Ce-i al tau e pus deoparte.
Iar unele intalniri (cu destinul) nu pot fi nici planificate, nici evitate.
Lasa lucrurile sa curga de la sine. Tot ce este fortat, contrat, nu e pentru tine, nu iti face bine, se intoarce impotriva ta.
Nu incerca sa controlezi situatii, oameni.
Fiecare are menirea lui, propriul destin. Tu nu esti ca altii. Lasa lucrurile sa curga de la sine.
Îmi place ce spui Și eu tot în asta cred deși da e dureros uneori să vezi că mintea ta, sufletul tău vor ceva iar viața oferă cu totul altceva ) dar, da, am ajuns la concluzia că viața are cursul ei, total opus de visarea sau cursul planificat de noi. De fel am eu o vorbă ) "Lasă viața să te surprindă." )
Multumesc pentru funda.
Daca mintea ta, sufletul tău vor ceva, stii ce ajuta? Rugaciunea. E o forma de meditatie. Daca incepi sa te rogi, ai sa vezi ca nu doar gandurile tale, dar si actiunile tale se vor alinia pentru a veni in intampinarea a ceea ce-ti doresti. Nu mai ramane decat ca Universul sa-ti scoata in cale barbatul potrivit.
Eu una m-am resemnat de mult ) deci deja ce spui tu aici e prea mult, cel mult mă resemnez și măcar cu o dragoste platonică again ) măcar cât sunt tânără să mai simt și eu fiorii dragostei, pe care apropo, oricum nu cred că i-am simțit vreodată. Dar hai să zicem că azi merge fiind Sfântul Nicolae și deci o zi magică, ca să visezi la căluți verzi pe pereți. )
Vorbești despre un bărbat care te inspiră și care te-a făcut să realizezi... ceva. E puțin. Nu poți să tragi o astfel de concluzie doar după interacțiunea avută cu un bărbat. Dacă ai fi avut mai multe experiențe, cu mai multe persoane și toate, sau majoritate, ar fi îndreptat către același rezultat, atunci concluzia ta ar fi fost întemeiată. Dar așa, nu.
La oameni femeile selecteaza barbatul dorit de ele in scopul reproduceri, cum nu putem avea cu toti ceea ce nedorim facem si compromisuri doar ca in ziua de azi se promoveaza ideea ca nu trebuie sa faci compromisuri si trebuie sa astepti barbatul perfect de aici si multe femei singure si barbati singuri
Destinul ti-l faci singur prin alegerile pe care tot singur le decizi pentru tine!
De ce te-ai resemna si ai accepta ceva ce nu ai, cand poti schimba totul in favoarea ta, dar nu asteptand sa-ti pice ceva din cer, ca la puturosi, ca nu pica nimic de nicaieri, dar cu ambitie si munca serioasa poti sa schimbi totul in bine, in favoarea ta.
In ce priveste selectarea persoanei care ti se potriveste se poate face numai prin cunoastere, prin invitatie, prin comunicare intre doi oameni si daca amandoi simtiti ca va potriviti, atunci va veti da seama ca sunteti facuti unul pentru celalalt, fiindca exista chimie, exista atractie, exista iubire.
Măi Violeta, mamă, în sfârșit spui și tu ceva ce cred că e primordialul motiv pentru care eu una nu am relații interpersonale. Comunicarea. Pentru prima dată mi-ai zis ceva pe bune... Ei bine, eu dacă oamenii ar veni la mine, eu pot face lucruri pentru ei, și de obicei o fac. Dar doar acest lucru nu fac, comunicarea. Deci e juma din ce spui tu cu picatul din cer. Eu exact asta vreau, ori pică din cer această "început de comunicare", ori ba. Deci dacă eu am fost dată așa de la mama natură și nici nu mă pot schimba, dar nici oamenii nu fac pași către mine pentru a comunica, tu ce înțelegi de aici, cel mai simplu?! Nu că ăsta e destinul?!
