Hei, dragă TPU, credeți că un om care a încercat totul în ale iubirii cu oameni chiar străini, dar nu a fost să fie, mai merită el să fie acuzat și să se facă glume pe seama lui de genul "Ia uite-l și pe ăla/aia, habar nu are cu ce se mănâncă dragostea, nu vrea nici să încerce, e ciudat/ciudată."
Mie asta mi se pare că ar face-o doar oamenii răi, ai dracu de răi. Deoarece nu cred că e nimeni în măsură să acuze sau judece pe altul dacă nu a fost în papucii lui/ei. Mai ales când persoana acuzată chiar avea mari speranțe între ale iubirii și ale dăruirii unui suflet. Dar aia e, nu o fost să fie.
Deci întrebarea care mă scoate din pepeni și irită, de-mi vine să dau un pumn celor care ne judecă pe cei ca noi, pentru că nu cred că-s unica în postura asta. Mai au dreptul oamenii ăia să ne judece viața? Dacă pentru ei totul o venit natural, dar pentru noi nu a fost să fie. Mă refer noi, oamenii care am rămas singuri. Mai au ei dreptul să ne judece și arate cu degetul? De ce simt oamenii să judece treaba asta? Că până la urmă, nici nu ține musai de noi. Spre exemplu dacă, la un examen picăm, putem da vina pe noi (și uneori nici la examen, nu e 100% vina noastră, poate în ziua aia ne-am simțit stresați sau ne-am certat cu cineva în drum spre examen sau cu o seară în urmă sau am avut un eveniment nașpa înainte de examen), că nu ne-am dat interesul suficient, că nu am studiat suficient, dar legat de relații, nici nu prea ar avea dreptul să ne judece, nimeni, pentru că nu ține numai de noi, într-o relație sunt 2 persoane, deci nu pot să-mi asum eu toată vina pentru ceva ce era împărțit la 2. La fel cum nu pot nici să-mi asum vina pentru faptul că poate cineva nu mă place suficient și atunci nu a fost să fie. Și la rândul mei poate sunt plăcută de altcineva, dar acel altcineva nu-mi place mie și tot așa. Lista poate continua mereu.
Deci nu înțeleg de ce oamenii simt nevoia să atace și judece treaba asta, dacă nu au și toate datele problemei?
Apoi ar mai fi o teorie în capul meu. Credeți că oamenii care judecă asta, o fac de fapt doar pentru că știu că noi nu putem avea vreodată acel ceva și încearcă să ne "atace" cu fix ceea ce nu avem? M-am gândit mereu la teoria asta și nu doar legat de partea asta a vieții ci în tot ceea ce noi nu avem, dar tânjim. Altfel spus, credeți că oamenii ăștia care judecă așa, o fac doar mârșav? O fac doar să ne pună la zid și să ne lovească acolo unde poate ne doare mai tare?
Și dacă ar fi așa, ar trebui să nu plecăm urechile deloc la răutățile lor?
Și ultima întrebare, dar și cea mai grăitoare, care după un tip, de explorări, parcă îmi cam sună așa în minte.
De ce credeți voi că unii sunt făcuți pentru dragoste, să o simtă, să o trăiască să o aibă, iar alții nu?
Sper ca bărbații care aveți teoria doar a "atracției" să nu-mi aruncați argumentul ăsta. Nu sunt doar fotomodelele care au trăit dragostea. Eu mă refer dincolo de atracție, eu mă refer la oamenii care au susținut că : "mi-am găsit sufletul pereche". Și mă refer chiar la oamenii care au susținut ei că deși la prima vedere, poate nu ar fi atras-o x sau y, ei totuși au ajuns cu x sau y. Tocmai pentru că "iubirea" i-a dus acolo. Deci, de ce unii sunt capabil să o și găsească și simtă și alții nu. Pentru că admit că nici eu nu am simțit, așa de intens o iubire. Iar când chiar am simțit nu a fost să fie. Așa că da, mă întreb, de ce unii sunt capabil de a o simți și trăi și alții nu? 
