Filosofi și filosofii. George Berkeley a spus că esența unui obiect este "să fie perceput". O masă sau un scaun este o idee percepută de minte. Obiectele, așadar, nu pot exista fără a fi percepute, spune el. Prin contrast, Immanuel Kant a spus că idealismul "nu se referă la esența lucrurilor", dar că "modurile noastre de reprezentare a lucrurilor", precum spațiul și timpul nu sunt "determinări care aparțin lucrurilor în sine", ci sunt trăsături esențiale ale minții umane.
Înțelegeți ceva? Care dintre ideile astea vi se pare a avea măcar un pic de sens?
Berekeley e foarte logic, dar... e aproape de a fi ridicol. Cum zicea Alexandru Surdu: daca nu-mi mai tin sotia de mana, ea inceteaza sa mai existe.
Kant, la vremea lui, a fost un mare progres al epistemologiei. El era opus idealismului tip Berkeley si rationalismului cartezian, dar nu era nici 100% empirist (adept al tabula rasa). Definitia data de Kant obiectivitatii (si anume ca intersubiectivitate) ramane valabila si azi.
RăspundePoți să dezvolți puțin ideea asta cu intersubiectivitatea?
Răspunde Dap, obiectivitatea nu inseamna "viziunea de nicaieri", ci inseamna ca oameni cu caracteristici subiective diferite (clasa sociala, venit, religie, etnie, opinii politice, etc.) pot cadea de acord cu o anumita informatie, de obicei stiintifica.
Lenin a spus că Berkeley este filosoful cel mai greu de combătut. Chiar așa dur a fost acest Berkeley? Ce-o fi fost greu de combătut la el? Vorba ta, un simplu exemplu, precum ăla cu ținutul soției de mână, îl dădea ușor peste cap.
Scandalul filosofiei europene este ca solipsismul este cel mai logic sistem filosofic.
Iar Kant argumenta că deși nu putem cunoaște esența lucrurilor, putem cădea de acord asupra a ceea ce este știință.
Între timp am aflat care e esența lucrurilor, așa-i?
Întrebarea despre esența lucrurilor nu am pus-o la mișto, dacă așa ai luat-o. Am în vedere progresele făcute în domeniul fizicii cuantice.
Esenta este de domeniul filosofiei, nu al stiintelor.
Ordonare:
După relevanţă
Eu o înțeleg bine pe doar pe a lui Descartes:"Mă îndoiesc deci cuget, cuget deci exist"! Restul sunt relativități!
Răspunde
Berkeley este un empirist. Nu ii stiu gandirea, insa cand se chinuie sa ne explice teoría cunoasterii pare a fi subiectivist (reduce totul la gandire).
Celalalt, Kant este rationalist si vorbeste atat de eu empiric cat si de eu trascedental sau de noumen si fenomen.
Eu merg pe varianta lui Sócrates care vorbeste de "eu gandesc". Dumnezeu spune sa "fim cu minte", nu fara minte. Mintea in potenta are capacitatea de a avea virtutea intelepciunii. Organele simturilor ne pot trada (vezi Telesio, omul adamic, Solomon 28:26, 2 Corinteni 5:7 si Numerii 15:39). Aici se da lupta, intre intelectul activ si intelectul pacient. Sau noesis si noema.
Ei spun ca suntem ca o ceara in care se imprima impresiile exterioare. Si folosesc diferite cuvinte: reprezentare, fantazie, impresiuni, etc. Insa noi avem capacitatea sa preiam controlul si sa nu asentam. Ne putem conduce cu reflexivitate nu cu impulsuri automatice sau cercuri vicioase.
Eu merg pe "METODA LUI SOCRATE" sau cu Descarte care spune ca el gandeste dupa aceea exista (organele simturilor sau empirismu... dupa gandire). Mai interpune si "indoiala"in lupta cu materialistii. Deci Sócrate cu "eu gandesc", actul mental sau capul este important pentru ca in aceasta inteligenta apare Cuvantul, Logosul si Intelepciunea care ne conduce spre mística, metafizica (fericire, unire si frumos). Daca inteligenta nu te conduce la ceva frumos, etic, etc., este in zadar. Deci capul in potenta pote fi inteligent, pentru ca in actiune se poate strica sau sa nu fie nimic acolo. Capul in potenta are puterea sa devina in act. In act se intelege ca si-a insusit intelepciunea (doar cea divina ca celelalte nu sunt bune, multe idei si vorbareala, dezbatere, idoieli, etc.). Daca ai timp sa ii studiezi pe toti astia ca sunt multi, bravo tie. Insa eu nu am timp nici de comentariul acesta.
Intelepciunea/Credinta dupa aceea va impune o ORDINE, ARMONIE sau administratie in empirism. Atunci empirismul, corpul, materia, se ordoneaza conform ratiunii, vointei, cuvantului si iluminatiei. Intelepciunea mai este numita si CREDINTA pentru ca ea este bazata pe CUVANT. Insa cum au aparut asa multe secte si filozofii, nu se stie care este adevarata si care in eroare.
Intelepciunea este o virtute cardinala, ne ajuta sa vedem (Ecclesiastul 2:13). Dupa aceea prudenta, cumpatarea, taria, etc., ne ajuta sa stam pe drumul corect. Platón in Republica spune ca intelepciunea are nevoie de thymos (soldati). Acesti soldati reprezinta vointa (virtutea TARIEI). Dupa aceea apare fizicianul Aristotel cu ethosul si spune ca si corpul are virtutile lui (cumpatarea, calul alb, fericirea, iubirea, placeri catastemátice, eudaimonice, etc.).
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