Destinul meu. Cel de a nu comunica și cel de a nu avea soț sau amici. Asta e, eu una m-am resemnat. Plus că eu mai vin cu un plus, oare de ce trebuie doar să comunic ca să obțin oameni?! Adică poate eu nu doresc să comunic foarte mult, dar aș vrea să știu că totuși am oameni în jur și de preferat oameni care mă plac. Ei bine, eu nu am. Deci încă un motiv ca să cred că ăsta e destinul. Eu una m-am resemnat. Cum am spus și în întrebare. Crezi sau nu crezi, există un destin. Altfel nu existam eu, o tipă care face de 7, 8 ani terapie și totuși nu poate comunica cu străinii. Așa că, dacă ăsta nu e destin, o mai poți numi doar autism. Că tot mă făcu un om de pe acest forum autistă. ) Dar chiar și așa, eu iar repet, ăsta e destin. Căci autist te naști, nu devii.
Am zis eu ceva de slăbit în întrebare?! Ce treabă are asta cu întrebarea?!
Dar dacă mă întrebi, nu vreau să o fac, pentru că sunt bulimică și ador mâncarea. Și ca să fiu și mai sinceră de atât, am observat că doar mâncarea mo-a fost unicul pansament și prieten în viața asta.
Restul au fost doar niște mișei pe care nu aș vrea să-i mai întâlnesc în viața mea și oamenii în general sunt mișei, stau lângă tine când ți-e bine, dar când ți-e rău se evaporă toți, păi atunci mai bine aleg mâncarea, unica prietenie adevărată.
Deci parcă ai întrebat un alcoolic. Dar tu de ce nu te lași de alcool?!
Pentru că "lăsatul" de un viciu implică prea multă durere de cap și de altfel implică și multe altele pe care să le confrunți, cum ar fi demoni pe care îi ții ascunși uneori sub viciul tău. Deci de ce să mă las?
Plus că de slăbit am încercat toate metodele, niciuna nu a funcționat, mereu m-am reîntors la mâncat. Ba chiar tiroida mi-am distrus-o din aceste discrepanțe de zile de diete cu zile de mâncat normal sau bulimic încât la ce m-a ajutat deci ținutul de diete sau înfometatul?! La nimic. Doar mi-am distrus tiroida. Așa că, nu mulțumesc, mai bine rămân la kg mele și așa am un motiv în plus să aflu fix ceea ce caut de altfel, amiciție ideală și autentică. Deci cine stă lângă mine cu aceste kg, e sigur 99% că e pe bune. Oricum ar fi, viața m-a învățat că acel 1% de neîncredere trebuie să rămână all the time pentru oricine ar fi, chiar și propria familie, chiar și propria-ți persoană, adică asta așa, ca să nu dai încredere completă cuiva, să lași un om să intre 100% pe coridoarele sufletului tău și să ți-l jecmănească apoi. Deci asta o spun pentru toți, 1% de neîncredere, e bine întotdeauna să-ți-l păstrezi in aer sau să-l pui la doar încrederea în D-zeu deși uneori avem impresia că și D-zeu ne uită. Dar 100% încredere e mai bine să nu oferi nimănui în viața asta, mai ales în secolul acesta și dacă se poate nici chiar ție. Dacă ai o viață bună și tu crezi că tu "nu ai face niciodată x sau y lucru" crede-mă că m-am convins 100% de asta, pe propria-mi piele, că dacă doar contextul s-ar schimba și nu aș mai avea acea viață bună și "umanitatea" mea s-ar schimba, mai ales că noi la origine, oricât de buni am vrea să fim suntem totuși niște animale, iar atunci când luxul vieții sau bunăstarea vieții ne e intreruptă, apare instinctul de conservare și deci atunci nu se mai aplică niciunul dintre legiile moralității ci doar legea junglei și a lanțului trofic. Mănânci sau ești mâncat. Na, asta așa că tot vorbeam de slăbit și mâncare zic hai să finalizez scrierea prin mâncare. )
Dar da, orice-ar fi 1% lăsați-vă mai bine mereu o marjă de neîncredere în tot ca să nu cumva să fiți mâncați la un moment dat.
Eu una în 28 de ani, doar asta am învățat pe viu. Că e mai bine să te ferești în viață decât să te arzi.
