Gândindu-mă la relativism, care a căpătat tot mai multă popularitate în ziua de azi, și lăsând la o parte de ce această idee e greșită, am căutat o origine a sa. Și concluzia la care am ajuns e că relativismul s-a născut din frică. Dacă totul e relativ, nimic nu e adevărat, eu pot crede tot ce-mi doresc, că nu contează. Astfel, relativismul s-a născut din frica de-a fi contrazis, de a ți se spune că greșești. Dacă totul e relativ, toată lumea crede ce vrea fără putința de a fi contraziși, deci toată lumea este "în siguranță". Voi ce credeți?

This does not at all mean that we don’t in loose, rough and ready ways judge interpretations… all the time. And this does not at all mean that practically speaking that some interpretations are obviously slightly better than others. Let me return to familiar ones like the traffic light. If it’s red and you see it as green, the outcome can be disastrous; Derrida doesn’t deny it. You know, it’s-a bad misreading… bad misreading. But this is a familiar mistake and it is made about a lot of Derrida’s work. Philosophers call someone a relativist by which they mean it’s-a person that holds that any view is as good as any other view. My simple response to that is this: that is a straw person argument, no-one in the world believes it or ever has believed it.

No-one – Derrida or anyone else – believes that every view is as good as every other view. That’s only a view we discuss in freshman philosophy class in order to quickly refute it. I mean no-one believes it. There are no defenders of the view and since this tape will be going out, if we run into one it will be interesting, but we will likely find that person in one of the institutions Foucault discussed rather than in some seminar, okay. That’s where we will find them, if anybody believes that. No, Derrida’s ki.nd of slippage is to remind us that the text of philosophy is not fixed; can not be fixed. It is of the nature of the text of philosophy and its relation to language that we cannot fix it once and for all. In a way it’s like the leaky ship where we haven’t got anything to stop the leak so we just keep bailing. I mean, the leak is in the language.

Rick Roderick, 307 Derrida and the Ends of Man (1993)

Ai dreptate, iar intuitia ta are la baza un argument foarte solid. Lumea e plina de fricosi care ar face si spune orice numai sa nu-i contrazici.

Relativismul nu se refera la "pot crede ce vreau".

Relativismul este popular datorită fizicii. El este aplicat în tehnologia folosită astăzi, de exemplu în GPS. Relativismul fizic este o realitate aproape incontestabilă.
Că tu o dai pe abureli și folosofii că nu ai fost în stare să fii atent la orele de fizică și nu poți face un minim efort în a te documenta, asta e altceva.
Iar cu greșițile noștri; vezi că tu poți spune cuiva că greșește, dar și el poate că deh, așa are dreptul. Cine are dreptate? Tu că așa vrei tu sau el? E o idee necesară sau se vor naște mici dictatori.
Poți merge și pe ideea de funcție Count(). O fi corectă regula majorității? Majoritatea poate dicta ce e bine și ce e rău? E o problemă mult mai complexă și necesită ceva mai multă gândire decât puerilismul „cine are dreptate, are, cine nu, greșește".

Eu nu aș zice că s-a născut din frica de a nu fi contraziși, ci mai degrabă din neputința de a găsi un adevăr sigur și incontestabil.