Eu am învățat în viață că trebuie să nu îți mai pese ce vorbesc alți despre tine sau de oricine pentru că când îți este greu nu vine
nimeni să te ajute la nevoie toți care judecă și vorbesc fac treabă asta pentru că sunt nemulțumiți ei și vor să arunce vina pe altcineva că să simtă mai bine, eu spun ce trebuie să faci este mai bine să nu pese și să mergi mai departe că viața merge înainte orice ar fi cu bune și cu rele, toți greșim nu exista niciun om să fie perfect fara o greșeală, nu merită pentru nimeni să te superi să te agiți degeaba că o viață ai nu ai mai multe, iubirea adevărată și perfectă nu există, nimeni nu o să te înțeleagă decât tu nimeni altcineva este mai bine singur de 1000 de ori decât cu cineva, fără stres, libertate deplină, acum fiecare face ce vrea cu viață lui el singur/ă alege ce este mai bine pentru el în viață,știu treabă asta pentru colegii de la școală au făcut bulling cu mine și am zis că de acum înainte nu mai accept nimic. Dacă iubești pe cineva asta nu înseamnă că o să stai toată viața nimic nu durează până la nesfârșit, întotdeauna o să fie neînțelegeri, unii se mai înțeleg depinde de comportamentul fiecăruia,decât să te supere cineva sau mai rău să te agreseze fizic mai bine singur/ă că nimeni nu are nevoie de așa ceva,care judecă și vorbesc nu au nimic bun de făcut,orice ar spune cineva trebuie sa fi inteligent și să fi nepăsător și să îți vezi de drumul tău că sunt tot felul de indivizi și nu trebuie sa intri in conflicte cu ei,omul daca te uiți la el nu îți dai seama ce are de gând pentru este ascuns, la început vorbește frumos, este bine să urmărești un om daca vrei să îți fie prieten sau mai mult de atât, să vezi ce dependențe are daca are cu jocuri de noroc, alcool, droguri, boala mintală este bine sa eviți astfel de oameni că sunt în stare să îți fac rău când nu au tot ce își doresc.Asta este adevărul pe nimeni nu interesează dacă trăiești sau mori important este bine să fim sănătoși și să avem tot ce ne dorim că dacă nu ai sănătate poți să ai bani și orice ai avea nu mai contează orice problema se rezolvă dar sănătatea și viața nu poți este ceva ireparabil.Să nu te superi pe mine ce am spus am spus adevărul care îl știu eu dar acum tu decizi ce faci mai departe cu viața ta, îți doresc o zi frumoasă să ai parte de fericire.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Pai Romania este o tara crestina, sa stii ca le place cand iti pot face rau sau cand ti se intampla ceva rau,sunt sadici, pshiopatici, rai, satanisti, gunoaie umane, chiar si studiile spun asta
Trasatura esentiala a romanilor este neincrederea in oameni. Preocuparea pentru binele altora nu depaseste zona familiei. Si tot romanii cauta puterea sociala, "dar in mod ipocrit, conform unei culturi colectiviste in care nu da bine sa arati ca vrei sa iesi din rand, isi ascund aceasta dorinta sub masca modestiei si sacrificiului pentru altii (ex. 'eu nu as vrea puterea, dar oamenii imi solicita asta...')". Concluziile apartin unuia dintre cele mai importante studii din ultima suta de ani, "Psihologia Poporului Roman. Profilul Psihologic al Romanilor" - lucrare coordonata de reputatul psiholog Daniel David.
Romanii au scoruri mai mici la valori ca universalism (preocuparea pentru binele general), benevolenta (bunavointa, preocuparea pentru binele celor cunoscuti), hedonism (cautarea placerii), stimulare (cautarea noului) si autodeterminare (autonomie/independenta), dar aparent, pentru a face o impresie buna, se pot prezenta ca acordand importanta acestor valori.
Răspunde
God! Ray, îmi răspunde la o întrebare strict personală?! 
) Dar cam tot cu hate la românași. Dar, nici nu-mi displace. Dacă cifrele, asta spun, atunci e un adevăr în toate astea. 
Dar ai uitat că te cam încadrezi și tu în românașii ăia de mai sus. Spun asta deoarece, oricât aș vrea să observ doar expunerea pe care o faci, nu pot să nu simt aici un mic hate în sufletul tău pentru românași. Și așa că, nu uita că și tu ești românaș, dragă Ray. Și toți, toți care totuși vă urâți neamul. Oricum ați privi, e neamul vostru, e osul vostru străbun și adn-ul vostru, aici în România printre românași. Însă cine naiba sunt eu să dau sfaturi de așa ceva. Eu la nivel general cu românașii nu am probleme, dar cu neamul meu, am de 1000 de ori mai multă ură. Pentru că, simt că tot ce trăiesc azi, ar fi vina neamului, al păcatelor lor. Și sincer îi urăsc și pentru gena ce mi-au oferit-o, cam defectă, pe toate palierele. ) Așa că, cine sunt eu să dau sfaturi despre iubirea neamului. Dar zic că e bine și să fim conștienți de aceste lucruri, că de fapt, atunci când purtăm cumva o ură cât de mică pentru neamul nostru și obârșia noastră, acolo undeva interior, dar interior de tot purtăm o mică ură de fapt pe noi înșine. Nu mai stau acum să intru în polemici, că ar fi multe de zis, și nici măcar nu ăsta era subiectul principal. Dar asta așa, că m-ai procovat. ) Eu una așa cred.
Răspunde Femeie e un citat dintr o carte, pshiologia poporului român
Citat, cu statistici? )
Ok, dragă Ray. Te cred pe cuvânt.
Mai merită el să fie acuzat și să se facă glume pe seama lui
, Da, merită.
Dar am eu o întrebare. Ce te doare mai rău, faptul că ești singură, sau că te judecă alții din cauza asta?
Nu știu. Ați pus o întrebare bună. Chiar nu mai știu nici ce mă doare. Cred că toate. Chiar simt uneori că am greșit planeta pe care să mă nasc și să trăiesc. )
Cred că mama și tata extraterestru mă caută pe undeva, prin Univers și eu m-am proptit aici, pe Pământ, în lumea asta pe care sincer chiar nu o pricep.
Nu exista "incercat totul" pana in momentul in care ai dat coltul. Si ideal ar fi sa realizezi mai devreme ca totul e chimie, biologie, compromis, nu povestile din carti si filme.
Eu totuși cred în acele povești, domnule Gabi. Nu am cum.
Deși fiți liniștit că mna, viața m-a mai adus și cu picioarele pe pământ, am priceput că nu poate exista totuși o iubire ca aia din filme în care cineva mă va pune pe mine pe un piedestal și că nici nu pot cere mai mult decât dau. Asta ar fi primele chestii pe care da, sincer nu le-am văzut vehiculate în filme, dar cumva sunt reale în viața reală. Deci am înțeles până și ideea că unii oameni nu mă vor plăcea, cum evident nici eu nu-i plac pe alții, orice ar face. Dar eu totuși am pretenția la iubirea aceea, nu total ca în cărți, dar măcar parțial. Adică iubirea în care sincer, mdea, cineva făcea abstracție de cum arăt și l-ar fi interesat mai mult cum sunt ca om. Nu zic nici ca om, ca personalitate că sunt perfectă. Dar pentru mine criteriul ăsta e primordial ca să simt că eu contez și cineva chiar m-ar iubi și nu ar spune așa "în van". Pentru mine iubirea este primordială. Dar dacă aș da crezare la ce spuneți aici, atunci mda, poate ăsta e un motiv adevărat pentru care nu a fost să fie. Cine știe. Oricum am cam renunțat, și la povești, și la compromisuri și la tot. Cred că nu a fost să fie. Dar sper că nu voi mai primi critică din partea cunoscuților și a celor care nu au fost în pielea mea. Că mi se pare cam urât din partea lor.
Sint misto povestile. Dar sunt ca apa. Mai scoti capul din poveste, privesti in jur, vezi ca e uscat.
