Hey! VOi credeti in vrajitorie si vampiri? De ceva timp ma tot gandesc daca ar avea cums a existe vampiri pe pamantul asta. Dar despre vrajitorie ce credeti? Exista sau nu? Si daca da, atunci argumentati!
PS: Funda la cel mai interesant raspuns
Dati si linkuri daca aveti pls

Vrajitoarele sunt alea negre grase si urate, care dau anunturi prin ziare ca stiu magie alba (ciudat pentru ca ele sunt negre)care ii prostesc pe prosti cu manarii ordinare
2. vampirii nu exsista.

Cel mai mare impact pe care l-a avut intrebarea ta este ca m-ai trimis instant la culcare.Noapte buna tuturor.

De ce te intereseaza atat subiectul vrajitoriei si al vampirilor?
Vrajitoria exista, si nu exista vraji bune numai vraji rele atunci cand cineva face vrajitorie il invoca pe diavol. Din punctu meu de vedere mai du-te pe la Biserica, acum sa fac o paranteza atunci cand omul este departat de Dumnezeu el isi cauta fericirea in alta parte, dar de fapt tot pe el il cauta ( amuzanta chestia nu? ) si daca tot vroiai un link uite cauta si citeste cartea asta :D

http://www.librariasophia.ro/......so-13.html

http://www.librariasophia.ro/......o-423.html

Da exista. :X:X Si la 17 ani pe mine o sa ma muste un vampir o sa devin vampiritza. iar cea mai buna pr a mea va fi vrajitoare. mdeaa filmele astea. infne glumeam doar.eu mi-as dori sa existe ca in TVD. sau Twilight :X:X. mdeaa vise. dar totusi daca au existat mai demult dc nu ar exista si acum

Vrajitorie-da.
vampiri-nu.
nu ma mai obosesc cu argumentele, pe vrajitoare poti sa le vezi peste tot in jurul tau pe cind vampirii exista doar in filme.

Exista.am intalnit un vampir dar a murit

Vampirii nu exista ii un mit, dar despre vrajitoare, depinde cum o iei tu, vrajitoarala nu`s numa acelea care cica iti citesc viitoru si din astea, mai sunt care fac ritualuri cu magia neagra, alba, si gri, poti citi despre astea pe www.spellsandmagic.com

Vampiri,nu exista in zilele noastre; vraji si descintece, da, exista.Multe in folosul omului,ca un tratament,popular,daca accepti denumirea. Daca te intereseaza iti pot da exemple, clare, traite pe viu.Trimite un mesaj.Numai bine.

Cati ani ai 10? ce fac si filmele astea din oameni.
vampiri nu au existat si nici nu exista si nici nu vor exista vreodata deorece este imposiibl din punct de vedere biologic si al arborelui evolutiei.e imposibil sa mai existe alta specie de om, dar cu dinti si mai ales sa sga sange. denumirea de "vampir" vine de la un liliac numit asa, de pe nu stiu care continent care suge sangele vitelor. cat despre vrajitorie da exista, mai rar, dar exista, sunt unele femei care au habar despre asta si au o anumita influenta asupra oamenilor si pot face anumite farmece.in special de rau.dar sa nu crezi acum ca muta muntii din loc.

Vampiri ...nu prea cred.
Vrajitorie insa exista, dar nu iti imagna ca spunand o vraja poti sa zbori sau sa fii invizibil. Vrajitoria nu invoca niciun diavol, pentru ca vrajitorii nu-s crestini ca sa creada in diavol. Se bazeaza pe natua si armonie. Magia neagra insa, desi e tentanta, este cam periculoasa. Si sunt mai multe chestii, este si o religie a vrajitoarelor...mi-e lene sa maisciu tot. Daca esti interesat contacteaza-ma.

„ Tinerii vremurilor de pe urmă", reeditată în 2008 la editura Sophia, este o carte scrisă de doi monahi care au experimentat modelele anticulturalismului american, au murit şi au fost înviaţi de Hristos. După înviere au înfiinţat un local, „Monk’s Rock", unde tinerii răzvrătiţi, în special punk-eri, l-au redescoperit pe Hristos.

Autorii fac un istoric al curentelor anticulturaliste americane, care promiţînd decondiţionarea, eliberarea eului, i-au aruncat pe adolescenţi în ghearele sexului, drogurilor şi violenţei. Mai întâi a fost părintele nihilismului european, Friedrich Nietzsche, care a decretat că nu există adevăr absolut. Altfel spus, că oamenii l-au ucis pe Dumnezeu în inimile lor. Şi dacă nu există Dumnezeu, atunci, vorba lui Ivan Karamazov, totul este permis. Cu toate acestea, sufletul omului simte nevoia unei contopiri cu Infinitul care l-a creat şi care a sădit în el aspiraţia spre infinit. De această nevoie de absolut au profitat modelele anticulturaliste: beatnik-şii, rock’n’roll-ul, mişcarea hippie, punk-ul, grunge-ul, rap-ul, heavy-metal-ul, Marilyn Manson ş.a.m.d.

Adevărata răzvrătire împotriva materialismului lumii şi a nihilismului în care trăim rămâne religia iubirii, creştinismul. „Tinerii vremurilor" ar trebui citită în paralel cu „Nihilismul – Rădăcinile revoluţiei în epoca modernă", de Seraphim Rose. Sunt scrise în acelaşi duh şi se completează una pe cealaltă. „Nihilismul" este o carte teoretică foarte bine argumentată, iar „Tinerii vremurilor din urmă" aduce multe mărturii ale celor care au experiat anticulturalismul nihilist american.

Un fost punk-er face o mărturisire minunată. O redau în întregime, pentru că ne revelează ceva: Dumnezeu îl caută şi îl găseşte pe tot omul care Îl caută sincer. Dar nu dă năvală peste el. Stă la uşa inimii, bate şi aşteaptă.

„Aveam o lume a mea în care trăiam, cu propriile mele fantezii şi realităţi, pe care eu însumi mi-o creasem. Am ajuns dintr-un puşti normal, un punk-er cu mohawk albastru şi bocanci.

Datorită temperamentului meu, am fost înjunghiat, bătut şi împuşcat. Într-o zi, un prieten de-al meu m-a invitat la o petrecere mai aleasă. La petrecere erau câţiva prieteni de şcoală şi două femei în vârstă. Părea că e o petrecere la care prietenii discută, beau apă minerală, mănâncă chipsuri şi se amuză cu diverse jocuri. În realitate, cele două femei erau vrăjitoare, iar petrecerea era pentru un ritual de iniţiere. Atunci a urmat iniţierea mea în practica Wicca. Wicca e o formă străveche de practicare, de către femei, a magiei druidice. De aceea am spus vrăjitoare şi nu vraci. De atunci am progresat repede, ajungând şi eu vrăjitor practicant. Mintea îmi intrase într-un soi ciudat de delir şi demenţă. Era limpede că nebunia va fi ultima experienţă. Dacă mori, totul s-a terminat; dacă înnebuneşti, trăieşti moartea fără să fi murit – asta îmi era filosofia! Mi-am dat silinţa zi şi noapte pentru ea. Practica vrăjitoriei m-a dus la cunoaşterea multor lucruri noi şi necunoscute, mai cu seamă prin experienţa călătoriei astrale – era o extindere firească a lumii mele fanteziste. Eram atotputernic şi tot ceea ce aparţinea lumii acesteia create de imaginaţia mea mi se închina ca unui stăpân. Sentimentul atotputerniciei te îndeamnă să continui practica vrăjitorească. În lumea reală eram un nimeni, în schimb, datorită vrăjitoriei, mă simţeam cineva, eram de nebiruit.

Într-o noapte, o acută nevoie de a merge la toaletă m-a trezit din somn. Stăteam în pat şi priveam când la ceas, când la uşă, şi nu mă hotăram dacă să mă ridic sau să rezist până dimineaţa fără a uda cearceaful. M-am decis totuşi să mă ridic şi să merg la toaletă. În clipa aceea, mi-am dat seama că trupul mi-e paralizat de la gât în jos. În practica Wicca nu se folosesc nici droguri, nici alcool. Dacă se află că ai consumat aşa ceva, eşti expulzat din grup.

Eu ştiam că nu utilizasem nimic de acest fel, care ar fi putut să-mi provoace acea stare. Singura explicaţie posibilă era că sunt imobilizat de o forţă de natură spirituală. Deodată am simţit că părăsesc trupul şi m-am văzut deasupra lui. Apoi, am rămas pur şi simplu şocat. În jurul meu erau vreo cincisprezece demoni care râdeau isteric şi care aveau putere asupra mea. Unul dintre ei s-a întors către mine, m-a privit şi mi-a vorbit. Spunea că sunt cel mai mare idiot pe care l-a cunoscut vreodată. Mi-a mai spus că, deşi fusesem crescut şi îndrumat pe calea cea bună, o alesesem pe cea rea şi că am înaintat atât de mult în rău, încât nu mai am nicio scăpare şi o să mă duc în iad. A încercat apoi să-mi propună un târg, după care au venit alţi doi dintre ei la corpul meu astral şi m-au luat. Şi, luat fiind, mă aflam deja în iad. Nici nu am cuvinte să descriu ce lucruri îngrozitoare am văzut, am simţit şi am mirosit. Nu voi uita niciodată aceasta… Feţele lor…

Am fost readus apoi în camera mea şi mi-au dat un ultimatum. Trebuia să mă sinucid şi să devin ca ei: să chinuiesc în loc să fiu chinuit sau să mor şi să merg în iad oricum. Am ales sinuciderea. Înainte de a-mi da voie să mă întorc în trup, am rostit în şoaptă: „Iisuse, dacă exişti, ajută-mă!". În clipa aceea am văzut o lumină orbitor de strălucitoare, iar ei plecaseră. Stăteam treaz şi am început să-L ocărăsc pe Dumnezeu: de ce mă lăsase să trec prin toate acestea? Timp de o oră. L-am tot ocărât, curăţînd vărsătura care ieşise din mine în timpul acelei viziuni. Am auzit atunci, pentru prima dată în viaţa mea, glasul lui Dumnezeu. Mi-a spus numai o singură frază, care a pus capăt rătăcirii mele: „Tot ce doream de la tine era să ceri".