare dintre noi zace o farama malefica care e gata sa explodeze.

Constient sau inconstient pe fata noastra mereu este schitat un zambet cand cel de langa noi, fie apropiat, fie nu, are mai putin ca noi sau pierde ceva.
Intotdeauna in om a existat sentimentul de superioritate ..cum si Eva s-a considerat "superioara" lui Dumnezeu si a mancat din acel mar creeand un rau involuntar.

Dovada a egoismului nostru zace pe strazile oraselor, in spitale, pe marginea strazilor si aici ma refer la copii orfani si cei bolnavi ..carora nu le intindem o mana de ajutor, nu le dam din putinul nostru ..nu incercam sa le schitam un zambet oferindu'le o masa calda, un adapost, etc. Aici zace egoismul!