In fizica exista trei perspective distincte din care poate fi descris comportamentul luminii. Exista perspectiva geometrica, teoria ondulatorie (lumina este unda) si teoria corpusculara (care este legata de fizica cuantica).
Daca stai sa te gandesti ce se intampla la nivel de foton individual lucrurile devin chiar interesante. Reflexia si refractia la
contactul cu o suprafata implica faptul ca daca trimiti un numar de fotoni spre acea suprafata, o parte din fotoni stiu sa fie reflectati inapoi, iar cealalta parte stie ca trebuie sa treaca prin suprafata respectiva.
Presupunand ca ambele fenomene (reflextie/refractie) se produc, putem spune ca daca trimiti doi fotoni spre acea suprafata, iar primul foton a trecut prin sticla (refractie), cel de al doilea foton va fi reflectat de sticla. Dar de unde stie acest al doilea foton ce s-a intamplat cu primul?
Fizica cuantica ofera o explicatie interesanta. Exista o intreaga ramura a mecanicii cuantice (Electrodinamica cuantica) ce studiaza modul de interactiune dintre fotoni si electroni.
Nu stiu, dar logica spune ca daca ai refractie, atunci in mod SIGUR:
1. lumina a trecut dintr-un mediu in altul
2. si, daca ai refractie se numeste ca mediul nu poate fi total... nu stiu cuvantul, este ca absoarbe lumina total (suprafata perfect neagra si fara nici un fel de reflectie), deci o sa reflecte lumina
AvalohAlyn întreabă: