Hey TPU,

V-ati intrebat vreodata de ce existam noi, lumea in care traim si tot restul universului?

De ce exista toate astea?

Cum ar fi fost daca nu exista nimic si totul in jur era negru?

Si tot ceea ce exista (stele, planete, galaxii) a existat din totdeauna?

Cum e posibil ca toate astea sa nu aiba un inceput si sa fie aici din totdeauna?

Si daca au aparut din nimic, atunci cum poti face din nimic sa apara ceva?

Daca,prin absurd,exista in lumea asta oameni care au raspunsurile la intrebarile tale si au si dovezi incontestabile care pot arata exact cum am aparut si care e scopul nostru, al tuturor, fara sa lase loc de indoieli, acei oameni nu iti pot raspundere, pentru ca nu au voie.Au depus juramant sa nu o faca.
Restul,adica oamenii de rand se intreaba la fel ca tine lucrurile astea,cred ca asta inseamna sa fii om,cand ai raspunsurile la intrebarile astea,cel mai probabil ai trecut in nefiinta sau nu mai esti om.
Eu nu am raspunsurile la toate intrebarile tale,dar stiu ca e normal sa te intrebi lucrurile astea si tind sa cred ca existenta noastra aici este o pregatire pentru altceva mai presus de noi.
Universul este atat de mare,e foarte greu si sa iti imaginezi cat de vast este,mi se pare aproape imbosibil sa fie totul intamplator.
Tot ce este in Univers se rezuma la doua lucruri:spirit si materie.
Asta e tot ce trebuie sa stim,ca nu suntem doar materie si nu am venit sa respiram aerul degeaba.
Restul,tine doar de noi,ce decidem sa facem cu puterea asta infinita ce ne-a adus aici si la care avem acces cu totii. Daca negi puterea asta,iti pui singur bete in roate,ca te lupti cu sinele,asta e sa fii ateu. Daca esti obsedat de puterea asta,uiti de cei din jur si sa te bucuri de viata,incepi sa te crezi superior altora,sau sa crezi ca le stii pe toate,asta inseamna sa fii fanatic.
Solutia e echilibrul,sa duci o viata linistita, e ok sa nu stii totul.
Cred ca asta ne face sa fim oameni, atunci cand acceptam ca nu suntem perfecti, nu le stim pe toate si suntem multumiti cu viata asa cum este, pastrand in suflet dorinta de a cunoaste mai multe despre lumea in care ne petrecem timpul.

Legile fizice nu se bazeaza pe materie pentru ca materia e in continua transformare iar legile fizice nu se schimba. In Biblie scrie ca Dumnezeu e o persoana si nu se schimba.

Nimicul inseamna lipsa materiei insa prezenta imateriei sau a universului spiritual sau imaterial.

Omul exista pentru ca Dumnezeu vrea sa imparta viata si fericirea cu omul. De aceea Dumnezeu a creat ingerii si oamenii.

Daca particulele elementare, din care e alcatuita materia, ar fi existat din totdeauna Cineva ( Dumnezeu ) ar fi trebuit sa le adune cu lopata ca sa formeze un om pentru ca altfel ar fi ramas totdeauna imprastiate.

Cred ca orice om macar un pic de tot curios s-a intrebat aceste lucruri.

Cum ar fi sa nu fi fost nimic? Pai. nimic. As fi zis trist, dar e trist si cu noi. Mai degraba plictisitor, gol.

Sunt intrebari pe care nu ni le putem explica orice ar fi. Mintea umana are o limita. Nici chiar stiinta oricat s-ar batea in piept, nu poate spune DE CE si DE UNDE a inceput totul. Da, a avut loc o explozie de materie. Materia de unde era acolo? De ce a explodat? Iar daca ne gandim la teoria lui Dumnezeu(cea in care cred eu, dar... asta este irelevant aici) te vei intreba, bun, Dumnezeu a creat tot, dar El, de unde vine? El pur si simplu a fost mereu aici. Nu ne puteam explica si nu putem noi oamenii intelege. La fel cum si asa-zisa materia... a aparut din nimic, sau era din totdeauna acolo.

Unele lucruri, din pacate chiar cele mai profunde si importante, noi nu le putem patrunde. Asa e creierul nostru de asa natura ca ne da Error 404.

De ce existam? Cert e ca nimeni nu avea nevoie de noi. Faptul ca existam e un cadou si trebuie sa zicem merci. Lantul trofic se descurca foarte bine si fara Homo Sapiens (Sapiens), iar pe Dumnezeu Îl lauda ingerii neincetat si chiar pietrele. Nu duces lipsa de noi.

Meh... sunt multe teorii aici, unele mai stiintifice, altele mai spirituale. Dar ce rost are sa ne explice cineva toate astea, daca noi nu putem experimenta nimic, in mod direct? Ce intrebi tu aici s-ar putea sa fie chestii cam inefabile, care nu se pot explica prea bine in cuvinte.
Nu putem percepe cu simturile noastre de ex cum se naste o stea, sau cum moare una. Nu putem percepe cum este sa nu existe nimic.
Noi cu mintea noastra putem avea doar intrebari. Am vrea sa intelegem totul ca si cum le-am citi dintr-o carte.

Răspunsurile la întrebările tale sunt:
Da.
Nu știm exact.
Dacă nu exista Universul, nu era nimeri ca să-l observe. Și la o adică nu prea știm exact dacă ar fi fost "negru în jur", așa cum zici, adică spațiu vid, gol. Poate nu ar fi chiar nimic, adică nici spațiu gol--o idee interesant de contrmplat, ne existența nici măcar a spațiului vid.

Iar nu știm. De fapt știm sigur că formațiunile astea, stele, planete, galaxiile nu au existat din totdeuna, ele s-au format în timp. Dar particulele din care sunt făcute acestea, nu știm dacă au apărut cândva din senin sau au existat mereu. Ți-au mai spus și alți de Big Bang, dar acesta e cam rău numit, căci nu e o explozie ci fenomenul continuu de extindere al universului și deducția că toată materia din universul observabil era cândva înghesuită într-un punct--deși și aici teoriile științifice actuale nu ne pot spune prea multe despre cum erau lucrurile în momentul acela.

Păi e posibil fiindcă nimic nu are început, spre exemplu noi oamenii, pare că avem un început când ne naștem, dar particulele din care suntem constituiți au exista și înainte de a ne naște.

Ar fi o posibilitate ca să fi apărut din nimic și ca s-o înțelegi trebuie să te gândești la timp într-un mod diferit, în sensul în care timpul ar avea un început (poate și un sfârșit). Dacă privești spațiul și timpul ca fiind legate atunci e posibil să vezi universul ca un obiect finit în timp.

Ultima intrebare a ta arata ca evolutionismul nu are logică. Trebuie sa fie Cineva dintotdeauna, si anume Dumnezeu.