Voi ati simtit vreodata ca v-ati desprins de realitate? Nu prea stiu cum sa explic, dar o sa incerc cu un exemplu pe care l-am trait eu chiar acum cateva minute, cred ca nici jumatate de ora nu a trecut.

Ma uitam la Sword Art Online si simteam ca fac parte din actiune, simteam ca toata viata am trait-o acolo, stiu este un sentiment foarte ciudat, cand personajele din anime erau fericite, si eu eram, cand erau triste si eu eram, chiar am si pland intr-un episod in care si ei plangeau si radeam sau zambeam atunci cand si ei radeau sau zambeau.

Dar cand m-am hotarat sa ma opresc din vizionat ca sa mai vad si maine si eventual maine sa termin primul sezon, ma simteam atat de ciudat, de parca as fi venit din cu totul alta lume, simteam ca totul pare atat de ireal si ca lumea in care sunt acum nu e cea adevarata si simteam ca lumea in care ma aflam inainte imi placea mai mult si ca acolo ma simteam mai real si ca totul parea mai real acolo.

Nu stiu cum sa explic acest sentiment. Asta o fi din cauza ca animeul a fost ata de bine gandit si realizat, incat sa te scoata din realitate si sa te faca sa crezi ca si tu faci parte din actiunea din anime?

Oare asta este scopul filmelor/serialelor/animeurilor? Sa te faca sa crezi ca traiesti intr- o alta lume si sa te desprinzi de realitate si sa traiesti intens alaturi de personaje, chiar daca tu de fapt doar privesti, totusi simti ca esti acolo si ca faci parte din film/serial/anime.

Oare oamenii pot gasi un refugiu in lucrurile care le plac si ca sa scape de probleme se detaseaza de realitate si traiesc in alta realitate? Una in care nu au problemele din fiecare zi si pot trai diferit.

Oare asta este un lucru bun sau unul rau? Eu cred ca este unul bun.

Nu stiu cum sa explic mai mult, tot ce am trait, creierul meu a perceput ca pe o realitate, iar realitatea ca pe ceva ireal, stiu este mind blowing. Voua vi s-a intamplat vreodata asta?

Scuze ca am scris atat de mult, sper sa aveti rabdarea sa cititi tot, daca ati citit tot, va multumesc, iar daca imi si raspundeti si imi spuneti parerile voastre, va sunt foarte recunoscator.

Nu stiu daca am pus intrebarea la categoria potrivita.

Este influenta mediei asupra subconstientului.
Aceasta influenta poate chiar prelua controlul modului de gandire, atat in sens pozitiv, cat si negativ. Poate fi ca o hipnoza.
Marea majoritate a reclamelor TV se bazeaza pe aceste efecte, dar exista si in alte planuri (de exemplu, mania mondiala Pokemon).

Da. Ultima data cand am simtit asta mi-am zis ca marijuanna e best friend

Când beau.

Asta este scopul sa te faca sa evadezi intr-o alta lume. Cat despre faza cu rasul-plansul este ceva normal, esti mai sensibil si asta te-a facut sa traiesti sentimentele induse prin serial, iar despre sentimentul de dupa si asta e normal doar ca poate iti petreci prea mult timp vizionandu-le si astfel nu poti sa vezi cat de frumoasa POATE fi realitatea

Acum 2 zile era sa mor deoarece am facut convulsii(Nu cred ca convulsii este cuvantul potrivit, dar stii ce zic, am ramas fara aer si nu puteam sa ma misc, si tremuram de parca a intrat dracu in mine ) din cauza unui vis, am visat ca eram posedat!
Si nu stiu ce s-a intamplat dupa, doar ca m-a trezit mama si am inceput sa plang neconditionat! Nu stiu ce s-a intamplat, dar a fost naspa!

Hah, mie doar un singur anime mi-a trezit un astfel de sentiment, de fapt a fost si preferatul meu, si unicul care m-a facut sa plang, pentru prima, din cauza unui serial, ca pana atunci nu plansesem nici o data, din cauza lucrurilor virtuale. In orice caz cartile imi trezesc mai des asta, de exemplu cand am citit Demonii de Dostoievsky pur si simplu eram unul din eroii aia, si mi s-a rupt inima cand eroul meu preferat a murit.Mai nou nimic nu ma face sa simt asta mai tare ca muzica, desigur clasica, nu exista ceva mai spiritual pentru mine decat muzica clasica si arta.

Ce descrii tu este vis cu ochii deschisi (daydreaming). Cartile, filmele, jocurile pot fi un declansator. E ceva normal care se intampla la aproape toti oamenii.

Daydreaming poate fi benefic daca e in legatura cu oameni reali. E ca o activitate de invatare.

Daydreaming e rau daca e in exces.

A nu se confunda cu derealizarea si depersonalizarea care poate apare in anxietate, atacuri de panica sau depresie.

Imi e lene sa citesc tot ce ai scris acolo dar am prins ideea.

Ai evadat putin din realitatea TA!
Bun venit in realitatea desenelor animate

Serios acum deja ai un fix cu desenele animate.

Si eu am patit-o.
Incearca sa experimentezi realitatea turmei de oi (stii la ce ma refer) e mult mai "COOL"

Nu mi s-a intamplat dar mi se v-a intampla peste 4 luni, cu ajutorul virtual reality https://www.youtube.com/watch?v=vYihtrqtkWM

Evident, îți plac foarte mult anime-urile. La fel se întâmplă după ce vezi un film bun, te simți ciudat după ce se termina. Au un impact puternic asupra noastră.

Raspunsul la toate intrebarile care incep cu "oare" e "da" . Da, asta e scopul lor in general, sa ne faca pentru o scurta perioada sa uitam de viata ce o traim si sa ne putem bucura de o alta lume. Si e un lucru bun, evident. Nu stiu neaparat daca Sword Art a fost realizat atat de grozav, poate e bun, dar cred ca a fost mai mult cazul tau, a reusit sa te captiveze pe tine . Gusturile sunt subiective, dar toate persoanele ar trebui sa poata gasi ceva in care sa se piarda asa, sau daca nu, sa creeze ele asa ceva pentru altii ca ei, lucru ce cred ca incearca sa-l faca multi producatori si directori de seriale, filme, scriitori, artisti in general.
Ma intind putin prea mult, deci, da, cred ca ti-ai dat tu seama ce e "in neregula" cu tine, nu e nimic anormal. E frumos ca te poti bucura de ceva in felul asta.

Eu sunt de acord cu tine, eu am inceput animeurile cu Death Note, iar apoi cu SAO, de atunci mai mult mi-a pasat de calculator si lumea inconjuratoare nu mi se mai parea destul de interesanta, de atunci am privit sute de anime-uri dar numai timp pierdut((Daca as fi invatat in loc sa ma uit la sute de anime-uri ar fi fost mai bine.Incearca mai bine sa lasi anime-urile, gaseste-ti o alta ocupatie.Viata adevarada e mai interesanta tine minte si nu uita.

Da, si eu patesc chestia asta cu cartile pe care le citesc. Pentru mine, cel putin, e un refugiu de la realitate, o pauza in care pot sa respir si sa "nu mai fiu eu". Da... E ceva magic. Ma bucur ca ai gasit si tu ceva ce te face sa treci prin asta.

In realitate, esti fericit?
Eu dupa nastere am dat grav in depresie.
Baiatul meu are 3 anisori si inca mai am momente. Nu patesc cum ai zis tu, insa am multe lucruri pe care mi le doresc atat de tare incat le visez. Aproape in fiecare noapte visez. Cum spui tu, pare real si e atat de bine. Nu stiu daca e bine sau nu, dar mie imi place. Uneori abia astept seara sa visez din nou.
I know. Mind blowing, as you said, but it makes me happy. Te-ai gandit sa vorbesti cu un psiholog despre asta? Eu as vrea sa merg, dar nu imi permite starea financiara.

Și mie mi s-a întâmplat același lucru tot cu Sword Art Online. Cred ca a fost cel mai bun anime pe care l-am văzut deoarece m-a făcut sa ma simt o perioada de timp altfel, ceea ce nu mi s-a mai întâmplat pana atunci. Chiar și după aproape un an de la anime, încă mai simt același sentiment plăcut. Dacă ți-a plăcut primul sezon, o sa îți placa și al doilea. Mi-ar pla ea sa mai vorbim despre asta daca vrei.