Ideea de națiune apare o dată cu iluminismul și se dezvoltă în secolul al XIX - lea.
Pentru perioada la care te referi - Galia era populată de triburi celtice înrudite care formau uniuni de triburi. Dintre barbarii Europei de atunci doar geto - dacii au avut un stat propriu zis dar nici acela prea închegat. Primul regat dac s-a realizat sub conducerea lui Burebista dar s-a destrămat imediat după moartea sa, iar al doilea s-a realizat sub conducerea lui Decebal și a fost lichidat de împăratul Traian.
Limba vorbită de vechii celți face parte din grupul Kentum/Centum al limbilor indo-europene alături de limbile italice, germanice, geacă, iliră, geto-dacă, etc. Celții s-au răspândit din Galateea (Asia mică - Turcia de azi) până la Dunărea mijlocie, Boemia și în aproape toată Europa de Vest: din nordul Italiei - Galia cisalpină până în peninsula iberică și insulele britanice.
Revenind la întrebarea ta: celții din Galia vorbeau aceeași limbă - cu mici nuanțe/regionalisme. Dialecte diferite față de cei din Galia vorbeau cei din insulele britanice, din Hispania - celtiberii, de la Dunărea mijlocie și din Asia mică - dar se înțelegeau între ei la fel ca vechii germani sau vechii slavi.
Cea mai bună sursă istorică despre vechii locuitori ai Galiei o reprezintă scrierile lui Caius Iulius Caesar "De Bello Gallico" - o găsești la biblioteca facultății dacă ești student sau la biblioteca orășenească.