Asta cu nu a fost sa fie e un mare bullshit cu exceptia cazului in care o zici post-mortem.
Ooo, în sfârșit ați spus cel mai mare adevăr în cazul meu. Eu sunt de 27 de ani un mort viu. Nici nu știu ce caut în lumea asta?!
Acum se explică totul.
Parcă ați făcut lumină în cazul meu.
Ei, mi se pare că te-am putut ajuta să îți clarifici câte ceva. Pot să îți spun ceva în continuare?
Oricum ați spus. Așa că spuneți. ) Sper doar că nu vedeți și prin sufletele noastre, prin online? Că parcă ziceați că activați și ca medium. Parcă m-ar speria să vadă de-o dată cineva tot ce zace în sufletul meu. În acest moment chiar e ceva haos. )
Sper doar că nu vedeți și prin sufletele noastre, prin online. Ba văd.
Acum de o dată îți spun ce văd. Am fost și la mănăstire zen budistă și am învățar ceva și de acolo. Acolo am învățat ceva și despre suflerul tău și îl văd și pe el. Să îți descriu sufletul. La suprafață te mănâncă 1000 de țânțari pe pielea ta. Apoi este ocean cu valuri mari. Uneori pe uragan, valuri de 10 m. Dar când ai un cuttremur 10 pe scara Richter, valurile sunt de 100 m.
Distrug tot. Atunci îți vine să te sinucizi. Dar dacă scapi, apa la nivel zero devine calm plat ca o oglindă, pe mii de km. Nimic nu o mișcă. Dar la 6000 m adâncime? Acolo este tot timpul liniște totală. Dar mai este și o presiune ca pe planeta Venus. Ce fac călugării consacrați. Caută decenii acele adâncuri. Ce poți face d-ta? Să stai liniștit măcar 5 minute pe zi. Astfel ajungi în zona conștiinței fără furtunii. De acolo poți culege liniște ca să înfrunți haosul de la suprafață cu întrebarea. Ei și? Sunt astea toate în sufletul tău? Le-am, văzut pe toate? Apoi din zona liniștii poți începe explorarea. Ai văzut delfini care s-ar în aer deasupra apei? Ce crezi că fac? Doar se joacă. Cu o minte de om ei așa ar face, doar s-ar juca. Dar ei e mai deștepți ca noi, ei explorează.
Asta poți face și d-ta. întâi liniște ca să poți face un salt ca delfinul. apoi explorare. Unde? Acolo unde nu a mai fost nimeni.
Când te-ai întors de acolo devii srălucitor. Atunci fetele te văd de la distanță, te caută ele.
Ei, nah. In acest caz, ia si revino frumos la viata. Azi e prima zi a restului vietii tale!
Ok, eu credeam aproape că glumiți, dar acum cam încep să văd că dv chiat vedeți prin suflete. Asta e ușor terifiant. M-ați cam descris pe mine. Ce aș vrea și eu să fiu în acel adânc al meu plin de liniște. Doar acolo să zac.
Caută aici https://www.mokushozen.ro. Vezi unde se practică și încearcă să ajungi acolo. Acolo sunt și fete care caută și ele liniștea și
poate vei găsi acolo sufletul pereche.
La modul teoretic se considera ca un om sănătos fizic și psihic nu are cum sa nu găsească pe cineva vreodată. Chiar și cei cu probleme își găsesc, în principiu și oamenii străzii își găsesc pereche dar ideea e sa cauti în mediul, nivelul tău. În mod real nu e chiar asa după părerea mea, dar oamenii tind sa judece sau sa marginalizeze pe cei ce ii considera diferiți.
Păi, și totuși eu sunt exemplu viu.
Dar aia e. Poate nu e totul pentru toți. Oricum în final, ne rămâne doar să ne resemnăm.
