Uite ceva si mai confortabil: Indiferent care va fi sfarsitul universului, rasa umana nu va mai fi acolo sa vada asta.
Pe scara temporala a universului, intreaga existenta a speciei noastre reprezinta o fractiune de secunda, fara vreo importanta deosebita.
N-ai luat in calcul ceva foarte simplu: lumea spirituala.A se vedea teorema incompletitudinii a Kurt Godel (ziceai ca esti ateu si ai crezut ca e usor de demontat crestinismul, dar s-ar putea sa ai surprize...) care arata ca niciun sistem formal sau inchis nu poate fi descris sau epuizat in continut de suma relatiilor din interiorul sistemului respectiv (teoria e demonstrata in trei feluri diferite: filosofic, logic si matematic). Daca universul e un astfel de sistem, atunci e cu neputinta de explicat emergenta lui, posibilitatea ca universul sa contina ceea ce numim qualia (aici ateii deja se impoticnesc rau de tot) si desigur si incetarea lui sau transfigurarea lui intr-o forma sau alta (spre exemplu, crestinismul vorbeste despre "cer nou si pamant nou", adica o forma de innoire si transfigurare a materiei). Asta rezolva toate problemele clasice de tip "cum e posibila aparitia timpului, de vreme ce cauza declansatoare a universului NU s-a situat in timp?".
AvalohAlyn întreabă: