Hello! care este teoria sintetica a evolutiei?

funda+vot

Concepţia darwinistă despre evoluţie bazată în esenţă pe mecanismul selecţiei naturale a fost dezvoltată după moartea lui Darwin sub ceea ce s-a numit neodarwinism.
Momentul important pentru formarea teoriei sintetice a evoluţiei a fost lucrarea zoologului american de origine rusã Th.Dobzhansky "Genetica şi originea speciilor" (1937).
El a demonstrat experimental cã nu macromutaţiile, ci micromutaţiile, reprezintã materialul asupra cãruia lucreazã selecţia, ducând la acumularea genelor avantajoase în genofondul populaţiilor şi schimbând treptat frecvenţa funcţionării genelor, ceea ce duce la transformarea adaptivã a populaţiilor. Astfel s-au pus bazele sintezei geneticii cu darwinismul.
Principiile propuse de Th.Dobzansky sunt utilizate la studiul formelor fosile de cãtre paleontologul american G.Simpson, care efectueazã o sintezã a paleontologiei cu darwinismul ("Ritmurile şi modurile evoluţiei", 1944).
O altã sintezã este cea a zoologiei cu darwinismul, realizatã în lucrarea ornitologului englez J.Huxley: "Evoluţia. Sinteza modernã" (1942)
Botanistul olandez Hugo de Vries caută să surprindă rolul variaţiilor bruşte (mutaţiilor), discontinue în evoluţie, fondând astfel teoria mutaţionistă. Analizând variaţiunile, pe care el le-a numit mutaţii, H. de Vries a ajuns la concluzia că selecţia naturală nu este principalul agent al evoluţiei. Geneza speciilor se realizează prin mutaţii întâmplătoare şi bruşte. Mutaţiile nu sunt orientate, iar supravieţuirea formelor noi nu depinde de lupta pentru existenţă.
Concepţia lui H. de Vries nu este nici antievoluţionistă, nici autogenetică, ea nu neagă evoluţia, dar imaginează un mecanism extrem de improbabil al acesteia, întemeiat exclusiv pe întâmplare.
Unuia dintre adepţii concepţiei darwiniste (A.Weismann) i se datorează separarea în 1893 a evoluţionismului în două curente:
-neodarwinismul, susţinut de şcoala engleză
-neolamarckismul, susţinut de şcoala franceză
Teoria evoluţionistă modernă, bazată pe interpretarea concepţiei darwiniste prin prisma argumentelor de ordin genetic, a confirmat rolul izolării în evoluţie, considerând că desprinderea unui grup de indivizi din populaţia ancestrală este o condiţie esenţială pentru speciaţie.
Unul dintre geneticienii care au contribuit la apariţia teoriei sintetice este rusul Cetverikov; acesta consideră că mutaţia genelor produce materialul evoluţiei, dar nu constituie evoluţia însăşi. Procesul evolutiv este dominat de selecţia naturală care acţionează asupra genelor, determinând în timp schimbarea întregii structuri genetice a populaţiei.
Esenţa concepţiei lui Cetverikov poate fi rezumată astfel:
-mutaţiile apar întâmplător, în toate direcţiile şi rareori sunt preadecvate, cel mai adesea fiind neadecvate mediului.
-majoritatea mutaţiilor sunt ascunse în "profunzimile" genofondului speciei, ca urmare a încrucişării libere, randomizate(întâmplătoare).
-se formează un nou genofond, prin acţiunea în timp a selecţiei naturale.
Procesul de transformare evolutivă în interiorul speciilor constituie microevoluţia.
Apariţia de specii noi este rezultatul formării a două complexe genice esenţial distincte, pornind de la un complex iniţial. Acest proces poate avea loc atunci când datorită izolării în anumite condiţii de mediu, o populaţie se desprinde de populaţia iniţială şi suferă o modificare apreciabilă a genofondului. 158
Dar se pune întrebarea: câte mutaţii trebuie să sufere un individ dintr-o populaţie pentru a putea constitui punctul de pornire în apariţia unei specii noi?
Se estimează că pentru producerea speciaţiei este necesară modificarea expresiei fenotipice a cel puţin douăsprezece gene. Mulţi specialişti însă consideră că transformarea unei populaţii într-o specie nouă sub o astfel de premisă mutaţională ar fi incompatibilă cu supravieţuirea populaţiei respective.
Prima etapă în apariţia unei specii noi, după izolarea reproductivă, este formarea raselor geografice(subspecii), sau a raselor ecologice(ecotipuri).Un timp, rasele sunt compatibile din punct de vedere reproductiv(interfertile), ceea ce ar permite realizarea în continuare a schimbului de gene. Pe măsură ce rasele se adaptează la noile condiţii de mediu şi se modifică totalitatea genelor din populaţiile respective, ele devin specii distincte.
Transferarea raselor în specii reprezintă cea de-a doua etapă şi ultima a speciaţiei.
Echilibrul genofondului unei populaţii poate fi afectat mult mai probabil de procese întâmplătoare decât de acţiunea selecţiei naturale. Astfel de procese întâmplătoare, mai ales în populaţiile mici, sunt cunoscute sub numele de drift genetic, fiind o excepţie.
Dacă într-o populaţie indivizii care au suferit mutaţii ale căror gene supravieţuiesc şi au mai mulţi descendenţi decât indivizii care nu prezintă mutaţiile respective, totalitatea genelor modificate va creşte în generaţii succesive, adică genofondul populaţiei se va schimba treptat. Un astfel de proces a fost denumit "reproducere diferenţiată", sau nerandomizată.
Orice adaptare care favorizează viaţa organismelor în anumite condiţii de mediu poate juca un rol important în reproducerea diferenţiată. Evoluţia poate avea loc numai atunci când mutaţiile produse oferă alternative pentru depăşirea oricăror influenţe nefavorabile ale factorilor de mediu.
Genele care au suferit mutaţiile favorabile sunt păstrate în genofond şi pot fi generalizate în populaţie în generaţii succesive, în timp ce genele care au suferit mutaţii defavorizante vor fi eliminate sub acţiunea selecţiei naturale. Evident, selecţia naturală nu acţionează direct asupra genotipului, ci asupra fenotipului, ori este binecunoscut faptul că la fiecare individ dintr-o populaţie se exprimă numai o parte din genele care constituie genotipul, unele rămânând ascunse datorită recesivităţii. Genele care nu se exprimă reprezintă "rezerva genetică" a unei populaţii. Cu cât este mai mare această rezervă genetică, cu atât şansele de a supravieţui şi de a evolua sunt mai mari.
Teoria sintetică a evoluţiei este fundamentată pornind de la premisa că selecţia naturală este principalul mecanism sau factor al evoluţiei.
Un al doilea principiu de bază este acela că evoluţia este produsul întâmplării deşi nu se desfăşoară la întâmplare; are un sens, deşi nu este predeterminată; are o direcţie, deşi nu este dirijată.
Un al treilea principiu derivă din explicarea direcţiei evolutive, ca realitate obiectiv-istorică, şi afirmă că dintre direcţiile evolutive posibile, va fi aleasă direcţia cea mai adecvată mediului concret de viaţă al speciei.
Teoria recunoaşte rolul decisiv al mediului, care este deopotrivă producătorul mutaţiilor şi filtrul sensurilor evolutive posibile.
Al patrulea principiu este acela al gradualismului, susţinând că apariţia de specii noi se realizează nu prin salturi bruşte, de amploare, brutale, ci prin acumularea lentă, gradată, pe baza selecţiei a elementelor noi de statură şi funcţie, reprezentând variaţii mici, apărute prin mutaţie.
Dar sunt foarte multe exemple de evoluţie regresivă, în care o formă complexă dă naştere la forme simple: cei mai mulţi paraziţi au derivat din strămoşi ce trăiau liber şi care aveau o organizare mai complexă decât formele din prezent; unele păsări au aripi neutilizabile, ele derivând din păsări înaripate, deci nu întotdeauna sensul este ascendent.
În concepţia evoluţionistă există o legătură directă între evoluţia Pământului şi evoluţia formelor de viaţă. Se poate vorbi despre o relaţie orogeneză-ecogeneză. Teoria sintetică a evoluţiei reprezintă principalul curent evoluţionist actual. De reţinut cã unele momente ale teoriei sintetice a evoluţiei sunt controversate.
După un alt autor, ideile principale ale evoluţiei sunt:
-radiaţia adaptivă- ireversibilitatea evoluţiei- evoluţia din nespecializat
Radiaţia adaptivă reprezintă ramurile ce provin de la un strămoş comun; ireversibilitatea presupune că o specie nu mai poate ajunge în starea ei primară chiar dacă ar avea condiţiile de mediu necesare; al treilea punct prevede faptul că odată realizată o specializare strictă, riscă să se oprească din evoluţie: păsările nu au descins din dinozauri zburători, ci din dinozauri mici care nu zburau.
:*

Adeca e prea greu de citit si ce a scris Missy?

As vrea totusi un rezumat