Bun raspuns. Nu te-am intrebat ca voiam sa demonstrez ceva, ci ca eram curios.
N-am nimic de comentat, sunt de acord cu tot ce zici.
Poveștile cu Feti Frumosi si llene Cosânzene nu fac altceva decat sa dezorienteze un suflet tanar, care habar nu are ce inseamna o relatie reala de cuplu si dupa cum stau lucrurile in tara noastră,nici in familie nu are reper a ceea ce inseama bunastarea sufletului.
In primul rand si inainte de toate nu exista suflete pereche, basme si filme de la Bollywood.
Noi insine suntem un intreg si trebuie sa ne acceptam, sa gasim bucuria prin noi insine si sa nu cautam solutia implinirii de sine pe la altcineva. care daca mai este si dezechilibrat el insusi,nu poate aduce decat dezechilibru in preajma.
Nimeni nu este perfect,dar poti recunoaște o persoana cu potential si dorinta de evoluție in frumos,bine,adevar si care iti ofera respect.
Un barbat care te inspira? In viata aparentele inseala amarnic si nu ai cum sa stii cum este un om in spatele ușilor închise. Fereasca Dumnezeu de patologia Narcisica,ca sa vezi tu inspirație atunci.
Nu vreau sa iti tai elanul, exista si oameni de nadejde,barbati in adevaratul sens al cuvântului, alaturi de care o femeie se simte in siguranta si isi poate creste copiii int-o familie frumoasă si echilibrata.
Sansa sa il gasesti exista,desi, in tara noastra nu prea exista educatie in sensul acesta.
Barbatii sunt crescuți intr-un mediu misogin.
In primul rand trebuie sa te cunosti pe tine,sa iti stii limitele, sa inveti cum sa gestionezi situatii de viata astfel incat linistea ta sa nu fie periclitata si echilibrul sa ramana la locul lui, indiferent de haosul din jur.
Exista riscul sa te simti atat de intreaga incat sa nu mai simti nevoia vreunui partener, mai ales ca majoritatea sunt incompleti,cu gol mare emotional si nu vad de ce ai renunta la linistea si echilibrul pentru care ai muncit,ca nu vin din senin.
Exista si sansa sa intalnesti un om intreg, care respecta viata si nu este perfect,dar este intreg si -ti inspira acea liniste de care toata lumea are nevoie.
Daca apare acel om care sa nu iti afecteze echilibrul, lucrurile merg de la sine si vei simti asta.
Nu va trebui sa ceri respect,caci acesta va fi oferit, nu va trebui sa discuti despre conceptul barbat -femeie, caci acesta le conține deja, pentru ca este la fel de intreg ca si tine.
Pana una alta, bucura- te linistita de ziua de astazi, caci nimeni nu are vreo cheie a starii tale de bine.
Cheia este la tine.
Si, sa stii ca atunci cand esti ok cu tine insati, nu ai nevoie de oricine, oricum, ca asa ti s-a dat. Nu va avea sens sa iti complici existenta cu oricine cazut din sacosa destinului.
Dar acestea vin natural cand realizezi ca esti importanta in existenta ta.
Cu sau fara acel barbat tu trebuie sa fii întreaga, bine, independenta, rationala, cu intelegere pentru inconvenientele vietii si sa te iubesti singura,
Si ca ultima idee. Cand iti alegi un partener pe termen lung sa iti inspire acea incredere ca daca ramai in carucior paralizata, nu te arunca la cosul de gunoi, ci ramane alaturi de tine.
Valabil si reciproca.
Si daca este tatal copiilor tai si tu mori, acestia nu raman de izbeliște.
Restul, fantasmagorii de la Bollywood.
Zi liniștită in continuare ❤️
Awww, pe alocuri te ador. Spui chestii faine. :) Recunosc că cele care rezonează cu mine sunt cele în care-mi spui că sunt întreagă, exact așa cum sunt. Așa e, ai dreptate, cât de fantasmagorii, ei bine, eu una așa mi-am luat ca reper dragostea, ori e fantasmagorică, ori nu mai e nimic. Cel mult aleg o amiciție, dar nu mai spun că e iubire. Eu caut totul sau nimic. :) Dar îmi place ce spui tu pe aici.
Cât de persoana care am zis că mă inspiră, am zis doar că mă inspiră oricum nu văd rostul la a mă gândi la altceva, fiind proful meu. :))) Dar da, pentru prima dată întâlnesc pe cineva nice din breasla masculină și rămân frapată. Dar totuși nu neg că și aici ai dreptate, adică eu am văzut doar un om care vinde un serviciu și lucră cu un public deci automat că e un om fain la locul de muncă, în cazul profului meu, dând lecții de chitară. Dar în realitate nu știi cum este un om în bucătăria lui. :))) Pricep ce vrei să spui... :)
Multumesc pentru randuri. Si tu spui lucruri faine.
Vei mai intalni prezente masculine faine si care iti vor da senzația ca este un prototip al fantasmagoriilor. Important, sa realizezi ce se intampla si sa treci prin filtrul ratiunii.
Iubirea este si despre poveste dar si mai mult despre fapte.
Posibil domnul tau profesor sa fie un om civilizat,educat,sarmant,poet,cu preocupări alese, aspect seducător, dar cam atat. Ca o imagine intr-un tablou, pe care o admiri de la distanta sa nu se ia vopseaua. (glumesc).
Iti dai seama cate tinere sunt inspirate astfel de dansul.
Tot este bine, caci ai o imagine a unui barbat care ar fi pe placul tau si iti descoperi nevoile in sensul acesta.
Dar pentru ceva mai mult este nevoie de ceva mai mult si mai sunt alte criterii, dupa care sa te ghidezi atunci cand vrei mai mult decat o aventura cu un barbat.
Caci, pana la urma, totul incepe cu o aventura care poate dura o zi sau toata viata.
Si adevărul, vorbind punctual, ca cine stie cum o fi proful de chitara cand termina serviciul si isi da masca jos.
Dar am incredere ca vei pune ratiunea la treaba si vei sti sa gestionezi o situatie ca aceasta, oarecum simpatica si care iti conferă oportunitatea sa afli lucruri despre tine.
Ideea,, resemnarii'' e complet absurda și lipsita de logica, doar nu esti Nostradamus sa prezici ca acel moment nu va apărea niciodata în viata ta. Ar avea sens ce spui tu dacă în mod voluntar te opui acestui lucru.
Iubirea nu se comanda și nu se așteaptă, nu e predestinata, prin urmare,. ea pur și simplu se poate intampla în orice etapa a vieții.
La a doua parte a întrebării tale, da,,, alegem,, persoana de care suntem atrași, în primul rand estetic, sexual, care corespunde preferințelor noastre, apoi descoperim calitățile care au rolul determinant în consolidarea unei eventuale relații. Și asta se numește experimentare cu efect benefic individului, ne învață cum să alegem și sa ne comportam în viitor.
Cheers
Păi nu a apărut și nici nu va apărea. Ei bine, aici ai dreptate Chiar sunt un Nostradamus ) prevăd bine viitorul și e fix ca cel de azi. Boring și totul întâmplându-se la indigo și evident totul foarte solitar. Deci nu e o resemnare, încă nu m-am resemnat 100% ci e de fapt dacă vrei, deocamdată doar o constatare, când mi-am dat seama că în viață cam ești dat să fii singur, doar D-Zeu mai e pe lângă tine și uite că, uneori și D-Zeu te mai uită...
De fapt dacă mă gândesc mai bine e o resemnare deja. Eu una m-am resemnat cu tot. Oricum am observat că oricât ai vrea tu ca viața să urmeze un curs, mereu îți arată că ea urmează propriul ei curs. Deci, nu știu, de cei care spun replica "Destinul ți-l faci singur." Dar eu una cred suprem că oricât te-ai lupta să-ți faci un destin, viața vine și-ți dă alt destin cu alte cărți și alte teme. )
Nu m-au interesat niciodată persoanele de genul. Pentru mine importantă este chimia pe care o am cu o anumită persoană.
Păi ce spui tu, e exact ce am întrebat eu că dacă nu vi se pare dragostea, asta ca fiind. Asta e fain. Adică asta ar fi iubirea să nu alegi ci să iei doar, dar uneori depinde și de om, eu una nu am găsit ce spui tu, cu chimia asta. Deși recunosc că eu din cauza familiei mele, am picat fix în extremă de a selecta și căuta ci nu de a mă ghida după această chimie. Pentru că mereu când mă gândesc la chimie, îmi spun că așa au ales și mama și tata, după chimie și acest "plăcut" și uite astfel ce i-o picat mamei după această metodă.
Nu as folosi cuvantul destin, destinul ti.l faci prin propriile alegeri si ca sa.ti creezi propriul "destin" te accepti pe tine asa cum esti si abia atunci incepi sa traiesti prezentul cu adevarat, daca esti impotriva,, lui"eu unul m.as referi la viata, viata va fi impotriva ta si vei trai asa mereu daca nu cauti motivul de a.l schimba
Ba destinul există Cine crede în D-Zeu automat crede și în destin, însă clar nu în destin orb. Însă destinul exista dinaintea nașterii tale sau a oricui vine pe lumea asta. Există un destin, în funcție și de predecesori, de ce neam are omul, de ce păcate a avut, se zice de asemenea la Biblie că păcatul merge până la al 4 lea neam, pentru cei care au păcătuit și belșugul până la al 7 - lea neam pentru cine a fost om de ispravă. Deci mai ușor cu acest "destin nu există" căci există. De obicei tot oamenii care nu cred în D-Zeu consideră că viața e doar în mâinile lor sau cel mult oamenii Alfa, însă pentru restul, nu e chiar așa. Ca spre exemplu eu, uite de 8 ani m-am tot chinuit să plec peste tot, in alte orașe, să încerc să stau alone să fiu independentă și de fiecare dată ceva a intervenit sau mie nu mi-a plăcut și m-am întors acasă la mama, acum stând într-un oraș pe care îl detest și în care nimic nu mă așteaptă, dar aia e, aici mi-e casa și doar atât mi-au fost puterile. Bine, nu zic că mă resemnez complet, încerc să mai fac alte chestii, idei/proiecte de ale mele, dacă ies bine, dacă nu aia e, mă resemnez și merg înainte. Iar de mutat de aici mă voi putea muta doar după ce mama moare și -mi rămâne mie apartamentul ei ca să pot face ce doresc cu el. Deci dacă mama va avea viață lungă, voi mai trăi mult și bine în acest mirobolant oraș, deci nu știu, dar eu una știu că, destinul m-a ales pe mine, deși eu am încercat să schimb chestii sau nu știu pur și simplu să fug de acest destin, dar orice am făcut destinul meu a ales să rămân lângă mama. Și e un destincare-mi place oricum, că de aia m-am întors mereu la mama ca să nu fiu câine printre străini, dar ideea e că nu-mi place orașul și pentru oraș aș fi plecat, dar cum spuneam ăsta e destinul meu și n-am ce face.
Depinde cum definesti cuvantul destin, eu unul m.am referit ca destinul ti.l faci prin propriile decizii deoarece din punctul meu de vedere Dumnezeu ne.a dat libertatea de a alege nu cred ca El vrea ca nimeni sa ajunga in iad dar totusi multi ajung prin propiul destin adica alegeri(alegeri care poate fi influentate de diavol sau de dumnezeu)daca nu inveti din faradeligile tale si nu vezi dincolo de ele Dumnezeu te va,, palmui"pana ce vei fi pe cararea spre adevar altfel vei fi condamnat spre iad.Eu cred ca definesti destin prin intamplarile(bune sau rele)care te vor gihda spre Dumnezu ceea ce poate fi asemenea interpretat corect, referitor ca se transmite pacatul neam la neam poate fi posibil(n.am citit biblia dar chiar am de gand)dar eu cred ca tu poti fi cel care rupe pacatul daca gusti din,, adevar". Apreciez ca ai impartasit din viata personala tine.te tare Dumnezeu e cu noi mereu.Doamne ajuta
Gigi777 întreabă: