Oricât de reali sau realişti am fi, rămân întrebări la care nu găsim răspuns. Aşa că realitatea cea mai reală tot nu ne putem lăuda că am aflat-o.
Asta este o intrebare foarte buna. Ar fi frumos sa fim toti pe aceeasi lungime de unda. Insa este bine ca suntem si diferiti ^_^
Pana la urma... asa am ajuns in punctul in care suntem astazi si existam.
Realitatea este independentă de percepțiile noastre. Realitatea aia mai reala e fără tot ce interpretăm sau mai degrabă, ce credem.
Nu chiar asa. Majoritatea percepem realiatea la fel, doar ca suntem subiectivi si reactionam diferit. Daca noi doi mergem pe strada si pe un om il loveste masina amandoi percepem accidentul. Atata ca poate tie iti e mila si fugi sa dai primul ajutor, in timp ce eu pot porni un live sa fac views.
Deci, percepem realitatea diferit. Unul reacționează pentru salvare, altul pentru show. Fiindcă gravitatea situației este certă.
Nu o percepem diferit, reactionam diferit. Si eu stiu ca ala e pe moarte (probabil) diferenta e ca nu imi pasa. Prin urmarea reactia e subiectiva, si in loc sa il ajut ma pun in lumina reflectoarelor, stiind ca profit de necazul lui.
Am înțeles ideea. "Nemernicule"!
Aia careia ii acorzi atentie.E real atunci cand incepi sa crezi ca e real.Atragi asupra ta ce iti imaginezi tu ca este real.
De exemplu pot sa cred ca voi ajunge un om de 2 lei,fara bani,iubire,sanatate,pierdut sau pot sa cred ca voi ajunge un om de succes si imi voi indeplini chiar si cele mai "imposibil" de realizat vise si aspiratii ale mele.
Pot sa mut si muntii daca imi pun mintea si spiritul la comanda mea,dar de ce as face asta? muntii sunt foarte bine acolo unde sunt,de ce sa ii mut?
Realitatea pe care o atrag e aia in care cred mai mult.Ce cred eu despre mine ca pot fi,ce potential cred ca am,uita cine esti,conteaza cine crezi si stii ca esti.
Poate pentru tine sunt un nebun care crede ca poate sa faca ceva imposibil,dar in mintea mea,nu e nici macar o urma de dubiu ca voi face exact ce imi propun.
Legea atractie nu e facatorie, chiar functioneaza, numai ca nu trebuie sa te bazezi doar pe ea ci si pe alti parametrii, alti factori, alte circumstante ale vietii tale.
Inca ceva, legat de ultima fraza cu "poate ajungem la o realitate comuna"; cu cat mai multi oameni cred intr-un lucru comun cu atat mai multa energie acumulata se manifesta pentru a aduce realitatea respectiva sub ochii nostri ca ceva tangibil, chiar daca este doar in imaginatia noastra, precum este mediul virtual, dar deja intram in o cu totul alta discutie.
Da, poate facem un topic aici și despre conștiința colectivă. Ar fi câte ceva de spus.
Constiinta colectiva e indusa. Cum nu sunt doi fulgi de zapada la fel, poti considera ca nu sunt doi insi la fel, sau doua ADN-uri. Tot timpul exista ceva in plus sau in minus.
Dacă niște ființe atât de simple ca albinele, sau ca furnicile, pot avea conștiință colectivă neindusă, omul de ce n-ar putea avea, cu ditamai creierul?
Pentru ca o colonie de albine se comporta similar ca si un creier uman la stimuli externi, si se poate considera un "superorganism".
Daca diseci colonia, o sa vezi ca sunt grupuri de albine care au rolul lor, de la protectie pana la reproducere, si se ajuta intre ele, fapt care duce la fascinanta colonie de albine (sau furnici) unde totul pare ca merge struna. Dar, daca lovesti o categorie din cele ce formeaza acest intreg, rupi lantul si introduci eroare. Si atunci au sa apara alti indivizi de "buffer", care preiau sarcinile celor disparute.
La fel ca si in creierele umane. Daca strici o categorie de neuroni din creierul uman, dai peste cap tot sistemul. Dar in cazul creierului, din pacate nu sunt rezerve ca si intr-un macrosistem, unde se pot schimba "muncitorii".
Deci, până la urmă ai ajuns la ideea că "fiecare crede ce vrea" duce la ignoranță și aroganță, eventual distanțarea unul de altul datorită neînțelegerilor?
Realitatea e una singura. Felul de a percepe difera, si mai intervine spiritul de conservare si ocrotire a sinelui, care ne "orbeste" in a percepe realitatea cum o vad cei obiectivi.