"Gandesc deci exist" sau "Eu exist gandind"?

Ma bucur nespus de faptul ca ai adus o alternativa.

Dar ce spui de afirmatia: Faptele sunt actiunea noastra asupra realitatii in timp ce gandurile sunt actiunea noastra asupra sinelui. De ce trebuie sa desconsideram total gandurile, aceasta lume platonica? Pana la urma noi insine suntem "ganduri", suntem idee, suntem suflet, ducem o existenta platonica.

Nu puteam desconsidera gandurile, gandurile de obicei ne formeaza caracterul si pana la urma felul de a fi al fiecaruia numai ca sunt ganduri puse in practica si mai sunt si altele care raman in mintea noastra fara vr-un efect.
Noi existam si fara sa gandim, si o planta exista dar nu inseamna ca ea gandeste desi nu toate plantele sunt la fel, sau poate ca si plantele gandesc si din cauza asta sunt atat de diferite.

Nu,deoarece existenta nu implica si gandire. Dulapul exista dar nu si ganeste.

Put, deci exist!

Si ăstia care gandesc credeau ca nu mai ei exista.

Asta a spus-o unul dintre cei mai mari filozofi, a vrut sasi imagineze corpul fara creier si nu a putut atunci a zis gandesc deci exist, se referea ca fara creier nu exista viata, corpul e doar o extensie a creierului si atat ca intr-un pc tastura, monitorul dar conteaza unitatea si desigur celalante componente de care se foloseste acel creier

Eu nu mi aduc aminte de asa ceva: "a vrut sasi imagineze corpul fara creier". Eu stiu ca indoinduse de orice a vrut sa vada ce stie el cu siguranta si acel singur lucru era faptul ca el se gandea.

Eu asta am vazut la discovery, este o emisiune pe discovery science scopul vieti

Discovery a cam luat o pe aratura din cate imi aduc aminte...

"Gandesc deci exist" inseamna ca din cauza ca gandesc stiu ca exist, nu pot gandi fara sa exist; "Eu exist gandind" pune accent pe modul prin care stiu ca exist, gen cum existi, cum sti ca existi? gandind. daca nu gandesc nu exist. iar asta este fals! deci prima mi se pare corecta.

Da.

Amandoua sunt adevarate.Dar mai potrivita este ''Gandesc deci exist''.

Recomand sa cititi toti cu atentie urmatoarele randuri :

"Filozoful Descartes credea că a descoperit cel mai fundamental adevăr, când a făcut faimoasa sa
afirmaţie: „Gândesc, deci exist"."

De fapt, el, a dat expresie erorii de la temelia tuturor celorlalte: echivaland gândirea cu Fiinţa şi identitatea cu gândirea(mintea).

Incapacitatea de a opri gândirea este o boală groaznică, dar nu ne dăm seama de acest lucru fiindcă aproape toată lumea suferă de ea, aşa că este considerată un lucru normal."

Acum, revenind, iti vei da seama ca Descartes s-a inselat daca vei reusi sa intelegi faptul ca esti diferit de mintea ta. "Gandesc..." Cand spui "gandesc", cine e constient de gandire? Cu siguranta nu esti tu, cel pe care il stie toata lumea. Cand esti constient de gandire, ia nastere Adevarul, se produce separarea de iluzie. Atunci intelegi faptul ca tu nu esti mintea ta iar "Gandesc, deci exist" este un non-sens.

Foarte interesant!

Acum facand abstractie de restul chestiunilor as vrea sa imi explici conceptul de "esti diferit de mintea ta". In conceptia mea, eu nu sunt impartit in ratiune, sensibilitate, intelect, etc. Eu cred ca sinele meu e unitate, singularitate, indivizibil. Eu cred in faptul ca eu gandesc, eu actionez, eu aleg. Eu nu am un suflet, eu sunt suflet.

Gandesc deci exist.

Ma pot deplasa in spatiul real, deci exist.
Cat despre faza cu ganditul, spre exemplu:
Imi pot analiza traiectoria, mai intai, pentru a putea parcurge tot drumul pana la destinatia finala (adica, pentru a nu o lua pe o cale gresita). Imi pot calcula numarul de pasi pe care ii folosesc (in calatoria mea spre destinatia dorita).
Rezultatul:
Nu numai ca exist dar si gandesc.

Si care ma rog e diferenta (ca sens ) dintre cele 2?! Explicati`mi si mie...

Dar daca afirmatia kantiana cum ca 'spatiul este o informatie pe care sensibilitatea noastra o adauga realitatii' este adevarata? Adica noi, cand percepem realitatea (deci empiric), dam o ordine lumii care se manifesta ca spatiu si timp. Atunci "Ma pot deplasa in spatiul real, deci exist." devine "Percep realitatea, deci exist".

Dar pana la urma ce e deplasarea? Caci deplasarea e relativa: ma misc fata de soare, dar nu ma misc fata de pamant... deci existenta e relatvia?!

"Gandesc deci exist" - autorul citatului vrea sa vada ce stie el cu adevarat si ajunge sa se indoiasca de tot. Dar isi da seama ca avand dubii, el gandeste, ergo el exista.

"Eu exist gandind" - Omul e fiinta ganditoare. O piatra exista ocupand spatiu, corpul nostru exista ocupand spatiu, o idee exista fiind gandita dar eu exist gandind. Adica gandirea este caracteristica principala a modului de existenta.

Prima e mai mult o dovada silogistica a doua o descriere ontologica.

Mersi de explicatii. Si de ce ai pus intrebarea asta (scuza`ma ca te intreb)? Ai primit numai raspunsuri gen " prima e corecta " cand ambele variante au un sens.

Nu neaparat... trebuie sa recunosc ca majoritatea raspusurilor au fost banale si chiar inutile. Insa scopul nu era alegerea unei variante ci dscutia pe seama lor si pot spune in sensul asta ca am primit si cateva raspunsuri bune.

Daca ar fi sa exist doar gandind, ma manca cainii.
Sanatate

Si ce faci tu in afara de a gandii?

prea multe intrebari

Bună!
''Gândesc deci exist.''
Pe curând!

1. Interesant nickname.
2. De ce?

Iti voi raspunde tot cu un citat pentru a putea sa intelegi mai bine.

"
Când o persoană se duce la doctor şi spune: „Aud o voce in capul meu", probabil că va fi trimisă la psihiatru. Realitatea este ca într-un mod foarte asemănător, aproape toată lumea aude o voce sau mai multe voci în cap tot timpul: procesele involuntare de generare a gândurilor pe care nu vă daţi seama că aveţi puterea de a le opri. Monologuri şi dialoguri continue.

Probabil că aţi întâlnit pe stradă „nebuni" care vorbesc fară oprire, cu voce tare sau mormăie către ei inşişi. Ei bine, acest lucru nu diferă foarte mult de ceea ce faceţi dvs. înşivă şi toţi oamenii „normali", cu excepţia faptului că nu vorbiţi cu voce tare."

http://www.facebook.com/groups/288072897947956/ daca vrei sa citesti mai in amanunt.