Dar sper măcar să nu primesc judecăți. Asta e unica mea dorință. Deoarece nu e nimeni în papucii mei și nu știe nimeni cum e de aici. Și da, am observat că dintre toate, treaba asta cu căsătoria e cea mai judecată chestie. Evident și cea cu jobul. Eu am înțeles că până la urmă era primordială acum mii de ani, ca tocmai să ajungem planeta asta sufocantă și plină de azi. Dar, dacă nu sunt în papucii mei, nu trăiesc prin filtrele și mintea și spiritul meu, nu văd lucrurile ca mine, aș dori să nu mă mai judece. Nimeni. Deoarece poate da, nu e pentru mine căsătoria. Aia e.
Ca sa nu te mai consumi atat, obisnuieste-te cu ideea ca oamenii judeca si barfesc, fiecare dupa cat il duce capul. Asa sunt ei. Si tu esti asa, si eu, si restul. In cea mai buna varianta, incercam sa avem grija ce spunem si cui, in cea mai rea - mai facem si rau altora voit. Nu o sa iesi pe strada ascunzandu-te pe dupa copaci pentru ca nu ti-ai gasit pereche - si asta eventual pana la 90 de ani.
Dati-mi si mie exemplu de un cuplu din asta minunat, fericit care a ramas impreuna nu de nevoie, nu din interes, nu fiindca n-a avut o oferta mai buna.
Ar mai fi ideea ca de fapt tu la nivel interior, nu iti doresti o relatie. Asa sa scapi de pisalogi si de ochii lumii poate da, dar de fapt nu-ti vine. Te fortezi sa...
https://finesociety.ro/......ii-singur/
Hmm, cam inteligent ce spui tu... sincer, da, în ultima vreme, cam cred că de gura lumii mă forțam să mai vorbesc cu câte cineva, să văd pe câte cineva. Să nu rămân alone, că așa au spus ei că nu e bine. Cam ai dreptate cu tot ce spui.
Dar cel mai mult ador că ai spus adevărul. Am mai întâlnit oameni care susțineau că suportă bârfa, dar ei erau în linia 1. Cred că ai dreptate, toți o facem, fie că vrem să acceptăm sau nu. Bârfim. Doar că tot nouă ne rămâne să nu mai punem la suflet atacurile altora. Deși recunosc că eu cam pun la suflet tot. ) Dar cine știe, până la adânci bătrâneți, poate nu voi mai pune la suflet și asta.
Asa le place lor, sa isi dea cu parearea fara sa te cunosca si apoi apar si barfele, ei doar vor sa râdă nu le interesează, deci cei care s-au ajuns mereu vor judeca si se vor crede mai ceva, fite, dar viața e ca o scară nu se știe ce se poate întâmpla,pe viitor poate copilul lor sau chiar ei ajungi in aceea situație,degeba le tragi tu un pumn că nu rezolvi nimic, oricum si eu sunt bârfiți la rândul lor, ei de ce să nu bârfească sa tacă sa le bârfească lumea? Oamenii sunt plini de, traume,ură, cicatrici, depresii, gelozii, rani, normal că vor ranii si ei la randul lor.
De ce unuii oamenii sunt singurii? Pentru că sunt foarte pretențioși la partener, nu se gândesc la iubire, sunt visătorii în legătură cu partenerul.
In primul rând trebuie sa uiți de părerea altora! Nu valorează absolut nimic! Oamenii te vor judeca indiferent ce faci sau nu faci si nu știu ce varsta ai dar cu timpul vei realiza si tu asta. nu-ți mai bate capul sa-i mulțumești pe alții, atâta timp cât nu sunt persoane importante pentru tine si care îți vor sincer binele.
Iar in ce privește dragostea adevărată, pasionala, eu zic ca tu nu crezi in ea. Stii, in viață primim numai aceea ce credem ca este posibil și pe meritul nostru. Nici nu-i privi pe alții cu invidie atunci când au ceva ce iti dorești si tu. Pentru ca invidia pentru subconștientul tău esteun sentiment negativ pe care îl va asocia cu obiectul dorinței tale si te va tine departe de indeplinirea ei. Persoana potrivită, ideală există, dar ceva din sufletul tău te tine departe. Fii mai optimistă!
Hmm, îmi cam place ce spui. La asta chiar nu m-am gândit. O să analizez și asta. Mersi!
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
