Cami, eu-ti raspund printr-un vers de-a lui Valeriu Sterian : '' Doamne, vino Doamne, Sa vezi ce-a mai ramas din oameni! ''
Societatea evolueaza incontinnu de mii de ani, anumite obiceiuri primordiale inca le avem, undeva imprimate in creier.Agresivitatea fata de orice este in jurul nostru este mostenire lasata de la cei dinaintea noastra (multele razboaie de-a lungul timpui, nu-ti mai spun de cele 2 mari raboaie din secolul trecut).Parerea mea :IMPOSIBIL.Si inca ceva ¨Cu o floare n se face primavara¨
Nee, din contra am avut un vis frumos [ei, daca e s-o luam asa nici nu mai stiu ce-am visat...] neimportant.
Uite ce-i...Adrian [ma scuzi, poti sa-ti zic asa?], imi este mult mai greoi."Enigma". Eu dintotdeauna am fost asa.numai ca, poate nu am lasat sa se vada si partea asta mult mai sensibila si, poate, mai umana a mea.
Eu nu zic ca o sa-i pot schimba, insa poate mici concesii pot obtine de la ei. De ce o spui cu atata pesimism? De ce esti asa neincrezator? Ok, ei nu. dar tu? Pe tine ce te opreste? mda, o sa raspunzi ca "incerci sa te adaptezi dupa restul".intr-adevar si foarte bine ai face..."doar trebuie sa ne mulam dupa majoritate, nu? "
Dar asta pe mine nu ma impiedica sa fiu contra. Daca intr-o zi as putea fi la "carma" acestei tarisoare.[vise, vise marete!] Totul s-ar schimba. ti-oi parea puerila, dar nu-mi pasa!
Eu vad viata frumoasa, si ma bucur de fiecare clipa, dar in situatia in care ma aflu acum de cateva zile nu pot vedea doar frumosul ci si uratul adica realitatea. stau in spital toata ziua cu tatal meu care are o "pata" pe plaman, de care nimeni nu ma poate lamuri sa-mi zica ce este. si acum cinci zile credeam ca moare, bineanteles ca sunt singura si niciunul din fratii mei nu ma ajuta, nici in vizita nu vin, iubitul este plecat in delegatie, mama este in Romaia si eu singura pe aici. dar totusi iti zic ca viata este frumoasa si ca mu-mi voi pierde speranta.
Eu vad viata frumoasa, si ma bucur de fiecare clipa, dar in situatia in care ma aflu acum de cateva zile nu pot vedea doar frumosul ci si uratul adica realitatea. stau in spital toata ziua cu tatal meu care are o "pata" pe plaman, de care nimeni nu ma poate lamuri sa-mi zica ce este. si acum cinci zile credeam ca moare, bineanteles ca sunt singura si niciunul din fratii mei nu ma ajuta , nici in vizita nu vin, iubitul este plecat in delegatie, mama este in Romaia si eu singura pe aici. dar totusi iti zic ca viata este frumoasa si ca mu-mi voi pierde speranta.
Sunt deacor cu tine Cami Asa o sa facem pentru ca tot ce sp u este adevarat si trebuie macar odata sa ascultam
Sunt de acord cu "Enigma", cu o floare nu se face primavara, nu poti schimba mentalitatea unei persoane, dar a sutelor, zecilor de mii de persoane. Fiecare vede viata asa cum ii place...
Suna prea frumos.Ar fi prea perfect si...deci...n-ar mai face parte din lumea asta.Normal ca as vrea sa se intample toate astea si tot ce zici tu dar cam greu.Mai ales ca sunt atatia oameni carora le place sa-i vada pe altii suferind si nu se lasa pana nu reusesc asta indiferent de mijloacele pe care le folosesc
@cami-eu consider ca stiu sa ma port in societate, stiu pana unde sa intind coarda, si mai ales stiu ce este acela bun simt.insa ma uit si eu, la fel ca si tine in jurul meu, si nu-mi vine sa cred cat de mult s-a degradat societatea romaneasca.imi pare rau ca ti-o spun, insa cu o floare nu se face primavara.stiu,ai cele mai bune intentii si le apreciez, insa tare ma tem ca vor ramane la stadiul de intentii.SUCCES!
oricum, imi esti simpatica, insa numai atat.
qwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwerty... întreabă: